The Catcher In The Sand

Criza care afectează întreagă planetă de la începutul lui 2020 și care va continua probabil să domine viețile tuturor în următoarele luni și în următorii ani a demonstrat încă o dată, dacă mai era necesar, cât de esențială a devenit prezența și buna funcționare a Internetului în lumea noastră. Articolul din această săptămână din rubrica CHANGE.WORLD va pune pentru început o întrebare simplă și va încerca să-i răspundă argumentat: „Este Internetul pregătit pentru solicitarea și excesele la care este supus în ultimele luni?” 

Să vedem întâi ce spun statisticile. Cam cu un deceniu în urmă, nivelul de trafic al comunicărilor personale pe Internet l-a depășit pe cel al rețelelor de telefonie, și astăzi acest trafic este o combinație de text, video și audio. Convorbirile care includ doar audio, cele mai accesibile în multe locuri ale lumii, au înregistrat creșteri de nivel de trafic în ultimele săptămâni, de la 30% în Regatul Unit, 50% în Belgia, până la triplarea numărului de convorbiri în Elveția. Operatorii de Internet au înregistrat și ei creșteri semnificative ale nivelelor de utilizare a rețelelor de date: 70% în plus în Italia, sau 50% pe rețelele Vodafone care operează în 65 de țări din diferite zone ale lumii. British Telecom, ale cărui operații se împart între Marea Britanie și restul lumii, a înregistrat o creștere a nivelului de trafic în jur de 60%. Nivelele de trafic la utilizator sunt estimate a se fi dublat în Marea Britanie în ultimele săptămâni, din momentul în care cetățenii au primit instrucțiuni să rămână acasă, fie lucrând la distanță, fie folosind aplicații de ‘streaming’ pentru divertisment, pentru a lucra, sau pentru a vorbi cu cei dragi. Statele Unite, unde aceste măsuri au fost introduse cu 7-10 zile de decalaj, înregistrează o creștere asemănătoare. Au apărut schimbări și în orele la care se măsoară maximele de trafic. În Statele Unite, vârfurile apăreau duminicile la orele serii, când multe familii americane se află acasă și folosesc aplicații streaming sau urmăresc meciurile derbi de fotbal american sau baseball. Acum, vârfurile de trafic se măsoară în fiecare zi a săptămânii diminețile, în jur de ora 11:30, când milioane de americani lucrează de la locuințele lor, folosind conferințe video, activează aplicațiile de învățat la distanță pentru copii și studenți, sau pun filme în ‘streaming’ pentru a-i ocupa pe cei mici.

Care sunt efectele acestor creșteri semnificative de trafic? Până la data (5 aprilie) și orele serii când scriu acest articol, ele nu sunt spectaculoase, nu în rău în orice caz. S-au înregistrat căderi temporare ale serviciilor Internet în câteva țări (Lituania, Elveția, Marea Britanie) și în rețelele câtorva furnizori de servicii, dar ele au fost remediate prompt și frecvența lor nu pare, cel puțin până acum, excesivă. În pofida solicitărilor crescute, niciuna dintre aplicațiile majore nu a înregistrat timpi de nefuncționare spectaculoși, sau probleme de performanță care să le facă neutilizabile. Timpii de răspuns sunt afectați, dar nu până la a face inutilizabile aplicațiile cele mai populare de conferențiere sau streaming. Este interesant de urmărit care a fost evoluția vitezelor și a timpilor de răspuns ai rețelelor mobile măsurate de aplicația Speedtest în China și alte țări din Asia. La începutul crizei, pregătind și Anul Nou Chinezesc la sfârșitul lunii ianuarie, furnizorii de servicii au supradimensionat rețeaua și chiar au înregistrat îmbunătățiri ale vitezelor de descărcare la nivele medii de peste 80 Mbps. Cifrele sunt mai mari decât în tot restul lumii, deoarece o parte dintre rețelele Chinei lucrează deja în sistem 5G. În perioada maximă de criză, care a coincis cu Anul Nou Chinezesc și izolarea la domiciliu a sute de milioane de consumatori, vitezele medii au scăzut pe la 50 Mbps. Revenirea a durat cam o lună și jumătate și, în jurul lui 10 martie, parametrii de performanță ai rețelelor reveniseră la nivelele din decembrie 2019.

O cădere catastrofală a rețelei globale ar putea avea consecințe dezastruoase în perioada de criză prin care trece acum întreagă planetă, atât pentru consumatorii individuali, cât și pentru organizațiile guvernamentale care furnizează asistență populației sau pentru industria și economia care încearcă să se adapteze regimului de muncă de acasă. Ea este încă posibilă, dar totuși puțin probabilă. Unul dintre motivele principale este însăși arhitectura Internetului, structura sa distribuită și bazată pe supra-dimensionare, cu coeficienți de siguranță suficienți pentru solicitări de trafic intens. Internetul este pregătit pentru scenariile numite de experți ‘SuperBowl’ (trafic la vârf produs de un eveniment excepțional) și ‘rainy day’ (condiții de mediu adverse care taie sau congestionează unele linii). Este pregătit însă și pentru combinația celor două scenarii? Se pare că da. Pe Internet nu există o ‘unitate centrală’ de control care, dacă ar fi distrusă, ar fi neutralizată întreaga rețea. Internetul seamănă cu rețeaua de drumuri a țărilor dezvoltate, cu autostrăzi și intersecții importante și ramificații din ce în ce mai înguste, până la adresele particulare. Aceste drumuri desigur pot fi congestionate în măsură mai mică sau mai mare, și unele dintre nodurile active sunt esențiale pentru traficul de date în anumite regiuni ale globului, dar peste tot există rute alternative care permit traficului să ajungă la destinație în majoritatea cazurilor. Aplicațiile sunt și ele astăzi virtualizate și distribuite, astfel încât este foarte probabil ca aplicația preferată pentru convorbiri audio și video, ‘streaming’ de divertisment, tele-educație sau relații sociale este plasată imediat după ce o lansăm pe un server local care păstrează imaginile corespunzătoare profilurilor utilizatorilor și datele necesare satisfacerii funcționalității solicitate. Conținutul, furnizat de firme cum ar fi Akamai, Cloudflare, Google, Netflix și Apple, este distribuit și se află aproape de consumatori. Cât despre nivelele de trafic, îmi permit să-l citez pe Chintan Patel, Tehnologul Șef din Marea Britanie al firmei Cisco, producătoarea a 80% din echipamentele (routere, switch-uri) care fac posibil traficul pe autostrăzile Internetului. ‘Creșterea cu 50 până la 70% a traficului era planificată pentru anul următor,’ zice el. Ea a venit mult mai devreme și mai brusc, în două săptămâni în loc de 12 luni, dar i-a găsit pe furnizorii de servicii de transport de date pregătiți și cu echipamentele instalate și funcționale. Roger Entner, întemeietorul firmei Renton Analystic, a fost și mai categoric afirmând: ‘În definitiv, Internetul a fost proiectat pentru a rezista unei explozii nucleare. Puțin probabil că nu va rezista crizei actuale.’ Echipamentul pare deci să fie unde trebuie, instalat și funcțional. Marii și mai micii furnizori de servicii vor trebui să aibă grijă ca operațiile de întreținere și reparații să fie făcute prompt și în termene, la fel sau chiar mai bine decât in timpurile normale. Întreținerea echipamentului Internet este la fel de esențială ca și cea a rețelei electrice, a aprovizionării cu apă sau combustibil. Este un serviciu esențial și critic societății și economiei.

Situația excepțională în care se află întreagă lume se prelungește, și în acest moment nimeni nu știe cât va dura, cât de lung va fi procesul de recuperare, și în ce măsură, la finele acestuia, viitorul ‘normal’ va semăna cu situația de dinainte de criză, sau dacă vor apărea schimbări structurale mai mici sau mai mari. Este necesară colaborarea furnizorilor de servicii, a producătorilor de aplicații, a forurilor care legiferează și aplică regulamentele regionale, și a utilizatorilor. O parte dintre furnizorii de aplicații ‘streaming’ au anunțat că reduc nivelul de trafic pentru a face loc altor aplicații critice în orele de vârf, cum ar fi cele care permit munca de la distanță sau tele-educație. De exemplu, Netflix reduce viteza aplicațiilor sale în Europa cu 25% pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 19 martie, ceea ce afectează calitatea serviciilor sale. Verizon și Telecom Italia vor încerca să reducă nivelul de trafic pentru jocurile video pe rețea, care ajunge în unele momente la 75% din trafic. Este aceasta o încălcare a principiului neutralității rețelei, despre care am discutat de multe ori în această rubrică? Desigur, dar starea de urgență o impune. Trebuie menționat și faptul că, în unele țări (Australia, Pakistan, Arabia Saudită, Rusia, Franța și Belgia printre ele), sunt discutate măsuri de reducere a tarifelor de conectare la rețea, până la anularea acestora. Furnizori de servicii americani au anunțat amânarea perceperii taxelor de utilizare pentru o parte dintre consumatori. Nu cred însă că viziunea ‘accesului Internet universal’ va deveni realitate în aceste condiții de criză. În schimb, asistăm la inițierea și punerea în aplicare a unor programe de coordonare și gestiune a rețelelor naționale fără precedent în țări cu teritorii extinse, ca Australia și chiar în Statele Unite, cu industria sa super-competitivă prin programul ‘Keep Americans Connected’, inițiat de Federal Communications Commission (FCC) sub egida administrației Trump.

Ce se întâmplă însă cu acea parte a populației care încă nu este conectată la Internet? Ea se împarte în două categorii. O parte sunt oamenii în vârstă, cei care s-au născut prea devreme pentru folosirea Internetului. Ei sunt și categoria de vârstă la care riscul formelor grave și chiar fatale ale complicațiilor cauzate de virusurile Corona este cel mai ridicat. Aceștia necesită ajutoare speciale din multe puncte de vedere și lor trebuie acum să li se adauge folosirea Internetului pentru comunicarea cu familiile de care sunt izolați. Cealaltă categorie este nelegată la rețea din motive economice. Numărul acestora este mare chiar și în țările cele mai dezvoltate. 44 de milioane de americani nu sunt legați la Internet și lor li se adaugă încă câteva milioane care nu-și vor putea permite să plătească taxele în condiții de criză. Așa cum era de prevăzut însă, inventivitatea și spiritul de antrepriză specific american au intrat imediat în acțiune. Un număr de proiecte locale au ca scop furnizarea de servicii de acces în tehnologie wireless cu acoperire locală, pe raze de cel mult câțiva kilometri. Un exemplu este proiectul NY Mesh, activ încă din 2013 în New York și în special în Brooklyn, zone greu lovite de COVID-19 în aceste zile. Tehnologic, acest proiect reprezintă o combinație între un standard existent încă de la începutul mileniului (WiMax), dar care nu a devenit foarte popular, și o topologie nouă distribuită (mesh networks). Implementarea accelerată din ultimele săptămâni este gratuită pentru utilizatori, bazată temporar pe donații și pe sprijin guvernamental din pachetul excepțional aprobat de administrație și de Congres. Modelul economic va trebui validat mai târziu. Proiecte similare sunt inițiate în peste 750 de comunități pe întreg teritoriul Statelor Unite. Este încă o dovadă că ingineria găsește resursele de a răspunde nevoilor sociale în momentele de criză, atunci când inițiativa este încurajată și finanțată.

Vom urmări și vom relata.

Sănătate tuturor!

(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Voi încerca în această săptămână să nu scriu aproape nimic despre noul coronavirus. Subiectul va reveni, desigur, în săptămânile următoare. Și totuși – unul dintre efectele colaterale pozitive ale pandemiei este deschiderea fără precedent a porților virtuale ale muzeelor, ale sălilor de concerte și de operă, ale teatrelor și ale bibliotecilor electronice, pentru acces liber, gratuit și pentru toți, la conținut de excepțională valoare. Teatrele din România și din întreaga lume, orchestrele filarmonice și site-urile festivalelor de muzică clasică de la Festivalul Enescu la Filarmonica din Berlin, bibliotecile cu comorile lor și muzeele cu colecțiile lor virtuale sunt acum accesibile și accesate în proporții fără precedent. Un bun prieten care trăiește la Paris, profesor de arhitectură retras de curând din activitatea academică, îmi scria că această criză i-a prilejuit accesul la surse de informație și delectare la care râvnea să ajungă de multă vreme. Sunt mulți, foarte mulți în această situație, dar mai important, apreciez prudent că după perioada de distanțare fizică de prieteni și de activitățile noastre profesionale și sociale obișnuite, vom înregistra mai mulți noi iubitori de muzică, teatru, arte, literatură în rândul copiilor, tinerilor și al publicului larg în general. Atunci, instituțiile care au împărtășit generos din creațiile lor prețioase vor avea nevoie de prezența fizică și de sprijinul material al nostru, al vizitatorilor. Desigur, sunt vizionate și multe filme și seriale de televiziune în ‘streaming’, dar și acesta este, cred, un efect secundar pozitiv. Deocamdată Internetul rezistă cu brio, nu s-au înregistrat până în momentul în care scriu acest articol probleme semnificative. Arhitectura descentralizată și calculele de capacitate supra-dimensionate s-au dovedit foarte utile în acest sens. Despre acestea însă, sigur voi scrie în săptămânile următoare.

În continuare, voi împărtăși notele mele după vizionarea unui film german din 1982 care se numește ‘Kamikaze 89’, unul dintre divertismentele mele cinematografice din aceste zile. În rubrica aceasta am scris de multe ori despre filme științifico-fantastice, și pot spune fără ezitare că acest film aparține genului, dar este și un film special din multe puncte de vedere. Filmul este regizat de Wolf Gremm (care este și co-scenarist), unul dintre regizorii cunoscuți ai ‘noului cinema german’ al anilor ’70, autor de filme despre Germania interbelică și de thrillere, toate cu încărcătură politică. ‘Kamikaze 89’ este bazat pe romanul „Mord im 31. Stock” (‘Crima de la etajul 31’) al scriitorului suedez Per Wahlöö, și este tot un thriller combinat cu anticipația viitorului apropiat. Acțiunea se petrece în anul 1989.

Personalitatea cinematografică cea mai marcantă care apare pe afișul filmului nu este în acest caz, ca de obicei, regizorul, ci actorul care joacă în rolul principal. Este vorba despre Rainer Weber Fassbinder, și este, și el, sau mai ales el, una dintre personalitățile marcante ale cinematografiei germane a acelei perioade. Născut în Bavaria în 1946 într-o familie de intelectuali, era trimis de mic copil la cinematografe pentru ca părinții săi să poată lucra în liniște. Vizionările din copilărie s-au transformat în pasiune și profesiune. În mai puțin de două decenii de activitate, Fassbinder a lăsat o operă mai voluminoasă decât lasă alți artiști în câteva vieți, dar în primul rând diversă și complexă, militantă și controversată, ca regizor de teatru, film și televiziune, compozitor și actor, operator, producător și editor. A fost unul dintre oamenii de cinema cei mai compleți din istoria filmului, un cineast total. Filmele sale au abordat subiecte diverse legate de cotloanele întunecate ale istoriei Germaniei și de prezentul țării și vremii sale, de terorism, violență, sexualitate și homosexualitate, propagandă, cruzimea omenească, corupția socială și a relațiilor de familie, statutul femeilor și lupta de clasă. ‘Kamikaze 89’ a fost ultima sa apariție pe ecran, a murit în iunie 1982, la scurt timp după terminarea filmărilor, în urma unei supra-doze de stupefiante. În camera sa, a fost găsit scenariul unui fim despre Rosa Luxemburg, următorul sau proiect.

Acțiunea filmului se petrece într-o Germanie viitoare și totalitară. Fassbinder joacă în acest film rolul locotenentului de poliție Janssen, chemat să ancheteze un presupus atentat cu bombă, urmat de o crimă petrecută în sediul corporației care controlează moralul populației, prin intermediul unor divertismente televizate. Misiunea sa de a rezolva crima în cele patru zile care urmează este îngreunată de faptul că, în societatea utopică descrisă în film, oficial, nu există nici crime, nici sinucideri. Lumea lui ‘Kamikaze 89’ este o distopie optimistă, în care populația este ținută sub control prin supraveghere tip Big Brother în timp ce creierele sunt spălate și ocupate de show-uri de televiziune de genul ‘recordul mondial al râsului’. Cinicul, alcoolicul, dezabuzatul Janssen este poate omul potrivit pentru a rezolva acest caz, dar în momentul în care cercul suspecților se aproprie de magnații companiei și de acel misterios și secret ‘etaj 31’ în care sunt scrise scenariile viitorului, soluționarea crimei devine un pericol pentru stabilitatea sistemului.

Comparația dintre viitorul imaginat în literatura și filmele de anticipație și realitatea perioadei anticipate este, ca întotdeauna, fascinantă. Deși intervalul este doar de șapte ani, schimbările esențiale sunt cele care au loc în structura socială. Regizorul Wolf Gremm nu a avut la dispoziție un buget care să-i permită crearea de efecte speciale spectaculoase, așa încât s-a bazat mai mult pe extrapolări culturale, mai mult, dar mai ales mai puțin subtile. Internetul nu exista încă și calculatoarele sunt mari cât frigiderele și nu au interfețe grafice. Telefonia și videofonia mobilă este apanajul autorităților. Oamenii de rând sunt fascinați de show-urile de divertisment, și aici Gremm a reușit să anticipeze corect efectul devastator al emisiunilor de gen ‘reality show’, chiar dacă fenomenul descris de el va avea loc cu unul sau chiar două decenii mai târziu decât 1989. Muzica electronică și hainele în culori psihedelice au devenit normă estetică și, dacă privim unele societăți din Asia de astăzi, vedem că și acolo conformismul cultural nu este neapărat cenușiu și militarizat. Mantiile sau sacourile de leopard sunt uniformele poliției. Controlul populațiilor este înlesnit de dependența acestora la divertismente escapiste. Încadrarea filmului în tiparele genului de anticipație punk este corectă din punct de vedere formal, dar deciziile stilistice sunt motivate de o viziune clară și deloc optimistă despre viitor.

Fassbinder își joacă excelent rolul, într-un stil care îl amintește pe Orson Welles în a doua parte a carierei sale. Regizorul care dăduse lumii în tinerețea sa capodopera ‘Cetățeanul Kane’ avea în permanentă în plan proiecte grandioase, dar, după câteva eșecuri de casă, Hollywood-ul nu mai credea în el că regizor. Urmarea a fost că a apărut mai mult ca actor, în multe roluri în care era mare, la propriu și la figurat, ceea ce nu-l împiedica să fie expresiv și să se ‘topească’ în personajele pe care le juca, sau să le modeleze după chipul și înfățișarea sa. ‘Kamikaze 89’ anticipează din multe puncte de vedere lumea care avea să fie cu 30 de ani mai târziu, dominația marilor concerne globale și a comunicației în masă. 1989 a adus cu totul altceva, căderea Cortinei de Fier urmată de reunificarea Germaniei, evenimente istorice pe care Fassbinder le-a pregătit și anticipat artistic și ideologic în alte filme ale sale. Și acestea însă au fost borne în evoluția spre lumea lui ‘Kamikaze 89’.