Steven Spielberg este unul dintre puținele nume de creatori de filme care se află în consens între iubitorii cinematografului popular și ai cinematografului de artă, între pasionații de filme din rândul copiilor, adolescenților și al celor maturi. Mă rog, în măsura în care mai poate exista consens în zilele noastre, când cam orice subiect și personalitate este subiect de controverse aprige. Prima mea întâlnire cu Spielberg datează de aproape 50 de ani, și a avut loc la cinematograful Studio din București, aproape de Piața Romană, unul dintre locurile în care și-a avut pentru o vreme sălașul și cinemateca bucureșteană. Rula acolo ‘Duelul’, unul dintre primele sale filme, care a rămas până astăzi și unul dintre preferatele mele. Filmul descrie o confruntare dintre un om și o mașină, sau mai bine zis un camion uriaș care îl urmărește pe eroul interpretat de Dennis Weaver pe o șosea pustie. Era vorba mai degrabă despre un film de groază decât despre un film de anticipație, dar deja apărea una dintre temele care aveau să-l însoțească pe tânărul regizor în creația sa și să revină în etape diferite și în ipostaze diferite, în paralel cu evoluția tehnologiei și cu zborurile imaginației. În articolul de astăzi al rubricii CHANGE.WORLD, vă invit la o călătorie printre câteva dintre reperele importante ale Universului Cinematografic al lui Spielberg, legate de genul și sub-genurile anticipației.
Propun să facem prima stație la filmul din 1977, ‘Clouse Encounters of the Third Kind’, un alt film care a trecut filtrul cenzurii comuniste, fiind difuzat în anii ’70 în România cu titlul ‘Întâlnire de gradul trei’. Fascinația lui Spielberg pentru obiectele zburătoare neidentificate (O.Z.N.) îl determinase să propună studiourilor Columbia realizarea unui film de science-fiction cu această temă încă din anul 1973. 1977 a fost un an propice pentru epopeile cosmice, filmul lui Spielberg concurând la încasări și la premii cu primul episod lansat pe ecrane al ciclului ‘Star Wars’, film realizat de George Lukas. Spielberg și Lukas erau, de altfel, și sunt până astăzi prieteni, dar și rivali, colaboratori și competitori, ei discutând și planificând împreună de atunci și până astăzi, lucrând împreună și îndrumând noile generații de cineaști în calitate de producători și de mentori. ‘Close Encounters of the Third Kind’ a fost realizat cu un buget care pare astăzi minuscul pentru un film de amploarea și de calitatea acestei producții – 19,4 milioane de dolari. Încasările au depășit 300 de milioane de dolari. Alături de serialul de televiziune ‘X-Files’, care avea să fie realizat cu două decenii mai târziu, este filmul care aduce pe ecran cel mai bine obsesia OZN-urilor în combinație cu teoriile legate de conspirația guvernamentală de negare și camuflare a contactelor cu vizitatorii din spațiul cosmic. Richard Dreyfuss interpretează rolul electricianului Roy Neary, a cărui experiență de contact cu extratereștrii se transformă într-o obsesie care îi domină viața, îl înstrăinează de cei din jur, inclusiv de familia apropiată, dar îl și aduce în situația de a fi martor al întâlnirii dintre civilizații. Apare ca actor în film și regizorul Francois Truffaut, și el un pasionat de science-fiction, care joaca rolul savantului francez Claude Lacombe, pasionat de contactul cu civilizațiile universului. Este unul dintre primele filme care pun problema limbajului de comunicație dintre lumile universului și folosirea muzicii în acest scop reprezintă o metaforă memorabilă. În fine, reprezentarea extratereștrilor încearcă o de-demonizare, chiar dacă materializarea este puțin cam convențională și riscă să dezamăgească.
A doua oprire o vom face amintindu-ne filmul celebru ‘E.T. the Extraterestrial’, realizat în 1982. A fost deja un film prea scump pentru a fi adus în România acelor ani, care plătea datoriile externe acumulate de regimul Ceaușescu. Românii l-au văzut pe video-uri piratate sau după 1989. Este unul dintre primele filme din creația lui Spielberg în care se întâlnesc fantasticul cu lumea copiilor. Unul dintre marile talente ale regizorului este înțelegerea psihologiei copiilor și dezvoltarea unei viziuni care nu numai că prezintă perspectiva acestora, dar și-o și asumă în mod empatic. Oare ne reprezintă mai bine planeta copiii? Oare ei sunt cei care ar putea stabili contactul cel mai sincer și mai curat de distorsiuni, care ar putea găsi limbajul de comunicare cu alte civilizații? Acestea sunt întrebările pe care și le pune oricine a văzut acest film fermecător. „E.T. the Extraterrestrial” mai reușește însă să schimbe concepțiile dominante în acea vreme și din alt punct de vedere. Filmul fusese lansat după câțiva ani în care extratereștrii fuseseră reprezentați în cazurile cele mai bune ca soldați al unor imperii galactice (de exemplu în ‘Star Wars’), iar în cazurile mai sumbre, ca monștrii însetați de sânge (în ‘Alien’ al lui Ridley Scott). E.T. este poate urât după estetica noastră, dar este sincer și sensibil, și trăiește emoții pe care le putem înțelege. Cuvântul ‘Home’ se îmbogățește în înțeles pentru cei care au văzut și iubit acest film.
Anii ’90 au fost dintre cei mai interesanți în cariera cinematografică a lui Steven Spielberg. Tematica filmelor sale se diversifică adăugându-se creații majore legate de istoria americană, de bătăliile celui de-al doilea război mondial și de Holocaust. Spielberg nu părăsește însă nici anticipația, creația majoră a acestei perioade fiind, fără îndoială, primul film din seria ‘Jurassic Park’. Spielberg cumpărase în 1990 cu 1,5 milioane de dolari drepturile pentru ecranizarea romanului lui Michael Crichton și apoi plătise încă jumătate de milion pentru scenariul care avea să fie prelucrat și din care vor fi eliminate scenele prea violente, pentru a-l transforma într-un film care poate fi vizionat de întreaga familie. În general, am rezerve în legătură cu acest procedeu foarte des utilizat de producătorii americani pe care eu îl numesc ‘disneyzare’, dar în cazul lui ‘Jurassic Park’ cred că mesajul principal și avertismentul clar și puternic al cărții sunt păstrate. Știința trebuie să fie supusă unui control etic riguros. Subordonarea cercetării și descoperirilor unor scopuri mercantile, fără a examina cu grijă consecințele posibile, implică riscuri uriașe. Eroii filmului se confruntă cu rezultatele unui experiment care este lansat pe piață (în acest caz, în industria parcurilor de divertisment), fără a fi luate toate precauțiile necesare, iar rezultatele sunt spectaculoase, dar și sângeroase. Efectele speciale sunt memorabile și domină filmul, care a fost probabil una dintre ultimele mari producții hollywoodiene în care trucajele vizuale sunt în mare parte ‘analogice’. În anii care au urmat, efectele digitale au început să domine filmele de anticipație. Filmul se bucură și de câteva creații actoricești remarcabile ale lui Sam Neill, Laura Dern și Jeff Goldblum.
Două dintre filmele regizate de Spielberg la începutul noului mileniu abordează teme serioase și actuale, legate de confruntarea dintre oameni și rezultatele creațiilor lor științifice. ‘Artificial Intelligence’ din 2001 a contribuit la popularizarea acestui termen destul de obscur până atunci și la transformarea sa într-o noțiune care se află astăzi în centrul atenției tuturor. Eroul filmului este un robot copil atât de perfecționat, încât dezvoltă sentimente care îl fac să se lupte pentru a câștiga afecțiunea mamei familiei. Inițial, fusese un proiect al lui Stanley Kubrick. Filmul pune, sub o formă concentrată și plină de emoții, întrebări despre diferențele dintre oameni și roboti, și despre viitoarea coexistență și supraviețuire a celor două forme de inteligență. ‘Minority Report’ din 2002, bazat pe o povestire a lui Philip K. Dick, își trimite eroul întruchipat de Tom Cruise într-o lume în care unitățile speciale ale poliției îi arestează pe potențialii răufăcători, înainte de a comite infracțiunile. Controlul gândurilor este pus în aparență în serviciul binelui social, cu prețul limitării severe a libertății individuale. Am revăzut nu de mult filmul și mi s-a părut mai actual decât oricând.
După ce a realizat în 2005 o versiune a ‘Războiului Lumilor’ (tot cu Tom Cruise în rolul principal), care mie mi-a plăcut, dar care a cam fost ‘desființată’ de critici, Spielberg părea să se fi despărțit de genul science-fiction, cel puțin ca regizor. Revenirea a avut loc recent, în 2018, și Spielberg pare că vrea să demonstreze cu filmul ‘Ready Player One’ că reușește să fie la curent cu unele dintre realizările cele mai avansate în tehnologiile jocurilor și ale realității virtuale și, pe de altă parte, să se întoarcă la rădăcinile culturale ale generației sale, în perioada de început a culturii ecranelor, anii ’70 și ’80 care au deschis drumurile culturii vizuale de astăzi și probabil și a celei de mâine. Acțiunea filmului se petrece în anul 2045 într-o lume oarecum post-apocaliptică, în care o mare parte dintre locuitorii planetei scapă de realitatea dezolantă din jur evadând într-o lume virtuală, în care fiecare dintre pământeni are un avatar prin care își trăiește viața paralelă. Creatorul acestei lumi, precum oracolul din vechime, lasă omenirii un test care permite celui care rezolva trei probleme stăpânirea spre bine sau spre rău a universului virtual. Spielberg creează un film în care amatorii de jocuri de realitate virtuală se vor afla într-o lume familiară, dar în care își găsesc locul și personajele de filme comics și eroii de jocuri retro. Eroii sunt copii și adolescenți, personajele preferate ale unui creator de filme care aspiră la o permanentă vârstă a inocenței, dar și a întrebărilor, a curajului de a lupta pentru ceea ce este drept și a curiozității de a explora și de a extinde permanent limitele cunoașterii. Sunt convins că și frontierele Universului Spielberg vor continua să se extindă și aștept cu bucurie viitoarele călătorii.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)
