Rafi Manory si Tzutzu Mantel scriu pe una dintre listele internetice
la care particip despre Sunshine al lui Istvan Szabo. Nu stiu cum,
dar nu am reusit sa vad acest film, desi a trecut mai mult un deceniu
de cand a iesit pe ecrane, desi citisem despre el in TIME la lansare,
desi filmul apartine unui regizor care a facut cateva filme
remarcabile, si desi subiectul este asa de apropriat de istoria mea,
chiar si de istoria personala.
In asteptarea ocaziei de a vedea filmul, iata ce scriu Rafi si Tzutzu
despre el:
(video source VermeersGirl)
RAFI MANORY:
http://www.imdb.com/title/tt0145503/
Filmul urmareste istoria unei familii evreiesti in Ungaria din timpul
lui Franz-Iosef pana in zilele noastre. O perioada tumultoasa in
istoria Europei. Ralph Fiennes joaca trei generatii diferite, si arata
cit de bine stie sa joace. Din toate perioadele descrise in film, se
pare ca cea a lui Franz Josef a fost cea mai buna pentru evrei
(perioada cind bunicul meu patern, care a facut scoala comerciala la
Viena a fost numit directorul financiar a unei companii de petrol
austro-romana cu sediul la Campina).
Povestea mi-a parut adevarata, insa este fictiune bazata pe evenimente
si personaje reale. Unul din personajele centrale jucate de Fiennes,
este campionul olimpic de duel din 1936, (Adam Sors in film). Filmul
contine fragmente documentare dela deschiderea olimpiadei in care
intradevar Ungaria a cistigat medalia de aur la duel. Campionul nu era
Sonnenshein (sau Sors dupa ce si-a schimbat numele) ci un alt evreu, Endre Kabos,
dau numai 7, din diferite motive, unul dintre ele fiind lungimea (3
Recomandat pentru cine are trei ore…
FRANCIS (TZUTZU) MANTEL:
Eu am vazut acest film in urma cu aproape un deceniu. Un film
extraordinar. Parerea mea este ca “Sunshine” este un film ‘de nota
10’. Fara rezerve. Il recomand cu caldura.
Filmul este o incercare de studiu a luptei de supravietuire de-a
lungul a catorva generatii de oameni a unei familii de evrei (familie
numita la inceput: “Sonnenschein” – adica “Stralucirea Soarelui” –
apoi cu numele schimbat in maghiarul “Sors” – citeste: “Shorsh” – care
inseamna “soarta” in limba maghiara – si in sfarsit, dupa doua
generatii de dezamagiri, de chinuri si de tragedii, revenita la numele
original de “Sonnenschein”) din Ungaria, in blestematul si tragicul
(pentru evrei) secol XX, bantuit de doua razboaie mondiale
catastrofale. Cu Ungaria ciopartita si umilita dupa primul razboi
mondial si cu evreimea maghiara anihilata prin exterminare sistematica
(in cea mai mare parte) in al doilea razboi mondial, frustrarea
ungurilor etnici combinata cu nationalismul sovin maghiar creaza
xenofobie otravitoare si conditii foarte vitrege pentru evreii din
Ungaria, care nefiind nici crestini si nici etnici maghiari, ci numai
‘minoritati conlocuitoare’ ca tiganii, sunt, in toate regimurile
maghiare care se succed, victimele bolii europene cronice a
antisemitismului milenar propovaduit de biserica si exploatat de
politicieni pentru a canaliza si a abate mania poporului cauzata de
frustrarea indusa de racilele intrinsece ale societatii maghiare si de
nefericirea vietii ungurilor.
Din orasul pestrit si totodata armonios in care locuiesc in ultimii 30
de ani, urbe in care domiciliaza cetateni de toate rasele si din mai
toate natiile lumii, imi este facil si natural sa conclud cu acest
punct de vedere: Nationalismul orb, prostesc si sufocant este si
ramane blestemul Europei. Poate ca ideea UE va fi elixir de scapare.
Candva.
Anvergura povestirii din acest film imi aminteste de romanul Casa
Buddenbrook a lui Thomas Mann despre povestea unor generatii
consecutive de germani in secolul XIX.