Sincer să fiu, nu stiu exact ce înseamnă ‘literatură de vacanță’ (sau ‘literatură de plajă’ cum le place unora să spună, uitând că vacanțele nu se petrec neapărat la malurile marilor). Eu când plec în vacanță îmi adun câteva dintre cărțile cărora le-a venit rândul la lectură, având grija să las loc în bagaj și pentru ceea ce voi cumpără pe drum. Amestecul de genuri, stiluri, scriitori este la mine identic cu ceea ce citesc în restul timpului. Singurul criteriu care este poate diferit este evitarea edițiilor voluminoase și cartonate, căci, ați ghicit, am rămas unul dintre acei cititori care se încăpățânează să citească ediții tipărite pe hârtie (și, oroare, să le mai și adnoteze!).
Să admitem însă că genul există și să adoptăm definiția multora. Ar fi deci vorba despre cărți mai ‘ușoare’ la lectură, gen romane de aventuri sau povestiri romantice, intrigi detective sau introspecții în istorie cu lecții pentru prezent, bine scrise, reușind să stârnească interesul de la primele pagini și să-l păstreze până la ultimele. Cu alte cuvinte literatură beletristică bună, fără a evita genurile ‘lejere’ și fără a ne complica vacanțele cu viziuni pesimiste sau cu exerciții de imaginație macabre. Dacă acest gen există și dacă ar trebui să recomand o carte pentru cele și cei care abia acum pleacă în concedii sau pentru cei care s-au întors dar vor să rămână în atmosfera și starea de spirit a vacanțelor, atunci romanul scriitoarei spaniole Susana Fortes (născută în 1959) ‘Septembrie poate aștepta’, apărut în 2019 în colecția Raftul Denisei a ‘Editurii Humanitas fiction’ în traducerea Corneliei Rădulescu este un candidat excelent. La fel ca și romanul precedent al scriitoarei publicat în aceeași colecție (‘Iubirea nu e un vers liber’) este vorba despre o combinație câștigătoare de roman istoric, enigmă polițistă și poveste romantică scris de o romancieră care stăpânește bine uneltele meseriei și le utilizează fară ostentație, spre delectarea cititorilor.
Cartea este dedicată nominal unui triplet de femei pe care autoarea le numește ‘căpitănese’ – femei care au curajul și forță morală de a-și lua soarta în mâini și de a-și crea un drum în viață în locuri și în perioade de timp (incluzând contemporaneitatea) în care egalitatea în drepturi și în oportunități a femeilor cu bărbații nu este încă o cauză totalmente victorioasă. Autoarea cărții este o tânără literată spaniolă pe nume Rebeca Aldan, beneficiară a unei burse de doctorat care îi va permite să petreacă șase luni la Londra pentru a investiga viață și opera unei misterioase scriitoare engleze pe nume Emily J. Parker. După ce se lansase cu un volum de povestiri despre perioada războiului în Londra bombardată, și după ce publicase un prim roman inedit și de calitate, apreciat de critică dar fară mare succes de public, Emily J. Parker dispăruse pur și simplu la 8 mai 1955, în ziua când în Londra și în întreaga Europă se aniversa un deceniu de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Ultima dată fusese văzută în centrul capitalei engleze, în mulțimea care ieșise să sărbătorească evenimentul.
‘Nimic nu se întâmplă pur și simplu. Și nu mă refer la marile enigme ale naturii pe care nimeni nu a reușit să le dezlege până în ziua de azi, ci la lucruri mărunte, de pilda a umbla prin casă, a te îndrăgosti, a-ți fi frica de întuneric sau a scrie un roman. Lucruri care au o motivație, răspund la ceva. Ceva ce se aplică și altor fapte aparent inexplicabile. De exemplu, nimeni nu poate dispărea de pe fata pământului ziua în amiaza mare fară să lase nici o urmă.
Acesta era misterul care mă preocupa. Un mister cu nume și prenume. Emily J. Parker. O scriitoare engleză de după război, necunoscută marelui public, dar considerată una dintre romancierele cele mai enigmatice și promițătoare din epoca sa, care în primăvara anului 1955 a dispărut din plin centru al Londrei, unde se întretaie Charring Cross cu Trafalgar Square, fără că nimeni să mai știe ceva de ea. Ăsta nu putea fi mersul vieții. Trebuia să fie ceva mult mai complicat.’ (pag. 10-11)
Se poate observa măiestria cu care Susana Fortes stabilește contextul și trezește interesul cititorilor. Care este explicația dispariției lui Emily J. Parker? Era legată poate de activitatea ei în celebrul Bletchley Park unde în timpul războiului o echipă de matematicieni (printre care și Alan Turing) și militari lucrau pentru descifrarea mesajelor codificate ale inamicului? Sau poate este dispariția ei consecința relațiilor complicate cu doi dintre bărbații care participau la proiect, dintre care unul îi devenise soț? Are legătură intriga polițistă și de spionaj cu creația artistică a scriitoarei și poate fi găsită cheia în literatura ei? De fapt, atracția povestitoarei față de destinul scriitoarei engleze plecase de la literatură, dar în timp deviase în alte direcții:
‘A pătrunde în lumea lui Emily J. Parker era pentru mine un fel de a bate la ușa casei în care m-am născut. Căci asta cred însemna să-i citesc scrierile: să revin undeva. Cuvintele scoteau scântei, aveau electricitate, precum rugurile, stâlpii de lumină sau anumite animale noaptea. Nu numai că-mi aprindeau imaginația, dar îmi trezeau un mecanism obsesiv de a căuta indicii, de a găsi cărarea presărată cu firimituri de pâine pe care autoarea o marca în textele ei cu urmele pe care le lasă dragostea adevărată sau altă catastrofa de același soi. Câteodată, destul de rar, lectura iți oferă o astfel de recunoaștere. E vorba de ceva aproape invizibil, irațional și instinctiv. De o săgetare de care nu scapi ușor.’ (pag. 39-40)
Literatura feminină și feministă? Desigur, în măsura în care scriitoarea și eroinele sale sunt femei și în care destinul femeilor în perioade diferite ale istoriei și în prezent reprezintă una dintre temele principale. Literatura inteligenta, aș adaugă eu, lipsita de ostentația sau retorica menite să creeze o reacție de respingere din partea celor cărora aceste teme nu le sunt neapărat dintre cele mai importante. Exista destule alte motive care să-i satisfacă pe lectorii amatori de genuri literare. Plasarea acțiunii în Anglia din timpul Blitz-ului și din deceniul de după cel de-al doilea război mondial și faptul că eroii cărții sunt implicați în activitățile serviciilor secrete plasează romanul Susanei Fortes într-o categorie vecina bunei literaturi engleze cu eroi angrenați în războaiele din umbră, punându-și în pericol nu numai viețile ci și conștiințele.
‘Cu cât mai apropiam mai mult de personaj cu atât mai mult se modificau punctele mele de interes. Și nu era vorba doar de o chestiune de fascinație literară. Opera ei trecuse de-acum în planul al doilea. Era vorba de ceva mult mai imperios. Aveam nevoie să înțeleg. Era o chestiune personală, căci nimeni în afară de mine nu poate satura monstrul curiozității mele odată ce el s-a trezit. Trebuia să aflu ce se întâmplase. Ei, lui Emily J. Parker. Orice-ar fi fost.’ (pag. 114)
Rebeca Aldan, eroina cărții se identifică pe măsură ce avansează în cercetare (și cititorii cărții în lectură) cu Emily, eroina sa. Putem trasa o paralelă și între autoarea cărții și eroinele sale? Orice răspuns implică o doză de speculație. Cert este că regăsim în carte elemente care ar putea suna ca auto-biografice și, desi acțiunea este plasata în Anglia, răsună în roman și ecourile istoriei spaniole paralele, tema principală a celorlalte cărți ale Susanei Fortes. Există și o intrigă secundară legată de viață personala a povestitoarei, care nu are o pondere importanta în rezolvarea enigmei dar care furnizează context și contrapunct narativ, evitând ca relatarea anchetei literar-istorice să devină prea seacă.
Transpare din carte și dragostea autoarei (transferată eroinei sale) pentru Londra. Cunosc și eu destul de bine orașul acesta, pe care l-am întâlnit tot ca vizitator. Am recunoscut în descrieri nu numai locuri ci și atmosfera și oamenii. Aș putea spune că Susana Fortes reușește să schițeze portrete care capătă viață, fie că este vorba despre bătrânul profesor Whelan, îndrumătorul proiectului ei și martor cheie la o parte din evenimente, despre menajera acestuia, doamna Griffith, despre doamna Bartholomew, gazda eroinei, sau chiar despre Timothy Gordon, motanul acesteia (felinele engleze de casă au nume proprii și de familie, aflu cu această ocazie). În caracterizările lor descifrăm elemente ale tipologiei engleze care sunt suprapuse pe amintiri ale biografiei personale, personaje din familie sau din trecutul povestitoarei. Anglia și Spania natala nu încetează în niciun moment să acționeze ca un tandem de referință culturală și istorica.
O observație interesanta legat de stilul narativ. Eroinele cărții aparțin lumii literare și m-aș fi așteptat, ca cititor, să abunde referințele literare. Ele sunt prezente într-adevăr dar nu și dominante. În schimb sunt presărate peste tot referințele cinematografice. Pentru a-și caracteriza personajele sau a descrie situații, Susana Fortes îi cheamă în ajutor printre alții pe Natalie Portman, John Wayne, Greta Garbo, Ingrid Bergman, Matthew McConaughey, Susan Sarandon, Geena Davis, Anthony Hopkins. Este vorba poate despre o reverență adresată culturii populare căreia îi aparține, în definitiv, și această carte. Întrebarea este dacă autoarea însăși respecta întotdeauna un principiu literar pe care îl enunță unul dintre eroii cărții: ‘ … un scriitor bun se salvează mai curând prin ceea ce trece sub tăcere decât prin ceea ce scrie.’
Periplul londonez al eroinei începe într-un februarie înghețat, în care eroina venită din Spania se confruntă cu iarna londoneză și chiar cu o ninsoare atipică. Ar fi un bun contrapunct meteorologic dacă ați decis să începeți să citiți această carte pe o plajă sau în alt loc de vacanță în această vară fierbinte. Oricum și oricând veți începe ‘Septembrie poate aștepta’, sunt toate șansele să aveți plăcerea unei lecturi antrenante, cu mister și istorie amestecate cu romantism și nostalgie. Literatură de vacanță? Poate. Literatură de calitate? Desigur.
