Cu câteva săptămâni în urmă am văzut “The Wife: (“Soția”), unul dintre primele filme ale stagiunii cinematografice de toamnă, cea care aduce filmele de calitate, cu șanse de candidaturi pentru Premiile Oscar. Filmul este inspirat de romanul scriitoarei americane Meg Wolitzer și se petrece în lumea restrânsă numeric și foarte specială în componență și calitate a laureaților Premiilor Nobel. Eroul principal este un scriitor american celebru (aluzie, poate, la Phillip Roth care nu a ajuns vreodată să se bucure de această distincție) care, la începutul anilor 90, primește telefonul cu vestea mult-așteptată a câștigării râvnitei distincții. Acțiunea se petrece între noaptea anunțului și noaptea decernării premiilor, în magnifica sală de festivități a primăriei din Stockholm. Alături de celebrul și carismaticul laureat se află soția sa care, de-a lungul filmului, se dovedește a fi cu mult mai mult decât doar o parteneră fidelă sau o tovarășă de viață care susține și încurajează activitatea literară a soțului sau. Fără a dezvălui prea multe, este o dramă cu tentă puternic feministă, despre inegalitatea oportunităților între bărbați și femei, la cel mai înalt nivel al realizărilor intelectuale.
sursa imaginii: fundoolabs.in/marie-curie-first-women-win-noble-prize/
Pentru cei care urmăresc evoluțiile legate de Premiile Nobel de-a lungul anilor, inclusiv știrile mai recente, situația descrisă în filmul regizat de suedezul Björn Runge nu ar trebui să fie o surpriză. Peste câteva săptămâni, când vom discuta în rubrica CHANGE.WORLD despre Premiile Nobel 2018, va lipsi de pe listă premiul pentru literatură. Academia suedeză a hotărât să declare un an de pauză, în urmă dezvăluirilor despre scandaluri de hărțuire și atacuri sexuale legate de un fotograf cunoscut, căsătorit cu una dintre membrele Academiei, și demisia altor trei membri ai comisiei care hotărăște (într-un mod destul de lipsit de transparență, care a ridicat multe semne de întrebare de-a lungul anilor) câștigătorul sau câștigătoarea premiului. Nu ar fi fost însă nici măcar nevoie de acest scandal, era suficient să se examineze statisticile pentru a vedea că ceva nu este în regulă în raportul dintre bărbați și femei când este vorba despre Premiile Nobel. Din 1901 încoace, premiile au fost decernate unui număr de 825 de bărbați și doar 47 de femei. Chiar și în deceniul care a început în 2010 raportul rămâne în mod flagrant favorabil bărbaților, care au câștigat 88,9% din premiile decernate din 2010 încoace.
sursa imaginii: newsroom.gehealthcare.com/things-you-might-not-know-
about-radiant-queen-marie-curie/
Excepția ilustră rămâne, desigur, Marie Sklodowska Curie, fiziciana polonez născută cu 151 de ani în urmă, la 7 noiembrie 1867, într-o familie de patrioți polonezi în Varșovia ocupată în acea vreme de imperiul țarist, o țară în care femeile nu puteau încă accesa studiile superioare științifice, domeniu în care ea, de mică, dovedise talent și sârguință. În casa în care se născuse se vorbea poloneza, limbă interzisă de autorități. Nu era o familie prea avută și Marie și-a câștigat existența câțiva ani ca guvernantă, strângând bani pentru a o susține pe sora ei mai mare, Bronislawa, la studii de medicină la Paris, iar apoi pentru a pleca și ea. Aici o aștepta succesul, dar el nu avea să vie imediat. Marie Sklodowoska, măritată în 1895 cu supraveghetorul activității sale științifice, Pierre Curie, urma să devină prima femeie câștigătoare a Premiului Nobel, prima persoană și singura femeie până astăzi care a câștigat două premii, singurul om de știință care a obținut distincțiile în două domenii diferite (fizică în 1903, chimie în 1911), prima femeie profesor la Universitatea din Paris și, în posteritate, prima femeie înmormântată la Pantheon, între marile personalități ale Franței. Nici una dintre aceste realizări nu a venit însă cu ușurință, fiecare dintre ele a fost înconjurată de controverse și la fel de controversată a fost și viața particulară și prezența publică a acestei femei de o excepțională inteligență, care însă a avut, precum oricare dintre noi, slăbiciunile ei, a făcut și a plătit și pentru erorile sale.
sursa imaginii: en.wikipedia.org/wiki/X-ray
Pornind de la descoperirea mai mult sau mai puțin accidentală a radiografiei, de către fizicianul german Wilhelm Roentgen, Marie a reușit să-l convingă pe soțul său să studieze cauzele fenomenelor legate de acest proces în structura nucleului atomic. Fără susținere universitară (de una comercială nu putea fi vorba pe atunci), au lucrat într-un mic laborator improvizat, în condiții de expunere la radiații ale căror efect nociv era complet necunoscut în acea vreme. Caietele cu însemnările ei din perioada cercetărilor sunt păstrate sub lacăt pentru o perioadă de 150 de ani, deoarece se consideră că sunt așa de contaminate încât sunt nocive pentru cei care ar veni în contact cu ele. În cursul cercetărilor lor, soții Curie au descoperit două noi elemente – polonium (numit în cinstea patriei care încă nu renăscuse) și radium. Abia între 1902 și 1910 (după moartea lui Pierre în 1906 într-un accident), Marie Curie a reușit să creeze sărurile stabile care permit aplicarea efectelor radioactivității în domeniile cele mai diferite. Cele două Premii Nobel primite în această perioadă reflectă importanța contribuțiilor sale în domeniile fizicii și chimiei, dar se poate spune că medicina este știința aplicativă al cărei destin a fost schimbat în mod determinant de realizările științifice ale soților Curie. Ar trebui, poate, să discutăm care a fost contribuția fiecăruia dintre ei. Relatările istorice, inclusiv mărturiile colaboratorilor, arată că Marie a fost cea care, din punct de vedere intelectual și al puterii de muncă, era forța determinantă în cuplu. Pierre a fost afectat încă de la sfârșitul anilor 1890 de efectele radiațiilor, care aveau să influențeze și sănătatea lui Marie, dar cu vreo trei decenii mai târziu. Recunoașterea nu era însă posibilă decât dacă rezultatele muncii științifice a celor doi erau prezentate că aparținând lui Pierre, sau cel puțin amândurora. Spre deosebire de cele petrecute în filmul “The Wife” măcar în cazul lui Marie Curie, numele ei este menționat alături de cel al lui Pierre. Ciudat însă, rareori singur, cel puțin în Franța, și cu întârziere. Deși in primul război mondial Marie Curie a creat, condus și îndrumat personal o flotă de unități de radiografie mobile care au asistat medical peste un milion de soldați francezi și aliați, nicio mulțumire oficială, nicio decorațiguvernamentală nu i-a fost acordată in timpul vieții. Onoarea de a se odihni in Pantheon alături de marile personalități intelectuale ale națiunii (și de soțul său) a venit postum, după peste o jumătate de secol de la moartea sa. În Polonia, în schimb, ea este celebrată ca o eroină națională, o personalitate de talia lui Copernic sau Chopin.
sursa imaginii: memorablewomen.com/?p=627
Care să fi fost cauzele? Din perspectiva morală și politică a Franței și a Europei de azi, este destul de ușor de detectat o atitudine de neîncredere și de minimalizare a contribuțiilor unei femei, și încă a uneia care nu era născută în Franța. Personalitatea sa a fost însă complexă, iar viață ei personală agitată a dat naștere multor zvonuri, dispute, calomnii. Prima iubire a vieții ei pare să fi fost cea mai pasionată, și acesteia, probabil, i-a rămas sufletește fidelă toată viață. Legătura cu tânărul Kazimierz Zorawski, cel care avea să devină unul dintre cei mai importanți matematicieni ai Poloniei, a fost curmată de părinții băiatului care nu priveau cu ochi buni relația cu cea care pe vremea aceea era doar o guvernantă care muncea ca să-și susțină sora la studii și casă strângă bani pentru a pleca și ea să învețe la Paris. Cu soțul ei Pierre a avut o legătură complexă, cu un puternic aspect intelectual, dar mulți au privit- o și ca pe o căsătorie care a avansat în mod convenabil cariera tinerei fiziciene imigrante. Scandalul public cel mai mare a fost produs însă de relația Mariei cu Pierre Langevin, unul dintre cei mai reputați savanți ai Franței. Ea devenise văduvă, dar el era căsătorit, și toate acuzațiile moraliștilor s-au abătut asupra străinei care distrugea o căsătorie tradițională franceză. Nu mai conta că “străina” era profesor la universitate și câștigase deja două Premii Nobel. Ca și în alte cazuri similare, recunoașterea internațională a fost mai ușor de obținut decât în patria adoptivă. În 1927, a avut loc cea de-a cincea conferință Solvay, un ciclu de întâlniri ale celor mai importanți savanți ai vremii patronate și finanțate de industriașul belgian Ernest Solvay. Tema conferinței din acel an a fost “Electronii și fotonii” – domeniu al fizicii atomice în care Marie Curie adusese o contribuție fenomenală. Cu acea ocazie, a fost făcută o fotografie numită uneori “cea mai inteligentă fotografie din istorie”, care reunește o mare parte dintre savanții importanți ai primelor decenii ale secolului 20. 17 dintre cele 29 de personalități din fotografie primiseră sau aveau să primească Premii Nobel. Se aflau acolo Albert Einstein, Niels Bohr, Paul Langevin (și el!), Max Planck, Max Born, Erwin Schrodinger, Werner Heisenberg. Marie Curie este așezată in primul rând. Dar desigur, și aici, este singura femeie!
sursa imaginii: rarehistoricalphotos.com/solvay-conference-probably-
intelligent-picture-ever-taken-1927/
Nu a fost nici o mamă perfectă, relația ei cu cele două fiice, Irene și Eve, semănând mai degrabă cu relația multor femei profesioniste de astăzi cu proprii copii, prea ocupate pentru a le putea dedica destul timp. În plus, rămăsese mamă singură, cu toate responsabilitățile familiei, la o vârstă relativ tânără. Dintre cele două fete, Irene a urmat și ea o carieră științifică, încununată de un Premiu Nobel câștigat (nu este o surpriză) împreună cu soțul ei Frederic Joliot. Eve este însă cea care i-a fost alături în ultima perioadă a vieții, când a fost atinsă de boli datorate, în parte, efectelor negative ale radiațiilor, pe care, ciudat, nu le-a acceptat niciodată, deși dovezile începuseră să se acumuleze încă din perioada vieții ei. Eve avea să scrie și o controversată biografie a mamei sale.
Cât despre filmul de la care am început discuția, actrița americană Glen Close are șanse bune de a primi Premiul Oscar pentru interpretare feminină în “The Wife”. Și Marie Curie a fost personaj pe ecran în filme cu tentă mai mult sau mai puțin biografică, de la cel din 1943, care ecraniza biografia scrisă de Eve, și îl avea co-autor al scenariului pe Aldous Huxley, până la o recentă versiune cu tentă puternic feministă, din 2016, cu titlul “Marie Curie: The Courage of Knowledge”. Niciuna dintre actrițele care au jucat rolul pe ecran, de la Greer Garson în 1943 până la Karolina Gruszka în 2016, și nici chiar Isabelle Huppert care a jucat rolul într-o comedie din 1997, avându-l ca partener pe Philippe Noiret, nu a reușit însă nici să-i aducă pe ecran pe deplin personalitatea, nici să câștige premii pe măsura celor adunate de ea. Viața a fost în acest domeniu, până în momentul de față, cel puțin, mai puternică decât filmul.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)
