CHANGE.WORLD: 2019 – Anul care a fost

Posted on December 31, 2019 by admin

A venit momentul bilanțurilor anului tulburat și zbuciumat care a fost, în foarte multe domenii și din foarte multe privințe, 2019. Sarcina filtrării, categorisirii și aprecierii importanței evenimentelor din domeniile științei și ale tehnologiilor avansate sau ale știrilor care pot influența aceste domenii pare a fi mai dificilă decât oricând într-un an în care acestea s-au succedat într-un ritm amețitor, iar direcțiile de evoluție nu au fost întotdeauna clare și ne-echivoce. Voi încerca, totuși, să schițez direcțiile generale care mi se par cele mai semnificative și au șanse considerabile să influențeze viața noastră de zi cu zi sau viitorul nostru și al mediului în care trăim.

(sursa imagine cover: in.pinterest.com/pin/675610381574951340/)

Marile corporații internaționale, născute la sfârșitul mileniului precedent sau la începutul celui actual din revoluția hi-tech, s-au confruntat în acest an cu probleme economice și, în special, juridice fără precedent, în paralel cu continuarea dominanței lor în sectoarele respective, cu progresele tehnice și cu diversificarea profilelor și domeniilor de activitate. Google și compania sa ‘umbrelă’ Alphabet au continuat să fie numărul unu în piața mașinilor de căutare, dar profitabilitatea este în scădere și fondatorii companiei, Serghei Brin și Larry Page, au anunțat la începutul lunii decembrie că părăsesc rolurile de conducere activă, predând ștafeta lui Sundar Pichai, conducătorul programelor de cercetare și dezvoltare ‘moonshot’, cum ar fi mașinile fără șofer sau zmeiele generatoare de electricitate, despre care am scris în rubrica CHANGE.WORLD în acest an. Mark Zuckerberg a petrecut poate mai mult timp în acest an discutând cu politicieni sau cu presa, decât cu inginerii și creatorii de la Facebook, și a făcut mari eforturi de a repoziționa securitatea datelor și apărarea informației particulare a utilizatorilor ca prioritatea numărul unu, încercând să păstreze echilibrul între neutralitatea aplicației și prevenirea folosirii ei în scopuri ilegale sau nocive. Ambele firme, precum și alți giganți, ca Amazon, se confruntă cu acțiuni juridice, planuri legislative și programe electorale ale unor politicieni care au ca scop limitarea influenței și chiar și schimbarea structurii companiilor în cadrul legislațiilor anti-trust în America de Nord și în Europa. Se poate spune că tehnologia trece printr-o epocă ‘anti-trust’ și nu este încă clar cât timp va dura, care vor fi consecințele acesteia, ce companii vor rezista și cum va arăta peisajul industriei la finele acestei perioade.

(sursa imaginii: scmp.com/comment/opinion/article/3042479/trumps-historic-trade-deal-china-poor-bargain-us-businesses-and)

Economia tehnologiilor avansate nu poate fi despărțită de politică nici în domeniul relațiilor comerciale internaționale. 2019 a fost martor al înăspririi războiului tarifelor dintre Statele Unite și China, a cărui reglementare printr-un acord bilateral pare să fie amânată acum pentru 2021, după alegerile prezidențiale americane, în cazul cel mai optimist. Mai mult, creșterii tarifelor vamale li se adaugă bariere tehnologice care previn folosirea produselor ‘made in China’ în sistemele informatice și de comunicații din Statele Unite și țările aliate Americii, precum și bararea accesului companiilor chineze la anumite tehnologii inventate și proiectate în Statele Unite. Pe lângă problemele puse de aceste măsuri unor mari companii globale cu sediul în China, cum este Huawei, aceste bariere vor duce după toate probabilitățile la dezvoltarea de standarde tehnice incompatibile și deci care nu pot inter-opera în domeniul comunicațiilor globale, cum este tehnologia wireless 5G. Pe de-o parte, în 2019, toate marile companii americane care oferă servicii de telefonie (Verizon, AT&T, T-Mobile) au pus bazele rețelelor care oferă sau vor oferi servicii 5G, pe de altă parte nu este sigur că telefoanele compatibile cu aceste rețele vor funcționa în mod 5G atunci când utilizatorii lor vor călători în alte țări ale lumii și vor încerca să se conecteze de acolo la servicii avansate. Internetul însuși pare a evolua spre un model segmentat, care nu mai poate face abstracție de frontierele politice transformate în bariere informatice.

(sursa imaginii: pandaily.com/leading-autonomous-vehicles-or-self-driving-car-brands-in-2019/)

A fost un an complicat și pentru industria transporturilor. Pe de-o parte, au fost înregistrate succese semnificative în industria dronelor, care prevede o creștere sănătoasă a cifrei de afaceri (hardware și servicii) în jur de 15%. Industria automobilelor autonome (fără șofer) a făcut și ea anunțuri spectaculoase, majoritatea marilor firme producătoare de automobile (GM, Ford, Honda, Toyota, Renault-Nissan, Volvo, Hyundai) împreună cu liderul de piață și de inovație Tesla promițând produse pe piață între sfârșitul lui 2019 și 2022. Pe de altă parte, aspectele legislative și cele legate de economia asigurărilor par să progreseze în cu totul alt ritm, mult mai lent. Este posibil ca peste 2-3 ani tehnologia să se fi perfecționat, dar legislația care să permită aplicarea ei să nu fie încă aprobată. Nu au ajutat, desigur, nici problemele detectate în testări și, mai ales, faptul că a fost înregistrată prima victima mortală a unui accident de circulație în care a fost implicat un vehicul autonom în test. Firmele care prevedeau introducerea de servicii bazate pe astfel de vehicule fără șofer (cum ar fi Lyft) au și alte greutăți și necazuri ale lor, introducerea noilor tehnologii la bursă nu mai funcționează la fel de bine pentru investitori, ca acum 10 sau 20 de ani, valoarea de piață a lui Lyft și Uber scăzând dramatic în acest an, pe măsură ce modelele lor de afaceri întâmpină rezistență în multe țări și mari orașe ale lumii. Remarc însă faptul că atenția proiectanților se îndreaptă în acest timp spre combinații creatoare între transporturi și înmagazinarea energiei, domeniu care a înregistrat și el realizări  spectaculoase în 2019, precum și o recunoaștere publică semnificativă. Premiile Nobel pentru Chimie au fost atribuite în acest an celor trei savanți cu contribuții esențiale în invenția și evoluția bateriilor încărcabile de litiu-ion.

(sursa imaginii: qz.com/1748767/what-it-means-to-be-a-cyborg-in-2019/)

Dacă ne referim la Premii Nobel, domeniul geneticii nu a fost ocolit nici în acest an de recunoaștere, și nici nu a lipsit de pe primele pagini ale jurnalelor sau din știrile principale de la televiziuni și de pe Internet. Câteva dintre articolele din acest an ale rubricii CHANGE.WORLD s-au ocupat de riscurile și dilemele morale ale folosirii ingineriei genetice. Una dintre direcțiile intrigante care a devenit mai clară și mai concretă în acest an este combinația dintre genetică și robotică. Cât de departe suntem de crearea roboților din materie organică? Unde sunt frontierele dintre repararea organismelor umane prin folosirea de transplanturi și implanturi în scopuri medicale, dintre extinderea capacităților intelectuale prin inteligență artificială și crearea unor entități ‘cyborg’? Comunicări făcute în 2019 demonstrează că funcțiile creierului pot fi prelungite în mod virtual după moarte. Ne apropiem, datorită progreselor medicinii, de o perioadă ‘transhumană’, în care visul vieții fără de moarte va deveni realitate? Întrebările puse acum câțiva ani de Ray Kurzweil și prezicerile sale legate de ‘reprogramarea’ ființelor umane și a mediului înconjurător într-o manieră care face ‘singularitatea’ în evoluția speciei inevitabilă par din ce în ce mai reale.

(sursa imaginii: geekwire.com/2019/spacex-launches-dragon-cargo-craft-mighty-mice-tricky-shipment-seattles-spaceflight/)

A fost celebrat în luna iulie a acestui an semi-centenarul primilor pași ai omenirii pe Lună, iar peisajul cercetării spațiului devine, din anumite puncte de vedere, din ce în ce mai asemănător cu cel de acum 50 de ani. Se poate aprecia că 2019 a fost un an stelar în explorarea spațială. Revenirea acesteia în centrul preocupărilor  nu poate fi nici ea detașată de evoluțiile politice, spațiul extra-terestru fiind un nou câmp de luptă pentru confruntările strategice dintre mai marile și mai micile puteri din lumea de după Războiul Rece. NASA și-a detaliat programele care prevăd o reîntoarcere pe Luna în jur de 2023 și primele expediții spre Marte în jur de 2030. O mare parte dintre programele agenției americane vor fi realizate în colaborare cu sectorul privat, compania SpaceX a lui Elon Musk devenind un competitor și un colaborator de prim rang în explorarea spațiului și înregistrând succese semnificative în acest an, prin rachetele Falcon 9 și micro-sateliții lansați în spațiu. China devine și ea un participant activ în explorarea spațială (ca și în alte domenii tehnologice). Noi națiuni s-au alăturat în acest an cursei spațiale. Israelul și India au lansat sonde automate care au avut ca scop aselenizări și experimente științifice pe suprafața Lunii. Ambele au eșuat în minutele finale ale misiunilor, dar cursa este deschisă și va continua.  Întrebarea este sub ce formă. Odisee spațială sau războaie stelare?

Rubrica CHANGE.WORLD va continua să urmărească și în 2020 tot ce va fi interesant în domeniile cercetărilor și realizărilor științifice și tehnologice. Vă urez un an bun și fericit și vă dau întâlnire după Revelion, cu o prognoză a anului care va fi.

La Mulți Ani!

(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Leave a comment

each emigration story is different (Film: Nybiggarna / The New Land – Jan Troell, 1972)

Posted on December 29, 2019 by admin

The Scandinavian film festival at the local cinematheque concluded several weeks ago, but yesterday,as a follow-up, we watched the second film of the mid-19th century Swedish emigration to America saga based on Vilhelm Moberg‘s novels and directed by Jan Troell. ‘The New Land‘ (or ‘Nybyggarna‘ in Swedish) was released on screen in 1972, one year after ‘The Emigrants‘ and in modern terminology it can be considered a ‘sequel’ although the whole was probably from start conceived as a tandem of two films. The film continues the epic of the survivors of the group of peasants who, driven by economic constraints and religious persecutions in their native Sweden, had crossed the ocean to begin a new life in America. The new country, represented not only a territory waiting to be explored and a nature that was demanding to be subdued but also a conflicting history ignored by most newcomers. This second film is the story of the first decades of their new life, of the confrontation with different mentalities and the realities of conflicts and contradictions about which the new immigrants knew nothing until then.

Emigration stories are rarely simple, in some respects similar, and differ in many others. ‘The Emigrants‘, the first film was obviously a Swedish saga. The action in ‘The New Land‘ takes place entirely in the United States, but the story is again told from a Swedish perspective (the movie is spoken 99% of the time in Swedish) and the film does not become an American saga on screen. The authors of the script adapting Moberg‘s novel have chosen to focus on the fate of the Nilsson family – Carl Oskar, his wife Kristina and his younger brother Robert. The rest of the characters, including the route companions from ‘The Emigrants‘, become at best secondary characters. We watch the struggle for survival and the hard work of the family that builds – with their own hands – a farm in Minnesota and a new destiny for themselves as American citizens. But the perspective is still that of immigrants, even when the action broadens its scope and describes the conflict between the newcomers and the US government on the one hand and the first inhabitants of America (the “Indians”) on the other. Removed by fraud and violence from their lands to make room for the immigrants, the later respond with violence and cruelty, their revolt being repressed with even more violence.

The Indian war episode in the movie is the only time when the historical perspective is a little wider, the rest of the story taking place on a patch of land on the edge of a lake in Minnesota, and focusing on the relationships between Carl Oskar and Kristina, on their struggle to control nature, and on the adaptation of newcomers to the surrounding economy and society. The quality of the film consists primarily of the human dimension of the experience that the viewers live together with the characters. The heroes have to face the sometimes hostile nature, the older and newer locals and the rules of a world different from the one they lived in, but they also carry their own ballast of traditions, prejudices and religious conflicts imported from the old country. The resulting period landscape is truthful and impressive, this is the result of the vision of the director and of the wonderful acting of Max von Sydow and Liv Ullmann, two of Ingmar Bergman‘s favorite actors. Director Jan Troell patiently and painstakingly builds together all the blocks of a cinematic edifice that largely suceeds to pass the test of time despite the length and slow pace of the story which challenges modern viewers. The nature that surrounds the heroes, sometimes generous, sometimes threatening, also plays an important role and is filmed with the specific sensitivity of Scandinavian film-makers. Even if not all the elements of the story are equally interesting and important, and even if not all the characters have consistency and clear outlines, I remained after watching ‘The New Land’ with the impression of a human and historical document, of a solid and sensitive cinematographic work.

Posted in movies | Tagged , , , , , | Leave a comment

the land of the living dead (Film: Du levande / You, the living – Roy Andersson, 2007)

Posted on December 27, 2019 by admin

Swedish director Roy Andersson is 76 years old. He made his first feature film in 1969, and has since made six more films, most recently this year. Seven films in half a century. ‘Du levande‘ (‘You, the living‘) from 2007 was his fifth film, and the first one I saw, on the recommendation of a new Internet friend. If I am to judge after this film, however, Andersson is one of the most talented and original Scandinavian directors, a special personality even in the context of a film school that does not lack innovators and explorers of unique ways of cinematic expression.

‘Du levande‘ is a film whose structure is quite different from everything I’ve seen so far. The scenario lacks a clear narrative line, if we were to compare this film with a book we could say that we are not dealing with a novel but with a collection of short stories, which all take place in a similar urban space, with some shared characters, but also with many others most of them, showing up in just one of the episodes. I don’t think there is any happy character in the movie. Everybody seems to exist in a space suspended between semi-life and death, some long for something they can’t reach, others are completely resigned. The most vivid and dynamic sequences of the film are actually two dreams, one of which is a nightmare, the other one mirrors an aspiration that cannot be fulfilled in real life. One of the characters is a psychoanalyst, but he also confesses in a monologue addressed to the viewers his routine, boredom and inability to help after 27 years of profession. In the film written and directed by Roy Andersson, dream and absurd meet. The flounder of his characters has no chance. The impossibility of communication and the futility of the hopes of his heroes reminded me of the plays of two of the important playwrights of the second half of the 20th century: Eugen Ionesco and Hanoch Levin.

Most of the actors are, as I read, amateurish, but the excellent guidance of the director makes them act and move coherently and consistently with the message and atmosphere of the film. Apart from the few characters that appear in more than one of the film’s scenes, the other strong common thread is the cinematography. The sets seem to have been created especially for ‘Du levande‘ and filming took place entirely in studios. This is a return to the classic shooting style of the 1930s, but also a subtle interpretation of the ‘Dogma’ rules. The color palette is constantly dimmed, we are in a perpetual and foggy twilight, at the hour when Scandinavian pubs are closing, with the notable exception of one great thunderstorm with torrential rain. Time seems suspended, perhaps this is the world without pain and without seasons of the song with a painfully beautiful melody performed on two occasions, of which once at a funeral service. Death is always present, but it is not frightening, perhaps because the heroes of the film have already crossed the bridge? I understand that in other of Roy Andersson‘s films, the social and political issues play an important role, here they pass on the second plane, appearing explicitly once, in a prayer of a character whose face we will never see. ‘Du levande‘ is a beautiful and special film, to which the viewers continue to think long after the end of the screening. One last association that comes to my mind is that of Magritte’s paintings.

Posted in movies | Tagged , , , | Leave a comment

the ye-ye years (film: Cherchez l’idole – Michel Boisrond, 1964)

Posted on December 26, 2019 by admin

I chose ‘Cherchez l’idole‘ as my Christmas day movie. No, this is not a contest for discovering new talents but a French musical film made 55 years ago that transported me in time to the period when I was subscribed to French magazines for children and youth and I was watching from distance the evolution of the musical idols of the French youth grouped into what they called the ‘ye-ye generation’ – Johnny Hallyday, Sylvie Vartan, Eddy Mitchell. All these and a few others appear and sing in this film together with Charles Aznavour, who was an already established singer at that time. The group of music stars receives as reinforcement a number of other celebrities of the time in cameo appearances, some more consistent (such as that of actress Mylène Demongeot or of Bruno Coquatrix , the director of the famous Parisian Olympia concert hall), some less important. A delicious nostalgic journey for those who are familiar with the music and entertainment world of France in 1964.

Musical films have their rules and non-rules. A realistic or believable story is by no means a mandatory requirement, and ‘Cherchez l’idole‘ does not depart from this non-rule, proposing as a pretext a slightly detective, slightly romantic story whose sole purpose is to put the heroes in search of the stars of the French song that all would have bought the same type of guitar (the model used by Elvis, of course) with delivery in the same morning. On the other hand, the rule of giving each of the musical stars the opportunity to present her or his talent is respected. 1964 was not only the year of the world-wide consecration of the Beatles, but also the year of a generation change in French music that brought to the centers of the stages the singers beloved by teenagers and young people at that time, without neglecting the ones already fampus. The merit of the film lies in the taste and inspiration of the directors in choosing some of the best young singers of the moment, who all made fabulous careers in the half century after that.

About the director Michel Boisrond I confess that I haven’t heard much. It seems that he has enjoyed success especially with action films, and he has the merit that here he does not try to experiment too much, thus serving well the purpose and genre of the film. Franck Fernandel, the son of the popular French comedian (with whom he bears a formidable resemblence) is fine in the lead role and its thin pretext story. ‘Cherchez l’idole‘ is first and foremost a documentary snapshot of the year 1964 in French music and, thanks to the music and singers appearing in the film, a more than reasonable entertainment, including for a holiday viewing.

Posted in movies | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment

the painful departure from evil (film: Skin – Guy Nattiv, 2018)

Posted on December 25, 2019 by admin

The only flaw that I can find in the movie ‘Skin‘ made by Guy Nattiv is the impression of deja-vu. Indeed, viewers who have watched Tony Kaye‘s ‘American History X‘ staring Edward Norton will not be able to notice that this is a very similar story. Here as well as there, a young neo-Nazi skinhead who seems corrupt in racism and violence beyond any chance of salvation begins to understand the harm and horror of the ideology to which he dedicated his life and tries to quit evil. The renunciation is not easy, both because of his personal crisis and because of the violent attempts of the milieu in which he lived to keep him inside. The fact that 20 years after Tony Kaye‘s movie ‘Skin‘ seems more actual than ever tells a lot about the evolution or involution of American society in this period. Israeli-born Guy Nattiv makes a very American film which dissects without any hesitation an infected sector of American society. It is a hard and realistic film coming close to the point of pain, that gives a replica on the same level as Kaye‘s classic movie.

Bryon Widner (played by Jamie Bell) ideologically lives in the parallel and violent universe of a band of white supremacist extremists led by a pair of charismatic preacher-politicians who use drugs, tattoos, and populist-racist language to lure youngsters fallen into poverty or moral crisis. The targets of their attacks are all those that do not correspond to the supremacist model of a white and Christian America, and their actions take the form of terrorist violence. Bryon has the chance to meet Julie (Danielle Macdonald), a woman who had lived through similar experiences in her family, a single mother who has pains to grow up her three daughters. The relationship with Julie gives Bryon the moral and sentimental motivation for recovery. Departing from the vicious environment in which he lives will not be easy, his criminal acts leaving him with no alternative of neutrality.

I found the acting performances to be special. It is primarily the holders of the two lead roles, but also those around, such as Bill Camp and Louisa Krause in the roles of the leaders of the extremist group, or the actresses who play the roles of the three girls. Their task was made even more difficult by the style of the film – a docu-drama that brings to the screen a violent and uncomfortable reality – which required from everyone both physically and psychologically efforts. The that gives the film’s title is a double-faced symbol. The skin is what separates people into conflicting categories in the view of the supremacists. However, the crypto-Nazi tattoos on the hero’s skin are also a symbol of his adherence to a poisonous ideology. In order to save himself as a human being, he must get rid of these signs that set him apart from the rest of humanity, and the physical pain he is forced to endure mirrors the moral purgatory traversed by his soul. ‘Skin‘ is a tough and realistic film about the extremes in mid-America today.

Posted in movies | Tagged , , , , , , | Leave a comment

the human being who is the enemy (Film: Joint Security Area – Chan-wook Park, 2000)

Posted on December 24, 2019 by admin

The South Korean film universe never ceases to provide surprises with almost every movie I see. ‘Joint Security Area‘ was created by Chan-wook Park in 2000, three years before directing ‘Oldboy‘, the film that made him famous and propelled him to the attention of film viewers and critics around the world. Under the pretext of an investigation into an incident at the armistice line between the two Koreas that resulted in the death of two North Korean soldiers, Chan-wook Park is making a film about the absurdity of war and the brotherhood between soldiers who are apparently dead enemies. good tradition and maybe inspired by classic films like Stanley Kubrick‘s ‘Paths of Glory‘.

The story in the film takes place in the demilitarized zone, one of the most tense places on the planet, a place where the armies of South and North Korea are facing each other, in an uncomfortable armistice of a war suspended over 65 years ago , armistice sprinkled with incidents that sometimes result in victims. But the armies are made up of people, many of them young people sent to do their “patriotic duty” towards the respective countries, and in this case belong to the same people fractured by history. The film describes an unlikely human fraternization that is disapproved and repressed by the superior officers on both sides of the conflict and ignored by the neutral observers whose mission is to prevent incidents and investigate them when they happen. Nobody in this film seems to be interested in revealing the truth about the incident that tragically concludes the micro-coexistence attempt of the soldiers engaged in a macro-conflict. It is an action movie with elements of criminal investigation film, but what remains in the viewers’ minds are the human aspects of the encounter between four young people who refuse to be enemies.

I liked the story and the message, even if some details and even the whole situation are not completely credible. The actors, especially those who play the roles of soldiers, are well-chosen and fit perfectly into the roles. The film suffers from an excess of rhetoric, but the sincerity of approaching such a delicate subject manages to prevail. In 2000, the vision proposed by this film was considered radical by some of the viewers, but it attracted the curiosity of South Korean viewers. In this country ‘Joint Security Area‘ sold more tickets than ‘Titanic‘ and launched the career of one of the most famous South Korean directors! We can understand why.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

CHANGE.WORLD – Anii 2010 – deceniul care a fost

Posted on December 24, 2019 by admin

Apropiata trecere dintre ani, de la 31 decembrie spre 1 ianuarie, va marca și sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului 21. Anii 2010 sau the ‘teens’, cum li se spune în limba engleză, ceea ce s-ar putea traduce și ca ‘anii adolescenței’ secolului 21 sau, de ce nu, ai mileniului al treilea. Din punct de vedere economic și politic, a fost un deceniu bogat în crize și contradicții, în revolte și răsturnări politice și sociale, cam în toate regiunile lumii. Lumea de astăzi pare mai nesigură, planeta însăși e un loc din ce în ce mai periculos pentru viața speciei umane. Și totuși, a fost și un deceniu de excepționale descoperiri și progrese în domeniile diverse ale științei și ale tehnologiilor avansate și, dacă vor exista soluții la marile probleme cu care se confruntă omenirea, ele trebuie căutate și (sau mai ales) în avansurile înregistrate de cunoaștere. ‘National Geographic’ a dedicat mai multe articole acestei teme, între care o listă a celor 20 cele mai importante descoperiri științifice ale deceniului. Să trecem și noi o parte dintre ele în revistă, nu neapărat în ordinea aleasă de editorii prestigioasei reviste lunare americane.

(sursa imaginii: express.co.uk/news/world/1171980/great-barrier-reef-coral-bleaching-dying-pumice-stone-before-after-crown-thorns-starfish)

 Planeta noastră se află în pericol. Informațiile legate de nivelul de poluare, de dispariția sau pericolele dispariției unor întregi ecosisteme, de anihilarea sau pericolele de anihilare a unor specii de plante și animale, precum și disputele științifice și politice în jurul încălzirii globale au trecut din paginile publicațiilor științifice în centrul atenției tuturor. Peste un sfert din speciile de plante și animale care trăiesc astăzi se află în pericol de dispariție. La 9 mai 2013 nivelul măsurat de bioxid de carbon a trecut de 400 de părți per milion pentru prima dată în istoria omenirii și de atunci nu a mai scăzut sub acest nivel. Anii dintre 2015 și 2019 au fost cei mai calzi din istoria de după 1880, când au început măsurătorile. Acordul de la Paris semnat în 2014 are ca scop luarea de măsuri la nivel internațional pentru a limita creșterile de temperatură până în anul 2100 sub 2 grade Celsius, dar Statele Unite au anunțat recent că se retrag din acest acord. Rapoartele experților arată că și o creștere de 1,5 grade Celsius ar putea avea consecințe catastrofale, ducând la schimbări climatice, fenomene meteorologice extreme, schimbări în habitatul zonelor de coastă și transformarea unor suprafețe ale planetei, astăzi încă verzi, în deșerturi. Am fost martori în 2019 ai inundațiilor care au lovit Veneția. Aproximativ jumătate din suprafața Marii Bariere de Corali din Oceanul Pacific a fost afectată între 1998 și 2012, urmată de încă două veri peste medie în 2016 și 2017. Creșterii temperaturii i se adaugă în această zonă și efectul distructiv al numărului crescut de cicloni.

(sursa imaginii: space.skyrocket.de/doc_sdat/explorer_tess.htm)

Mulți savanți și antreprenori consideră că problemele Terrei își au o posibilă soluție în explorarea spațiului cosmic. Aceasta începe însă de la cunoașterea Universului dincolo de limitele atmosferei terestre, domeniu care a înregistrat progrese spectaculoase în deceniul care a trecut. În 2019, premiul Nobel pentru fizică a fost împărțit între  canadianul James Peebles, pentru descoperirile sale teoretice legate de evoluția Universului, și elvețienii Michel Mayor și Didier Queloz, pentru descoperirea primei exoplanete, adică o planetă aflată în afara sistemului solar. Între 2009 și 2018 telescopul spațial Kepler al lui NASA a descoperit și confirmat încă peste 2700 de exoplanete. În 2018 a fost lansat urmașul lui Kepler, Transit Exoplanet Survey Satellite (TESS), care are deja la activ 34 de noi exoplanete descoperite. Stațiile spațiale și cele terestre s-au ocupat însă nu numai de planete și sisteme similare cu cel solar. Observatorul american LIGO a confirmat în 2015 after-șocul ciocnirii a două găuri negre, și în 2017 (împreună cu observatoarele europene din sistemul Virgo) ciocnirea a două stele de neutroni. Aceste observații au confirmat teoria lui Einstein despre undele gravitaționale. Importanța acestor descoperiri constă în posibilitatea invenției în deceniile următoare a unor sisteme de propulsie care să permită deplasări la viteze apropiate de viteza luminii. Încep, deci, să se contureze la orizonturile cunoașterii și viitoarele posibile adăposturi pentru omenire, ținte ale explorării spațiale și felul în care putem ajunge acolo.

(sursa imaginii: pinterest.com/pin/435582595205753267/)

Deceniul care se încheie a fost și deceniul relansării explorării spațiului cosmic. La fel ca și cu jumătate de secol în urmă, Statele Unite și organizația NASA sunt liderii mondiali, dar concurenții, sau poate și colaboratorii lor, sunt astăzi alții. Uniunea Sovietică nu mai există, urmașa sa Rusia având încă ceva tehnologie și un rol de jucat, dar au apărut noi pretendenți, în primul rând China și Europa Unită. Explorarea spațială are, ca și acum 50 de ani, și o dimensiune mai puțin cunoscută, strategică și militară, dar nu mai este o afacere exclusiv guvernamentală. Întreprinderile private cu scopuri comerciale, cum este SpaceX a lui Elon Musk, au început să joace un rol din ce în ce mai important. Sunt șanse bune ca în deceniul următor omenirea să pășească din nou pe Lună și să se îndrepte apoi spre Marte. Între timp, în acest deceniu, stațiile spațiale automate au înregistrat succese remarcabile. În august 2012, proba Voyager 1 a lui NASA a depășit frontiera exterioară a heliosferei, devenind primul obiect creat de om care a părăsit sistemul solar. În noiembrie 2018, i s-a alăturat Voyager 2. Misiunea Rosetta a Uniunii Europene a atins în 2014 pentru prima dată suprafața unei comete, culegând informații despre ‘materia primă’ din care s-au format planetele. Misiunea Dawn a lui NASA a explorat în 2011 bariera de asteroizi, iar misiunea New Horizon (tot a lui NASA) a fotografiat planeta cea mai îndepărtată de Soare a sistemului solar, Pluto, din proximitatea acesteia. Intrigante sunt potențialele urme de gheață detectate pe Pluto, Saturn și chiar pe Marte, unde vehiculele ‘Rover’ cercetează și colectează informații în așteptarea astronauților. Acolo unde există gheață există potențial și apă, dacă nu la suprafață, atunci în subsolul corpurilor cerești, deci una dintre condițiile apariției unor forme de viață extraterestră a fost confirmată.

(sursa imaginii: bitesizebio.com/44103/how-to-confirm-your-crispr-cas9-genome-editing-was-successful/)

Una dintre ramurile științifice aflate în atenția permanentă a presei a fost în acest deceniu genetica. O adevărată revoluție s-a produs aici în ultimii zece ani, prin identificarea sistemului Crispr-Cas9, folosit ca sistem imunitar de anumite bacterii, care în acest scop decupează și  înmagazinează fragmente de ADN. În 2012 savanții au propus folosirea acestui sistem de bacterii ca ‘foarfece’ de precizie în editarea genetică. Câteva luni mai târziu, echipe independente de cercetători au confirmat aplicabilitatea acestei tehnologii pe ADN-ul uman. Se născuse un nou domeniu științific și tehnologic, cu potențial și implicații uriașe, dar și cu riscuri și dileme etice pe măsură. Au fost înregistrate în acest deceniu succese remarcabile și în izolarea, vindecarea și profilaxia unor boli care amenință omenirea cu epidemii la scară globală. În 2015 a fost pentru prima dată sintetizat de către compania farmaceutică Merck un vaccin contra bolii Ebola, care a fost aprobat în acest an în Europa. Încă de la începutul deceniului a fost încetinită răspândirea bolii SIDA, folosind medicamente antiretrovirale.

(sursa imaginii: nationalgeographic.com/news/2017/05/homo-naledi-human-evolution-science/)

Știința evoluției a înregistrat și ea progrese remarcabile, în combinație cu descoperirile furnizate de paleontologie și cu progresele geneticii. În 2010 cercetătorii au reușit prima reconstituire completă a unui dinozaur, completată de descoperirea faptului că unele dintre specii prezentau adaptări la mediu ale culorii pielii. În 2014 au fost descoperite fosile ale spinozaurilor, dinozauri predatori semi-acvatici, iar în 2015 a fost anunțată descoperirea fosilelor unui dinozaur zburător, cu pene și cu aripi asemănătoare liliecilor de astăzi. Alte descoperiri demonstrează că extincția dinozaurilor nu a fost completă, și că unele specii de mici dimensiuni au supraviețuit o vreme în perioada de după catastrofă. Mai aproape de noi, începe să se completeze arborele genealogic al speciei umane. Un sit arheologic din China a adus la suprafață, în 2018, unelte vechi de 2,1 milioane de ani, în Filipine a fost descoperit în 2019 un schelet al unei populații asemănătoare rasei ‘hobbits’ din scrierile lui Tolkien, în timp ce în zona considerată ‘leagănul speciei umane’, Africa de Sud, au fost scoase la lumină schelete perfect păstrate, care au permis reconstituirea fizionomiei și anatomiei speciei homo naledi, care a trăit în perioada dintre 335 de mii și 236 de mii de ani înaintea noastră.

Știința elucidează din ce în ce mai mult din trecut. Să vedem ce ne va rezerva viitorul.

(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Leave a comment

liars and super-liars (Film: The Good Liar – Helen Mirren, 2019)

Posted on December 23, 2019 by admin

Helen Mirren‘s presence in the cast is reason enough to make me watch a movie. The English actress is part of that category of artists that give light and expressiveness to each role she undertakes. She is smart and beautiful, and her inner beauty just seems to become more evident with the passage of time. ‘The Good Liar‘ directed by Bill Condon is no exception. Whenever she is present on the screen, Helen Mirren lives with elegance and sensitivity the character, in this film the retired university professor Betty McLeish, a fresh widow fighting loneliness, somewhat naive and because of this the potential victim of sentimental or financial scams. Mirren is neither a queen nor a super-spy or police commissioner in this film, this role may not be one of his memorable roles, but she melts into it with great elegance and care to details. Her presence on the screen is also the only one of the promises of this film that fully meets expectations.

To Helen Mirren and her heroine the replica is given in ‘The Good Liar‘ by Ian McKellen as Roy Courtnay. Apparently at least we are dealing with one of those con men aged in scams, frauds and other similar crimes, but full of charm and with which viewers cannot resist identifying themselves, not to a small extent due to the fact that their roles are played by formidable actors who have long since passed the retirement age. Betty seems to be the typical victim for Roy, and his plans will soon become apparent. Surprises expect however Roy and the viewers. Everyone lies in this movie, from the first meeting, a kind of ‘blind data’ between two senior citizens, set up with the help of the Internet and where the two begin by introducing to each other with false names. ‘The Good Liar‘ is, among other things, a film about the art of lying.

The premises are good and the relaxed atmosphere in which the film begins and continues for a good part of the screening time may have been the most appropriate for the subject. From a certain moment, however, ‘The Good Liar‘ leaves the comfort zone of the films about old charming scammers and about the love stories that are flourishing at old age. The intrigue already filled with unexpected twists becomes even more complicated and temps to become dramatic with references to a past full of skeletons in closets. The action takes place in 2009 and the heroes had time to live through adolescence and youth in the years of World War II. The problem is that the serious part of the story not only breaks the rhythm and the atmosphere of an action film with comical and sentimental nuances, but it is also complicated in my opinion non-credible. Maybe a director like Hitchcock or Polanski could have pulled something more tense and believable from this story but Bill Condon is neither Hitchcock nor Polanski, and ‘The Good Liar‘ will only be remembered by me as just another movie with Helen Mirren.

Posted in movies | Tagged , , , | Leave a comment

glamour and fraud, art and kitsch (Film: Big Eyes – Tim Burton, 2014)

Posted on December 22, 2019 by admin

‘Big Eyes‘ is an unusual film from many points of view. We are dealing with a story that takes place in the world of American art from the second half of the 20th century, a story inspired by real biographies and true facts, but the hero and heroine of the story, although famous, are not part of the consecrated names of the painters of the time, nor among the artists exhibited in the great museums. On the contrary, most critics and art experts consider Keane’s signed works as belonging to commercial kitsch, but that has not prevented them from being sold well and mass-produced, bringing to the authors beautiful incomes. However, the celebrity of the name Keane derives from the public scandal of the disclosure that for over a decade Walter Keane has assumed the paternity of the successful paintings created by his wife Margaret, and from the dispute between them that ended to court and was decided through a test of creativity carried out in the presence of the jurors. The feminist theme of critical appreciation and commercial success of women in the art world is combined with the one of the relationship between the kitsch appreciated by a large part of the public and the art exhibited and sold in galleries and praised by critics. Tim Burton worked at this film for more than a decade, and the result has an imperfection that makes viewers constantly wonder whether it is intentional or not.

Walter Keane broke in the art world in the late 1950s with a series of portraits, most of them depicting children, with an air of melancholy mirrored in their obsessively big eyes. In that artistic era in which abstract expressionism was fashionable, critics turned their backs, but the success with the public was almost immediate, Keane, a real estate agent originally being an excellent expert in ‘public relations’ and a skillful salesman for his own art. The problem, however, was that this art was not created by him but by his wife Margaret Keane. The truth, which included fraud and a sordid story of domestic violence, came to light a few years later, when Margaret, separated from her husband and having fallen under the influence of the ‘Jehovah’s Witnesses’ religious cult, brought it up to public notice. The scandal also reached the courts, raising question marks not only about the case in question (to which the creations belonged) but also about the reasons that made the woman artist collaborate on the fraud. Would the paintings have been equally successful if they were signed by a woman? What is the place and what are the chances of success of a woman in the world of art?

Cinematography is what I liked the most, which should not be surprising for a Tim Burton movie. The pastel colors and the sets have am air of superficial happiness, in tune with the kitsch atmosphere of the paintings around which the action revolves. Naive art or kitsch? We are left to decide. The main roles are played by Amy Adams and Christoph Waltz, both excellent actors, but here they do just two OK roles and they do not look at their best. This impression is created, perhaps, by the fact that the biographical story, based on real life persons, was written in a simplistic and conventional style, putting too often the characters in situations when thery act and speak exactly as we expected. Maybe Tim Burton, subtly, intended to tell us that a story about kitsch art can be told in the style of kitsch film? However, the script of the film enjoyed the approval of the artist who is the main heroine. In addition, the film has a strong feminist focus. Do you know which company is the first to appear generically as a producer of the film? Weinstein Company! The history of cinema sometimes takes unexpected turns.

Posted in movies | Tagged , , , , | Leave a comment

CHANGE.WORLD – 2019 – Invențiile anului

Posted on December 16, 2019 by admin

Decembrie. Luna cadourilor. Luna așteptării sărbătorilor și a sărbătorilor însele. Luna bilanțurilor anului care se încheie și a previziunilor și promisiunilor pentru anul care vine. La fel ca în anii precedenți, și rubrica CHANGE.WORLD va celebra ultima lună a anului cu câteva articole de retrospectivă, urmate de o privire în bila de cristal, pentru a încerca să descifrăm ce ne așteaptă în domeniile științei și tehnologiilor avansate în anul de după pragul Revelionului.

Săptămânalul TIME a publicat și în acest an, așa cum o face de mulți ani încoace cam pe vremea asta, un număr special dedicat ‘Celor mai bune invenții ale anului’. Parcurgerea acestei listei de invenții cuprinde multe elemente interesante, unele surprize și informații care deschid domenii și căi noi de explorare. Este interesantă și structura listei, care a evoluat în anii de când revista americană a inaugurat această tradiție. Numărul invențiilor incluse în clasament este acum de 100, plus câteva mențiuni speciale. Categoriile sau domeniile de aplicabilitate ale acestor invenții se extind într-o gamă diversă, care include accesibilitatea, realitățile virtuală și extinsă, produse cosmetice, educație, alimentație, jocuri, sănătate, locuințe inteligente, îmbunătățiri sociale, sport, transporturi. Voi trece în revistă detalii despre cinci dintre aceste invenții, lista completă și ilustrații le puteți descoperi pe https://time.com/collection/best-inventions-2019/.

(sursa imaginii: bose.com/en_us/products/frames.html)

Firma americană Bose a fost fondată în 1964, în statul Massachusetts, și este cunoscută în întreaga lume pentru echipamentele sale audio – amplificatoare și difuzoare pentru locuințe și automobile, și căștile cu anularea zgomotelor, toate de mare performanță și calitate.  Reputata universitate tehnică Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.) este proprietarul majoritar al companiei, care deține un număr impresionant de patente și mărci înregistrate în domeniu. Invenția care aduce firma în rândul invențiilor notabile ale anului 2019 face parte din extinderea gamei sale de produse în domeniul produselor ‘wearable’ (îmbrăcabile). Este vorba despre ochelarii de soare Bose Frames, care încorporează, în două modele clasice și elegante de ochelari, sisteme audio legate prin rețea Bluetooth de telefoane inteligente. Sistemul audio devine accesibil utilizatorilor eliminând necesitatea folosirii căștilor, aceștia rămânând conectați mult mai bine la realitatea lumii din jur.

(sursa imaginii: time.com/collection/best-inventions-2019/5733047/orcam-myeye-2/)

O idee asemănătoare, o aplicație diferită adresată altor categorii de utilizatori propune profesorul Amnon Shashua și firma OrCam. Născut în 1960, Shashua (al cărui nume de familie înseamnă în limba ebraică … divertisment) are o carte de vizită impresionantă: profesor la catedra de inginerie de calculatoare la Universitatea Ebraică din Ierusalim, vice-președinte la Intel, președinte și CEO la Mobileye, companie de renume în domeniul aparaturii de siguranță rutieră instalată pe automobile, și președinte și CTO la OrCam. Invenția sa aplicată în seria de produse MyEye este o cameră video cu legătură wireless care, ca și produsul precedent al lui Bose, poate fi montată pe ochelari. Diferența este însă că acest aparat poate citi texte și barcoduri, și poate recunoaște forme și figuri, care sunt apoi traduse în text și informație sonoră, transmisă purtătorilor ochelarilor. Beneficiarii sunt pacienți cu deficiențe de vedere, care astfel pot ‘citi’ ziarul, meniurile din restaurante sau prețurile produselor în magazine, pot identifica obiectele și persoanele din jur, și pot chiar și vota în alegeri (dispozitivul a fost folosit la recentele runde electorale din Israel).

(sursa imaginii: tytocare.com/professionals/products/tytohome/)

Cazul lui Elizabeth Holmes și al firmei Theranos, despre care am scris de câteva ori în rubrica CHANGE.WORLD, a deschis o perioadă de scepticism și precauții suplimentare în ceea ce privește invențiile care revoluționează asistența și sistemele medicale. Produsele firmei TytoCare, tot o firmă israeliană, au fost în consecință verificate cu rigurozitate înainte de a primi autorizație de vânzare și funcționare în 20 de țări, dintre care, recent, în Statele Unite. Este vorba despre o trusă medicală (numele comercial este TytoHome) cu senzori și un dispozitiv central de control și comunicații, prin intermediul cărora medicii pot examina la distanță pacienții (măsurând temperatura, ritmul cardiac, tensiunea, vizualizând porțiuni din piele, fundul gâtului și interiorul urechilor), eliminând astfel în multe cazuri necesitatea deplasării pacientului la cabinetul medicului sau vizita acestuia la locuința pacientului. Am scris acum câteva săptămâni despre evoluția sistemelor medicale și posibilitatea reducerii numărului de vizite la doctor sau în spitale și a scurtării timpului de la declanșarea simptomelor la consult. Pentru ca aceste sisteme să funcționeze eficient este nevoie de senzori fiabili care combină tehnologiile medicale, comunicarea video și cea specifică Internetului Obiectelor (IoT) – aceasta fiind cheia invenției firmei TytoCare.

(sursa imaginii: anandtech.com/show/15007/lenovo-foldable-thinkpad-x1-to-launch-in-2020)

A venit vremea ecranelor, laptopurilor, tabletelor și telefoanelor inteligente pliabile (‘foldable’, în limba engleză)? Prima firmă cu nume care mizează pe o intrare timpurie în această piață este Lenovo cu versiunea pliabilă a modelului lor de succes de laptop ThinkPad X1. Anunțurile au fost făcute în acest an, au fost prezentate și prototipuri, dar lansarea comercială este prevăzută doar pentru al doilea trimestru al anului 2020. Ecranul este de 13,3 inch (33,78 cm) și rezoluția 2k în tehnologie Organic Light Emitting Diode (OLED), care permite vizibilitate bună și în lumină de mică intensitate, și din unghiuri diferite de vederea frontală. Dispozitivul poate fi pliat în două și folosit în format de tabletă, carte sau de laptop cu funcționalitate completă. Este de remarcat faptul că firma care lansează produsul este Lenovo, o firma cu sediul la Beijing, fondată în 1984. Lenovo a cumpărat în 2005 divizia de calculatoare personale a lui IBM și în 2014 secția de servere a lui Intel. Este astăzi liderul mondial al producției de calculatoare personale, și producătorul numărul 1 în China de telefoane mobile. Este încă o dovadă că industria hi-tech chineză nu mai reprezintă de mult doar o sursă de producție la cost redus, ci un concurent global formidabil, în domenii care necesită inventivitate și calitate.

(sursa imagine: premiergazette.com/2019/08/osi-group-helps-take-heat-off-scorching-demand-impossible-burger/)

Voi încheia lista celor cinci invenții alese de mine din cele 100 selectate de TIME cu … un burger. Sunt un carnivor înrăit, dar nu simt nevoia să-mi cer scuze prietenilor mei vegetarieni, căci ImpossibleBurger 2.0 este un produs care le satisface necesitățile în proporție de 100%. Nu numai lor, ci și celor care nu asimilează glutenul. Burgerul acesta în versiunea 2.0 concurează, după toate relatările celor mai pretențioși critici culinari și amatori ai acestui gen de mâncare, cu cele mai bune produse fabricate din carne de vită. Gustul, consistența, până și sucul gen ‘în sânge’ sunt excelente. Proteinele din produs provin din soia și cartofi. Firma care a inventat si lansat produsul, Impossible Foods, există din 2011 și are ca misiune crearea de produse alimentare similare produselor de carne, care evită însă atât consecințele negative pentru sănătate ale consumului de carne, cât și implicațiile ecologice ale creșterii animalelor. Impossible Burger 2.0 poate fi consumat la orice restaurant sau chioșc al rețelei Burger King din Statele Unite, și începe să fie comercializat și de marile rețele americane de super-marketuri. Poftă Bună!

(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Leave a comment