Walter Isaacson: How Einstein Divided America’s Jews

Walter Isaacson is the  author of the most comprehensive and well written biography of Albert Esinstein –  Einstein: His Life and Universe and the president of the Aspen Institute.

The Atlantic published  in its last December issue an article of his based on cerrespondence of Einstein around his first visit to the US in 1921, documents which were not available when he wrote the book.

 http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2009/12/how-einstein-divided-americas-jews/7763/

The article seems significant to me not only because of the value of the new documents about one of the most significant personalities in the histry of the 2oth century and his relation to the Zionist cause, but also for revealing aspects about the divisions in the American Jews community concerning the fight for the formation of Israel and support for Zionism that seem to be actual until today.

Posted in history | Tagged , , , | Leave a comment

prof. dr. Francis Mantel – Despre codurile biblice

Discutia de mai jos publicata cu permisiunea autorilor a aparut prima data in lista internetica ‘discutii2006’. Doi specialisti, profesori universitari in domeniile metalurgiei si respectiv al matematicii se afla intr-un dialog pasionant despre codurile matematice pe care unii autori le presupun ascunse in textul original al Vechiului Testament.

————-

Rafi Manory

Ajung la acest mesaj cu intarziere. Da, Biblia contine date ascunse in ceea ce se numeste ghimatria. Fiecare litera ebraica are un intels numeric si multi rabini se ocupau cu cautarea de intelesuri peste intelesul exact al cuvantului. Unul din verseturile care vorbeste despre templu e scris cu o litera in plus, si daca ii iei in serios, acolo apare proportia pi dintre circumferinta si diametrul cercului. NU caut acum versetul, dar e vorba de o litera in plus la cuvantul KAV (linie). Valoarea numerica a lui KAV e 106. Daca se adauga un he la acest cuvant (un fel de h mut, ceva care nu exista in ebraica decit in cazul asta), se schimba valoarea numerica a cuvantului la 111. Relatia dintre 111 si 106 este exact relatia dintre pi si 3. (Incercati, iese exact). In versetul cu pricina se vorbeste despre relatia dintre cerc si diametru la unul din obiectele dela templu, si exista aceasta adaugire la cuvintul ‘kav’. Daca asta nu e curios ca ‘coincidenta’ atunci nu stiu ce e mai curios.

Francis Mantel

Ceea ce descrie Rafi in mesajul sau, este bazat pe un citat din cartea Regilor 1, Mlahim alef, din partea profeti, Neviim, din Tana”h, adica Biblia canonica originala evreiasca.   Autorul cartilor de Mlahim pare a fi profetul ovrei Yirmiahu (in romaneste cred ca se spune Eremia).

Locul precis al citatului amintit de Rafi este in Mlahim alef, capitolul 7, pasuk 23.

Sursa: http://www.mechon-mamre.org/p/pt/pt09a07.htm

Toata tarasenia urmeaza pe baza existentei unei greseli de ortografie, care consta in adaugarea unei litere nenecesare si aparent inorecte gramatical, in text. La cuvantul “linie” sau “curba”, in ebraica: “kav”, autorul adauga o vocala “hei” la finele cuvantului, ca sufix.

Intrebarea care se pune, este pentru ce?

O alternativa e sa spunem, om failibil a scris-o, si Dumnezeu stie, noi oamenii gresim uneori, si la scris, si la alte cele.

In traducerea romaneasca ortodoxa, unde impartirile Bibliei pe carti si capitole difera  de original, trebuie sa urmariti Cartea a treia a Regilor, cap. 7, propozitia 23.

Sursa: http://www.intratext.com/IXT/RUM0001/_P8A.HTM

Dar, daca presupunem ca Biblia nu este o carte ordinara, ci una extraordinara, si deci “greseli” de toate zilele nu sunt la ordinea zilei, ne intrebam, care a fost sensul si intentia adaugarii vocalei “hei”, la finele unui cuvant, unde, dupa regulile gramaticii, adaugirea nu isi are locul.

Un mare rabin faimos, creatorul Golem-ului, Mahara”l-ul din Praga (moreinu ha-rav Loew, adica invatatorul nostru, rabinul Loew), rabi Iehuda Loew ben Betzalel, care a trait in secolul XVI, intre anii 1520 – 1609, considera ca autorul cartii Mlahim din Tana”h stia ca numarul pi (care este raportul circumferintei cercului la diametrul sau; – catul, sau raportul; nu relatie si nu proportie, cum scrie Rafi), nu este egal cu trei, ci este un numar ceva mai mare decat 3. Mahara”l explica aproximatia pe care o considera cunoscuta de catre autorul cartii Mlahim.

Descoperirea acestui amanunt, amintit de catre Rafi, despre care am scris cu cativa ani in urma pe una din listele de palavre, a fost facuta in urma cu circa 250 de ani de catre un rabin extraordinar de erudit si inteligent, cunoscut sub numele de geniul din Vilnius. In ebraica, rabi Eliahu, hagaon rabi Eliahu me-Vilna, prescurtat, ha-Gra (Mica explicatie pentru cei ce ar crede ca prescurtarea ar fi trebuit sa fie ha-Gre, dar nu este: Ultima litera ‘a’ din numele prescurtat ha-Gra este ‘a’, si nu ‘e’, de la Eliahu, caci in limba ebraica, in scris, numele Eliahu incepe cu vocala ‘a’, adica cu alef, dar cu punctuatia de tzeirei sub litera alef), care a trait in secolul XVIII, intre anii 1720 – 1797. (Prefixul “ha” este in ebraica, articolul hotarat.)

Acest geniu din Vilna a aratat ca printr-o deviatie, probabil intentionata, de la regulile gramaticii si ortografiei ebraice, autorul cartii Mlahim a indicat ca el cunoaste o aproximatie ‘buna’ a lui pi, mult mai reusita decat 3, aproximatia rudimentara pe care, la prima vedere,  se pare ca o foloseste in ceea ce scrie in descrierile dimensiunilor pe care le noteaza.

Explicatia mai completa decat cea a lui Rafi, este redata in urmatorul pragraf:

” However, gematria may be used to counter the argument that this verse is an example of biblical error. In Jewish tradition, words appearing in portions of the Books of the Prophets are occasionally read (Kri) differently than they are written (Ktiv). Some biblical scholars, such as Rabbi Judah Loew, the 16th century Maharal of Prague, trace the provenance of the Kri/Ktiv dichotomy all the way back to the authors of the Books of the Prophets. In its written form (Ktiv), the verse uses the word KaVaH (Kuf, Vav, Hey) for the molten sea’s circumference. Yet, the word is read (Kri) as KaV (Kuf, Vav). The numerical value of KaVaH is 111 (Kuf = 100, Vav = 6, Hey = 5), while that of KAV is 106 (Kuf = 100, Vav = 6). The ratio of these two numbers (111/106 = 1.047169) closely approximates the ratio between Pi and 3 (1.047197), giving an assumed value of 3.141507 for Pi, which is approximately 99.997% of the known value. The Vilna Gaon, a Rabbinic luminary of the 18th Century known for a remarkable mathematical prowess, is often credited with this discovery. ” de la adresa urmatoare, care discuta ‘Ghematria’: http://www.search.com/reference/Gematria

Intru adevar, aproximatia lui pi observata de gaonul din Vilna, folosind ghematria, in cazul amintit de Rafi, cu eroarea aparenta de “kava” in loc de “kav”, referitoare la linie sau la linie curba, care devine o corectie excelenta la aproximatia initiala de 3 a lui pi, inmultind pe 3 cu fractia din parantezele urmatoare: 3 x (100 + 6 + 5)/(100 + 6) = 333/106 = 3,14150943, un numar care este o aproximatie destul de ‘buna’, ‘aproape’ de valoarea adevarata a lui pi, dpdv al nevoilor ingineresti antice, cu valoarea reala a lui pi care este exact egala cu

pi  = arccos(-1) = 3.1415926535897932384626433832795028841971693993751058209749445923078164062862089986280348253421170679

(Este important sa nu uitam cele trei puncte de dupa ultima cifra mentionata in scris, altfel nu putem folosi semnul de egal.)

Nu vreau sa abuzez de cititori, dar voi mentiona (fara legatura cu ghematria) ca fractia 333/106 este intr-un sens anumit, un element din sirul de aproximatii rationale (fractii ordinare) succesive ale lui pi: 3,  22/7,  333/106, 355/113,  103993/33102, 104348/33215, s.a.m.d., care sunt un sir optimal de aproximari ale lui pi, in sensul urmator: Dintre toate fractiile (ordinare) de numitor mai mic decat o anumita cantitate data, fractia care este cea mai apropiata de pi-ul nostru este unul dintre termenii acestui sir (optimal, in acest sens) de aproximatii a lui pi. Discutia care conduce la acest rezumat enuntat aici, poate fi gasita, de exemplu, la adresa:

http://home.att.net/~numericana/answer/fractions.htm#continued , sau in unele tratate mai avansate de teoria numerelor, care discuta despre “fractii continue”.

Banuiesc ca aceste consideratiuni,

precum si faptul ca numarul real pi nu este un numar rational, ci este un numar irational (cu demonstratie netriviala; vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Proof_that_%CF%80_is_irrational ),  si nu este un numar algebric (adica o solutie a vreunei ecuatii polinomiale cu coeficienti intregi), ci este un numar transcendental (cu demonstratie netriviala; demonstratia acestui fapt este un corolar elegant al faimoasei teoreme a lui Lindemann-Weierstrass, daca ne folosim de formula lui Euler despre reprezentarea exponentiala, in campul numerelor complexe, a numarului real 1, ca o putere pur imaginara a bazei ‘e’; vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Proof_that_%CF%80_is_transcendental#Transcendence_of_e_and_.CF.80 ),

i-ar depasi pe rabinii nostri Mahara”l si Gr”a, dar acestia au trait cu secole in urma, si fiecare om este om al timpurilor sale. Unii mai mult, altii mai putin.

Cu siguranta insa, stim ca acesti rabini stiau ca numarul real pi nu este un numar intreg, si incercau sa arate ca si autorul cartii Regilor din Biblie era constient/a de acest fapt.

Pentru ca gaselnita aceasta, foarte impresionanta in sine, este facuta “a posteriori”, cu milenii dupa definitivarea formei canonice a Bibliei, si nu fusese amintita, anuntata sau data, “a priori”, “la data publicari, cu mii de ani in urma, de catre autorul greselii gramaticale din Mlahim alef, eu raman cu dubiile mele robuste despre asa zisele … secrete dezvaluite de mesaje cifrate in Tana”h.

Si profesorul Barry Simon, matematician bun de la Caltech, si evreu ortodox religios, care intr-un timp credea ca credea in rezultate statistice deosebite despre mesaje ascunse in Biblie, mesaje si profetii obtinute prin concatenare de litere din Biblie, obtinute prin citirea lacunara a textului, obtinute prin salturi si eliminari de un numar fix de litere din text, dupa cativa ani a publicat ca, reconsiderand, si-a dat seama ca din acest punct de vedere, Biblia nu e diferita de Razboi si Pace de Tolstoi. Posed si eu patru carti in ebraica despre acest subiect.

Eu, nici inainte si nici acum, nu cumpar declaratii nedemonstrate.

Pentru cine are curiozitate ireprimabila despre subiectul misticismului la evrei, pentru o introducere modesta in subiect, se pot vizita, de pilda, adresele urmatoare pe www:

http://www.inner.org/torah_and_science/mathematics/story-of-pi-1.php

http://www.inner.org/torah_and_science/mathematics/story-of-pi-2.php

Si eu gasesc subiectele acestea fascinante, interesante si distractive. Insa eu nu as cladi pe ele, ca temelie, nici structuri si nici palate cu turnuri. Nici macar un cort.

Cel caruia este dispus sa renunte la ratiune si sa urce in stratosfera misticii, drum bun. Sunt dispus sa fiu adesea cu capul in nori, cum sunt uneori acuzat ca sunt, dar vreau sa fiu si cu picioarele pe pamant. Aici, pe terra ferma, pe langa crapatura geologica sau falia San Andreas. Pana nu vine in vizita d-na cu coasa. 🙂

Ii multumesc lui Rafi pentru ocazia potrivita de a aminti despre gigantii de gandire evreiasca,  Maharalul din Praga si  Gr”a, geniul din Vilna, Lituania, doi oameni ultra-, hiper-destepti si eruditi, autori din care am citit si am studiat o gramada de comentarii biblice, adica de opus-uri, si cu bunicul meu, dar si la scoala evreiasca, la Heider, unde mi-am petrecut o mare parte din copilaria ardeleana. Si nu era prea usor! Caci acesti autori nu au scris carti pentru copii. 🙂

Posted in Francis Mantel, Rafi Manory | Tagged , , , | Leave a comment

dr. George Manescu – Eu si “Garda de Fier”

‘The Catcher in the Sand’ are onoarea de a publica cu permisiunea autorului inca un fragment din memoriile doctorului George Manescu.
—————-
Dandu-mi seama ca majoritatea dintre noi este nascuta dupa razboi, indiferent din ce etnie, nu are habar de multe din cele petrcute in anii 20 si in continuare. Unele povestite de batranii lor, sau citite, chiar in interpretari diferite, despre oameni, fapte si urmari. In mod voit sau din lipsa de interes  a se cunoaste, de la martori inca in viata, ce si cum a fost. Cum eu sunt unul dintre acestia. mi-am impus ca o datorie morala si necesara, pentru contemporani sau arhive de viitor, unele din cele ” traite”. Ce fel de trai a fost, asta-i alt ceva. Alta gasca, im alta traista , cum  auzisem pe vremuri. Despre unele am mai povestit si chiar ceva scris, cu ani in urma.

Stiam de mic, despre apartenenta mea la judaism si ca imi lipseste o bucatica, din trupul cu  care am venit pe lume. Tatal meu era Secretarul general al Comunitatii  evreilor, iar bunicul, Gabai  ( administrator al unui templu cu traditie). Am invatat primele patru clase, la ” Scoala Comunitatii evreiesti “, atat cu domnul Dumitrescu, un dascal de calitate superioara, cat si cu domnii Neihin si Derbaremdiker,  Limba ebraica ( pe care am uitat-o ) si Istoria poporului evreu. Pe la 10 ani, dupa ce am fost atacat, ” jidanit ” si inghiontit pe strada, de un golanetz (l -am vazut in 1940, in camase verde), am auzit cum tata povestea mamei, ce a fost in oras. Se raspandise vestea, ca in afara de Partidul National-crestin al Prof.. A.C.Cuza, noul Partid antisemit – “Garda de fier- prin  adeptii lui ” legionarii ” va manifesta pe strazile orasului si ei, vor sparge geamurile intreprinderilor si magazinelor evreiesti. Proprietarii acestora, au inchis usile, au tras obloanele si au plecat acasa. Asa s-a intamplat, dar a cazut victima si  vitrina droghistului crestin, Averescu .Motivul a fost aducerea temporara, in penitenciarul orasului Focsani, a lui  Corneliu Zelea Codreanu, seful partidului, asasinul in 1924, a lui Manciu, prefectul de Iasi.

Intrand apoi ca elev al Liceului “Unirea ” am avut de suferit,ca si ceilalti colegi evrei, umilinte morale si in 1934, am fost primit la Facultatea de Medicina, din Iasi. Din primele zile, ne-au sfatuit ” veteranii “, ca in ziua de 10 decembrie , n-avem ce cauta la cursuri sau lucrari,fiind ziua studentilor crestini ( tot in legatura cu Legionarii ). Legionari ” eroi ” au impuscat in 1934, pe peronul garii Sinaia, pe Primul Ministru, I. Gh. Duca venit sa vorbeasca cu regele, iar in 1938, a cazut sub gloantele fascistilor, alt  Premier, Armand Calinescu ( era ca Moshe Dayan, cu un ochi acoperit ). Semanau teroarea. Au ucis, cu sange rece, pe Stelescu,bolnav pe un  pat de spital, tovaras de drum ” al Capitanului . In razboiul civil spaniol din 1936, o grupa a plecat in Spania, alaturandu-se regimului fascist al; lui Franco. Au cazut  ” ca eroi “,- Motza si Marin. Aveau ca patroni pe sfintii Mihali si Gavril, peste tot icoane si cruci.. Nicadorii si Decemvristii,erau  criminalii de frunte, la ordinele sefilor. In vara 1938, din ordinuil regelui Carol al II-lea, Codreanu e arestat si inca peste 200 de adepti, si ucisi ” cu motivul de ” fuga de sub escorta”.  Antisemitismul si lupta pentru putere, s-a indarjit. Pentru scurta vreme, s-a format un Guvern nationalist, cu Octavian Goga, poetul si Prof, A,C,Cuza., A venit toamna anului 1940  si toti elevii si studentii evrei, au fost exclusi din invatamantul de Stat. Am ramas somer de stinta si calificare.

La Facultatea de Medicina, a fost inlocuit decanul, un Profesor priceput, printr-un tanar doctoras, legionar, Ventonic, student cu un an inaintea mea. Fusese silitor, cum am auzit si avea credinta intr-o schimbare. Ce fel ? Nu stiu.Poate nici el. Maresalul Antonescu a decretat Statul, roman ca ” national – legionr’ si Horia Sima, Prim ministru.O persoana stearsa dar plina de ura pentru straini si chir concetateni romani, Au vrut sa puna mana pr putere. A inceput prin a asasina pe  Prof. N. Iorga si fostul ministru de finante, Virgil Magearu, au omorat peste 100 de evrei si le-au agatat cadavrele, in carligele de la  abator. Teroarea s-a intetit. Din locuinta lor, au scos pe  inteleptul Rabin Guttman, cu cei doi fii adulti.Jacob si Josef, i-au dus in padurea Jilava si au tras in ei. Rabimil, ranit, abia s-a, ridicat din zapada, si-a plans copii mortii  si s-a rugat pentru ei. Cu  chiu si vai a ajunns acasa.,Revolta legionarilor n-a fost tolerata de armata, Ei au fost omorati si arestati. Horia Sima a fugit la Viena Decanul Dr, Ventonic, a fost gasit mort in casa. S-a sinucis. A lasat o simpla notita, ca nu este in ce a crezut el si nu poate inteege. Dictatura de  tip nazist  si-a continuat drumul.
Posted in Gica Manescu | Tagged , , | Leave a comment

Sherlock Holmes as a comics hero

It was said that Guy Ritchie’s version of Sherlock Holmes would make Sir Arthur Conan Doyle and Sherlock Holmes turn in their graves. I believe this statement to be true to the extent that the latest had a grave.

Yes, this version of Sherlock Holmes – which I hear will be soon followed by a sequel – is much more 21st century entertainment. It resembles much more some of the latest and more successful entries in the genre like V for Vendetta or The Dark Knight than 19th century detective stories. It is dark and violent and has political connotations that speak only to these who lived through the 20th century history. It’s the kind of entertainment which you watch first to relax (if you like the genre) but yet you do not end viewing it with the feeling that you watched a completely brainless piece of garbage.

http://www.youtube.com/watch?v=ITU27Sxzi9w

(video source hollywoodstreams)

Much of the quality of Guy Ritchie’s version lies in the tormented version of the principal character that is being created by Robert Downing Jr. The rational detective from Baker Street is a man of all sins who is capable not only of reasoning but also of fighting and surviving in a brutal world, as well of feeling deeply for a cared one who betrays him not only once. Then we have a vision of London as a 19th century Cour des Miracles which is rendered in a strikingly poignant manner as a stage of all possibilities becoming true provided they they rely on 19th century most advanced science. I liked this vision and for once the perspective of the sequel does not make me uncomfortable.

More about the film at http://www.imdb.com/title/tt0988045/

Posted in movies | Tagged , , | Leave a comment

Alexandru Mirodan (1927 – 2010)

A murit scriitorul, dramaturgul, ziaristul si omul de cuvant liber Alexandru Mirodan.

Iata doua interviuri si articole omagiale aparute in ultimele ore.

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/in-memoria-scriitorului

http://wxwx.wordpress.com/2010/03/09/interviu-cu-al-mirodan/

Fie-i memoria binecuvantata.

Posted in writers | Tagged , | Leave a comment

Tinerii Habimei

Teatrul Habima din Tel Aviv, teatrul national al Israelului se afla de cativa ani in peregrinare, timp in care cladirea sa a suferit o drastica renovare. Necesitatea de a juca in sali diferite, cu acustici si conditii de vizionare departe de a fi optime se adauga senzatiei de criza pe care teatrul pare ca o parcurge de peste un deceniu, cu o generatie de actori si conducatori artistici in imbatranire cedand greu locul unei generatii de mijloc incerte. Raza de lumina o constituie grupul de tineri cunoscuti sub numele ‘tinerii Habimei’ care avand sansa de a juca pe una dintre primele scene ale tarii alaturi de actori consacrati au si ocazia de a improspata atmosfera intr-un teatru de repertoriu supus presiunilor economice si chiar si politice uneori.

Spectacolul cu ‘Pescarusul’ lui Cehov ar fi trebuit sa fie o asemenea ocazie de intlnire pe scena a mai multor generatii de actori intr-o piesa din repertoriul clasic. Din pacate regia asumata de actorul Rami Heuberger nu a facut un serviciu bun spectacolului, care treneaza si este lipsit de pasiune si dramatism. Cea mai mare greseala a fost insa distribuirea in cele doua roluri principale a printilor (copiii unor actori foarte cunoscuti in Israel) Michael Moshonov si Dana Ivgy. Daca Moshonov este doar plat si pare lipsit de interes fata de ce se intampla in jur, Ivgy este o contra-distribuire totala. Actrita de talent careia ii sta bine in rolurile de fata israeliana uratica dar plina de vointa si viata nu reuseste sa redea nimic din pasiunea si tragismul Ninei.

Mult mai reusit este ‘micul’ spectacol ‘Mishehu iamut baSof’ (‘Cineva va muri in final’) scris si regizat de Maor Zaguri si jucat in exclusivitate de tinerii Habimei. Este o drama contemporana, in care sase personaje intr-un mare oras se cauta unele pe celelalte, se intalnesc si se despart, se iubesc si se ignora. Regizorul si-a facut actorii partasi in dezvoltarea dramatica a personajelor si a conflictului si cu un minim de mijloace scenice, bazandu-se mai ales pe jocul si intuitia acestora. Echipa compusa din Tomer Bar David, Daniel Saban, Gali Hagar, Yafit Asulin, Meni Florentin si Lea Galfenstein reuseste sa construiasca un spectacol inchegat, cu ritm si logica, care rezoneaza bine cu publicul.

Posted in theatre | Tagged , , | Leave a comment

‘Make ’em Laugh’ is much too serious

I was grown and educated on Robert Youngson’s compilation of Golden Age of Comedy which by the end of the 50s was bringing back to audiences world-wide the great masters of the first decades of comedy in the cinema. The endless collection of gags made me and all audiences roll under the theater chairs with laughs and at the same time taught a lesson I never forgot about the great comedians of the screen – from Keaton and Chaplin to Laurel and Hardy.

The six part series from PBS could have done the same thing, It covers a much longer period, practically the whole 20th century and each part is dedicated to one specific genre – stand-up, family shows, physical comedy, wise-guys parody. The main problem is that the show while quite informative and well written is simply not enough fun. The first episode is especially boring, and if I had to watch it weekly rather than get all six episodes recorded I doubt that I would have shown up the next week at the same hour on the same station. Rather than talking heads they should have shown more comedy. Making a too serious documentary about comedy is a capital sin.

(and come on – a the family comedy episode that does not mention Married with Children?)

Posted in documentary, movies | Tagged , , , , | Leave a comment

Varujan Vosganian – ‘Cartea soaptelor’

“Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem ci prin mortii pe care ii plangem” este motto-ul impresionantei carti a lui Varujan Vosganian, motto care pune de la inceput aceasta cronica a comunitatii armene din Romania sub semnul unei istorii traumatizante marcata de prezenta neintrerupta a mortii. Mai incolo in carte aflam despre ce fel de soapte este vorba: “In copilarie am trait intr-o lume a soaptelor. Ele se rosteau cu bagare de seama. Abia mai tarziu am aflat ca soapta are si alte intelesuri, cum ar fi tandretea sau rugaciunea.” Soaptele copilariei lui Vosganian sunt soaptele fricii de urechile vecinilor sau ale informatorilor, sunt soaptele care transmit o istorie prea cumplita pentru a fi povestita cu voce tare, sunt soaptele pe care mortii le trimit marturie de pe celelalte taramuri. Scriitorul care este la o generatie sau doua dupa majoritatea eroilor cartii aduna informatiile ca un cronicar predestinat (in capitolele finale aflam si care este simbolul acestei predestinari) se considera a fi un cronicar al unor timpuri si a unui popor care nu a avut o modalitate de expresie a suferintelor sale istorice.

Nu stiu nimic despre literatura armeana si despre reflectarea in ea a genocidului impotriva armenilor petrecut in timpul primului razboi mondial. Am convingerea ca romanul lui Vosganian desi scris in romaneste va deveni una dintre piesele de rezistenta, daca nu piesa de rezistenta a acestei literaturi. Cititorii familiari cu literaturile Holocaustului si a Gulagului vor regasi structuri narative familiare, evenimente mult prea cunoscute, vai, in istoria ororilor comise de oameni impotriva oamenilor, si elementele psihologice determinante comune ale victimelor – incredulitatea in fata rautatii umane si a destinului, disperare, revolta impotriva Dumnezeului absent, resemnare, dorinta oarba de supravietuire, razbunare. Capitolul opt al cartii este zguduitor in detalii si aduce nenumarate informatii care localizeaza exact cele sapte cercuri ale infernului pe care deportatii armeni le-au trecut in ceea ce pentru majoritatea a devenit drumul spre moarte.

“De la convoaiele duse in locuri izolate si usor de impresurat pentru a fi macelarite, si de la lagarele de concentrare pana la moartea prin impuscare, infometare, scufundare in apa inghetata, ori arderea de vii a muribunzilor, toate mijloacele folosite pentru uciderea armenilor, pe drumurile Anatoliei, de la Constantinopol si pana la Deir-ez-Zor si Mosul, au fost utilizate mai tarziu de nazisti impotriva evreilor. Atata doar ca in lagarele naziste detinutii purtau numere, iar aceasta numaratoare macabra a sporit grozavenia crimelor comise impotriva poporului evreu. Mortii ramasi in urma actiunii de nimicire a poporului armean nu sunt mai multi, daca intre crime de asemenea amploare se pot face comparatii de acest fel, dar sunt mai nenumarati. “

Structura cartii este fals memorialistica. Desi povestita la persoana intaia aflam prea putin si conteaza prea putin personalitatea autorului, care devine mai mult un medium prin care vorbesc personajele care au trait de-a lungul primelor doua treimi ale secolului. Mai degraba este vorba despre o colectie de povesti ale vietii acestor personaje, multe dintre ele fabuloase in dimensiuni, de la bunicul Garabet adunator si arhivar al memoriei comunitare, trecand pe la exaltati si victime, intreprinzatori, eroi si tradatori, cu totii purtand insa povara trecutului, a fugii si refugiului, a traiului ca apatrizi. Impreuna povestile lor compun istoria unei comunitati care isi poarta patria pierduta nu numai in memorie, dar si in harti pastrate ca un secret sacru, si in carti scrise cu semne ininteligibile pentru cei din jur, si in insemnele consulare ale unei tari care nu mai exista decat in sperante si vise.

Scriind cronica comunitatii armenesti din Romania, Varujan Vosganian creaza in ‘Cartea Soaptelor’ si o reflexie a societatii si istoriei romanesti din jur, care in perioda in care se petrec povestile eroilor sai trece prin prea scurta perioada de relativa democratie si prosperitate de dupa intregirea frontierelor, prin convulsiile extremismului nationalist, dictaturile succesive si razboiul, ocupatia si caderea sub controlul celei mai indelungate dictaturi din istoria Romaniei – cea comunista. Din nou au loc scene simbolice:

“In 1949, personajele nu sunt ale Cartii soaptelor, traiesc in afara ei. Ba mai mult, sunt dintre acelea care asmut impotriva cartilor si indeamna multimile sa le arunce in foc. In Cartea soaptelor se povesteste despre ziua in care au ars cartile. Asa cum ziua taierii pruncilor nu i-a putut ucide pe toti pruncii, tot asa ziua arderii cartilor nu a putut distruge toate cartile In razboiul dintre stapaniri si carti, desi numai cartile mor, stapanirile nu castiga niciodata. Pentru ca oamenii au scris mai mult decat au puterea sa uite.”

Pasajul este superb, si este intarit vizual de descrierea scenei in care cenusa cartilor arse ale comunitatii este dusa spre cimitir intr-o procesiune funebra pe strazile orasului, in sunetele muzicii catate de fanfara tiganilor.

La peste 500 de pagini Cartea soaptelor este neasteptat de usor de citit. Secretul consta in puterea de evocare a autorului, in minutiozitatea si veridicitatea descrierilor care readuc la viata Bucurestii sau Focsanii perioadei interbelice, sau personaje mai mari si mai adevarate decat viata, cum ar fi Hartin Fringhian, industriasul rege al zaharului, purtator al unei demnitati si credinte in valorile timpului sau care transcende si biruieste intr-un fel vicisitudinile istoriei. Egal lui in literatura romana a ultimelor decenii este poate doar Ozias din Caietele lui Ozias a lui Ion Vianu.  Contructia epica se bazeaza pe acumularea povestirilor si varietatea personajelor ca si introducerea si dezvaluirea gradata a elementelor istorice functioneaza bine, cu putine exceptii – capitolul penultim este una dintre ele, unde un alt episod memorabil al adunarii amintirilor materiale ale comunitaii intr-un chivot ce va fi ingropat spre inchiderea cel putin aparenta a unui ciclu este alipit unor episoade biografice intr-o alaturare in care imi pare a lipsi cursivitatea.

Capitolul final sugereaza insa ca inchiderea cercului a fost doar aparenta – aluzie la un conflict neincheiat, la o rana istorica inca nevindecata. Daca drama va avea insa si alte acte ele se vor desfasura in alta parte, si limba in care vor fi scrise cronicile va fi alta decat limba romana. Cartea soaptelor ramane insa o emotionanta cronica de referinta scrisa intr-o frumoasa limba romaneasca si apartinand de aceea si acestui spatiu cultural comun.

Despre carte, istorie, memorie – http://carteasoaptelor.ro/

Posted in books | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Eu si hip-hop-ul

Am sentimente amestecate in legatura cu stilul hip-hop, sau rap, sau tot ceea ce este prinprejur. Pe de o parte nu il prea inteleg muzical si nu reusesc sa deosebesc (cu rare exceptii) piesele intre ele, sau artistii intre ei si ele. Inteleg de unde vine social, dar nereusind in cea mai mare parte a cazurilor sa urmaresc textele in engleza aceasta componenta imi scapa. Pe de alta parte inteleg sentimentul si gestul de protest pe care aceasta muzica il include si imi aduc aminte si de reactia de respingere pe care generatia parintilor nostri o avea prin anii 60-70 in legatura cu rockul si idolii generatiei mele. Nu pot decat sa filozofez ca probabil ca ne-a venit randul, si evit judecatile si limbajul peiorativ cand discut cu baietii mei sau cei din generatia lor despre muzica care le place lor.

Am gasit cu intarzierea caracteristica lecturilor mele un articol foarte interesant despre hip-hop intr-un loc putin asteptat – ‘National Geographic’. Articolul este scris de James McBride, scriitor si muzician din generatia mea, care porneste sentimente asemanatoare fata de acest gen muzical. Informativ mi-a pus in perspectiva genul muzical incadrandu-l intre curentele muzicale ale negrilor americani. Mai mult, articolul vorbeste si despre propagarea genului in lume si intoarcerea sa inclusiv componebta contestatara pe tarmurile Africii, acolo de unde intreaga muzica neagra a Americilor si-a inceput istoria cu cateva veacuri in urma.

Imi permit sa citez finalul articolului:

‘That is why, after 26 years, I have come to embrace this music I tried so hard to ignore. Hip-hop culture is not mine. Yet I own it. Much of it I hate. Yet I love it, the good of it. To confess a love for a music that, at least in part, embraces violence is no easy matter, but then again our national anthem talks about bombs bursting in air, and I love that song, too. At its best, hip-hop lays bare the empty moral cupboard that is our generation’s legacy. This music that once made visible the inner culture of America’s greatest social problem, its legacy of slavery, has taken the dream deferred to a global scale. Today, 2 percent of the Earth’s adult population owns more than 50 percent of its household wealth, and indigenous cultures are swallowed with the rapidity of a teenager gobbling a bag of potato chips. The music is calling. Over the years, the instruments change, but the message is the same. The drums are pounding out a warning. They are telling us something. Our children can hear it.’

Textul complet al articolului si o galerie de fotografii la http://ngm.nationalgeographic.com/2007/04/hip-hop-planet/mcbride-text.html

Despre James McBride puteti citi pe Web site-ul sau – http://www.jamesmcbride.com/

Posted in hip-hop | Tagged , , | Leave a comment

Purim at Iasi

Purim is over, but here is one beautiful song put on music and sung by Dana from Iasi, a colleague from the Internet list rom-jews on the occasion of the celebration of Purim 5769 at Philharmonic of Iasi, Romania.

(video source ariela70)

The original version of the prayer ADONAI YIMLOCH L’OLAM VAED (The Lord God’s reign will never end) is from the book of Exodus and I found on the Internet a version and translation by Steve and Sue McConnell – http://www.malianteocristiano.com/foros/f21/adonai-yimloch-lolam-vaed-steve-and-sue-mcconnell-6751/ whose message I believe is very appropriate for the period between Purim and Pesah.

Posted in holidays | Tagged , , , | Leave a comment