Pentru mine, la fel ca pentru mulți dintre cei care călătoresc des cu avioanele, expresia ‘literatură de aeroport’ nu are nimic peiorativ. Găsesc puține utilizări mai bune timpului în care mă găsesc captiv în avioane sau în sălile de așteptare ale aeroporturilor decât lectura. Câteva dintre lecturile mele memorabile s-au petrecut în avioane. Nu am reușit să mă acomodez cu formatele electronice și nici cu Kindle și verișorii săi, prefer cărțile tipărite pe care am și obiceiul prost de a le adnota în timpul lecturilor. Prefer formatele cu coperți moi și mai ales cele de buzunar. Francezii le numesc ‘poche’ și editează cam toate cărțile, inclusiv ‘marea literatură’ și în acest format. Cam pe orice aeroport din lume există librării sau macar magazine de presă sau chioșcuri unde pasagerii pot cumpăra cărți. Una dintre excepțiile notabile este Aeroportul Otopeni unde de câțiva ani nu mai există în zona Plecări niciun chioșc unde pot fi cumpărate ziare și cărți. La polul opus voi menționa acele aeroporturi care au librării excelente. London Heathrow sau San Francisco au librării pe care mi le-aș dori pe strada mea. De curând li s-a alăturat librăria ‘Signs’ din Terminalul A cel renovat al aeroportului Newark Liberty International de lângă New York. De aici am cumpărat pentru cele câteva zeci de ore petrecute pe avioane în luna care a trecut romanul ‘Never’ al lui Ken Follett. Eu am citit ediția britanică publicată în 2023 de Penguin Books. Cartea a fost tradusă în limba română și publicata în 2021 de Editura RAO. Numele traducătorului nu este specificat nici pe copertă și nici pe paginile Web ale editurii.
Mărturisesc că îmi plac cărțile lui Ken Follett și nu simt nevoia să mă scuz. La fel cum nu mă scuz că îmi plac Agatha Christie, Dan Brown sau cărțile cu James Bond. Nu pot citi doar filosofie, istorie sau cibernetică toată viață și mai ales atunci când am de supraviețuit unor zboruri de 6 sau 11 ore. Dar chiar și atunci când sunt acasă, una din 5-6 lecturi este o carte care aparține genului ‘thriller’ sau ‘spionaj’ sau ‘ficțiune istorică’. Ken Follett este unul dintre maeștrii contemporani ai acestor genuri. S-a născut la 5 iunie 1949 la Cardiff. Primul succes al lui Follett a fost thrillerul de spionaj ‘Eye of the Needle’ (1978). După ce a scris mai multe best-selleruri în acest gen în anii ’80, s-a îndreptat spre ficțiunea istorică cu ‘The Pillars of the Earth’ (1989), o epopee a carei acțiune se desfășoară în Anglia medievală, carte care a devenit cea mai cunoscută lucrare a sa și prima publicată în seria ‘Kingsbridge’, din care s-au vândut în toată lumea peste 50 de milioane de exemplare. A continuat să scrie în ambele genuri, inclusiv cărțile de mare succes din ‘Century Trilogy’. ‘Never’, a cărei prima ediție a apărut în 2021 era – dacă am numărat bine – al 30-lea roman publicat sub numele său (alte trei, în tinerețe, apăruseră sub pseudonim).
‘Never’ este o ficțiune politică profund distopică. Ken Follett a studiat evenimentele care au dus la izbucnirea Primului Război Mondial și a ajuns la concluzia că niciuna dintre principalele puteri implicate în primul mare conflict global al secolului 20 nu a intenționat să declanșeze un cataclism de asemenea proporții. Folosind unealta ficțiunii, și-a imaginat situațiile și lanțurile de evenimente care ar putea duce la o conflagrație similară în contextul geopolitic contemporan. Întâmplarea a făcut ca lectura cărții (care a durat câteva săptămâni, cartea având 800 de pagini) să se petreacă în paralel cu evenimente dramatice care au loc în zona în care îmi am domiciliul stabil în ultimele patru decenii. Citeam câteva pagini din carte, apoi treceam – inevitabil – la paginile de știri. Escaladările politice și militare descrise în roman păreau o oglindire în ficțiune a unora dintre evenimentele reale care se petreceau în ‘cartierul meu’. Pot doar spera că sfârșitul va fi diferit.
Cartea a apărut în 2021, deci pot presupune că Follett a scris-o în anii care au precedat-o. Ea reflectă deci angoasele ultimilor ani ai celui de-al doilea deceniu al secolului 21: ascensiunea Chinei ca supraputere, pericolul generat de capacitatea nucleară la care a ajuns un regim izolat și imprevizibil cum este cel din Coreea de Nord, criza climatică și umanitară din centrul Africii și valul de migrație ilegală spre Europa generat de aceasta. Lipsesc pandemia, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, intensificarea conflictelor din Orientul Mijlociu. Le vom găsi probabil în viitoarele romane ale lui Ken Follett.
Trei fire de acțiune și trei grupuri de eroi care nu se întâlnesc niciodată dar comunică permanent constituie axul narativ al romanului. La Casa Albă este instalată o președintă, Pauline Green. Este republicană și moderată, dar ne aflam într-un an pre-electoral și adversarul ei principal este un politician populist, care o critică și o provoacă permanent și care prezintă alternative simpliste și demagogice în scopul de a atrage electoratul. Cercul ei de colaboratori pare mai degrabă a semăna cu cel al unui președinte democrat, printre ei aflându-se un Consilier National de Securitate care i-ar putea deveni și amant, daca președinta n-ar fi măritată și nu ar avea o fiică adolescentă și rebelă, care pune întrebările cele mai incomode. În China, la Beijing, în fruntea serviciilor secrete chineze se află un tânăr politican care aparține ramurii reformiste a Partidului Comunist Chinez. Este căsătorit cu o frumoasă actriță, vedetă de televiziune și fiu al unuia dintre politicienii din vechea gardă are și are și el problemele sale personale. Președintele Chen al Chinei pare a fi mai degrabă neutru, dar este obligat să manevreze intre reprezentanții vechii gărzi – veteranii care l-au adus la putere – și reformiștii care doresc deschiderea spre occident. Ambițiile Chinei, trezită dintr-o istorie pe care o consideră nedreaptă și cerându-și locul intre marile puteri ale lumii se ciocnesc de interesele americane. Unul dintre teatrele de acțiune ale confruntării dintre supraputeri și mișcările care le servesc interesele se află în Ciad. Aici, pe malul unui lac imens pe cale de a seca din cauza catastrofelor climatice, trăiește Kiah, văduva unui pescar ucis de teroriști, care nu are altă soluție de supraviețuire decât a începe drumul lung și periculos spre Europa împreună cu băiețelul ei de doi ani. Transportul de migranți conține însă și o cantitate însemnată de droguri vândute de teroriști pentru a-și finanța activitățile. Un agent american de origine libaneză, o specialistă CIA în informații și un spion francez sunt cu toții pe urmele acestor activități. Inevitabil, o idilă se înfiripă și aici între agenta americană și agentul francez, o alta între migranta africană și agentul american aflat pe urmele teroriștilor.
Capitolele romanului sunt împărțite în cinci secțiuni, ale căror titluri corespund celor cinci grade de alerta (DEFCON) definite pentru armata și serviciile de securitate și de urgență americane – de la nivelul 5 (minim, în timp de pace) la nivelul 1 (în care războiul nuclear este iminent sau au început). Spirala tensiunii este urcată în paralel cu acumularea semnalelor de alertă. Incidente locale și aparent izolate se acumulează și duc la creșterea tensiunii și accentuarea conflictelor. În fiecare dintre cele două tabere principale aflate în conflict există cate un grup care acționează spre moderație și caută compromisuri și soluții negociate și un alt grup care vede în acțiuni de forță singura metodă eficace de a contracara mișcările inamicilor. Ken Follett se dovedește și aici un maestru al imaginarii unor conflicte complexe, cu multe aspecte secundare, cu legături vizibile și invizibile care se clarifica pe măsură ce avansăm în lectură. El reușește să creeze și personaje credibile, cu dimensiuni umane, de care reușim să ne atașam ca cititori. Formula, care combină acțiunea de spionaj, ficțiunea politica și intrigile romantice, este cunoscută tuturor amatorilor genului. Follett nu inventează nimic, dar o folosește cu discreție și cu echilibru. Credibilitatea este accentuată de formidabila muncă de documentare pe care a efectuat-o scriitorul. Urmărim destinele personajelor pe culoarele Casei Albe și în bunkerele Departamentului Apărării, în birourile ambasadelor occidentale din Africa și pe drumul caravanelor de migranți care se deplasează în deșert, în sălile în care au loc dezbaterile conducerii Partidului Comunist Chinez și la frontiera dintre China și Republica Populară Democrată Coreeana. Am sesizat câteva gafe la nivel de detaliu, dar acestea sunt puține: procesul de demitere a unui vicepreședinte al Statelor Unite este mai complicat decât cel descris în carte, demnitarii comuniști chinezi probabil că se adresează unul altuia mai degrabă cu ‘tovarășe’ decât cu ‘domnule’. În general însă stilul este alert, atmosfera foarte bine redata, personajele bine conturate și interesul cititorului este păstrat alert în pofida dimensiunilor romanului. Cititorii care nu se lasă intimidați de romane cu multe sute de pagini vor fi antrenați într-o aventură pasionantă, cu rezonanțe în actualitatea imediată. Poate că atunci când prezentul din jur este tensionat și distopic, una dintre soluțiile de evadare este lectura unor asemenea cărți tensionate și distopice. ‘Never’ / ‘Niciodată’ a lui Ken Follett îl va lăsa pe cititor neliniștit. Acțiunea se petrece în actualitate. Spirala spre apocalipsă descrisă atât de realist în care este credibilă. Putem doar spera că parcurgerea ei până la capăt va fi limitată la lecturile din cărțile de ficțiune
