În fine, s-a întâmplat. După patru încercări de lansare anulate din cauza problemelor tehnice (un senzor de temperatură defect, scurgeri de la rezervoarele de alimentare ale rachetelor) și a furtunilor tropicale, Artemis 1 a fost lansat cu succes de la Centrul Spațial Kennedy la 1:47 a.m. EST (6:47 a.m. GMT) miercuri, 16 noiembrie. Începe o nouă etapa a epopeii explorării spațiale de către omenire.
Artemis 1 este o misiune fără echipaj, un test complex al Sistemului de Lansare Spațială (SLS) și al modulului Orion. Sistemul de Lansare Spațială este cea mai puternică rachetă construită vreodată, generând aproape 4 milioane de kg de tracțiune la decolare, ceea ce o face cu 0,59 milioane de kg mai puternică decât rachetele Saturn V, folosite în misiunile Apollo. O variantă și mai puternică vă fi introdusă începând cu a patra misiune. SLS este proiectată de NASA și a fost preferată soluțiilor Falcon Heavy, propuse de firma SpaceX. Faptul că primul zbor va fi fără echipaj, ca și amânările repetate ale lansărilor arată că cei care conduc acest proiect sunt extrem de prudenți, dorind să evite catastrofele de genul celor care au întârziat programele spațiale americane precedente și au pus sub semnul întrebării însăși continuarea explorărilor spațiale.
Orion este un modul spațial destinat să zboare cu echipaj. Structura sa constă dintr-o capsulă spațială Crew Module (CM) proiectată de Lockheed Martin și din European Service Module (ESM) produs de Airbus Defence and Space. Capabil să găzduiască un echipaj de șase persoane dincolo de orbita joasă a Pământului, Orion poate rezista până la 21 de zile de zbor independent și până la șase luni legat la o stație spațială. Este echipat cu panouri solare, un sistem automat de andocare și ferestre de cabină din sticlă, modelate după cele utilizate în Boeing 787 Dreamliner. Deși compatibil cu alte vehicule de lansare, Orion este destinat în primul rând să fie lansat pe rachete SLS.
În modulul Orion se află trei manechine asemănătoare astronauților, echipate cu senzori, pentru a furniza date despre condițiile la care membrii echipajului pot fi solicitați în timpul unei călătorii pe Lună. Primul manechin, numit „căpitanul Moonikin Campos” (numit după Arturo Campos, un inginer NASA în timpul programului Apollo), ocupă scaunul de comandant în interiorul lui Orion și este echipat cu doi senzori de radiații în costumul său Orion Crew Survival System, pe care astronauții îl vor purta în timpul lansării, întoarcerii și altor faze dinamice ale misiunilor lor. Scaunul său are și senzori pentru a înregistra datele de accelerație și vibrații în timpul misiunii.
Alături de Moonikin zboară doi colegi de misiune: Helga și Zohar, care vor lua parte la Matroshka AstroRad Radiation Experiment (MARE), în care NASA, împreună cu Centrul Aerospațial German și Agenția Spațială Israeliană vor măsura expunerea la radiații în timpul misiunii. Zohar este protejat cu vesta de radiații Astrorad și echipat cu senzori pentru a determina riscurile de radiații. Helga nu poartă vestă. Instrumentele vor măsura expunerea la radiații a locației corpului, cu dozimetre atât pasive, cât și active distribuite pe țesuturi sensibile și cu concentrație mare de celule stem. Testul are ca scop culegerea de date despre nivelele de radiație în timpul misiunilor pe Lună în timp ce se testează eficacitatea vestei.
Călătoria lui Artemis 1 va parcurge aproximativ 450 000 km până la Lună, unde va orbita la 400 km deasupra suprafeței lunare, înainte de a continua cu aproximativ 64 373 km în spațiul profund. Va fi încă o premieră și un record: cel mai îndepărtat punct în spațiu la care ajunge o navă destinată să transporte echipaj, în pregătire pentru etapele viitoare ale programului. Dacă totul va decurge conform planului, după o misiune de 25 zile și jumătate, modulul se va întoarce pe Terra, amerizând în Oceanul Pacific, lângă California, pe 11 decembrie.
De ce Artemis? În mitologia Greciei Antice, Artemis este zeița Lunii și sora geamănă a lui Apollo. Legătura cu misiunea care a dus pentru prima dată oamenii pe Lună în urmă cu peste 50 de ani este clară. Cât despre Orion, este una dintre cele mai vizibile constelații de pe cer, iar Orion era tovarășul de vânătoare al lui Artemis.
Artemis 1 este prima dintr-o serie de trei misiuni care au ca scop revenirea oamenilor pe Lună. Care sunt planurile pentru misiunile următoare? Artemis 2 va fi un prim zbor cu echipaj pentru programul Artemis, care va duce oamenii mai departe de Terra decât au fost vreodată în spațiu. După lansarea cu racheta SLS, echipajul de patru persoane va zbura cu modulul Orion la 7402 km dincolo de partea îndepărtată a Lunii, va executa un zbor circum-lunar și va reveni pe Pământ. Misiunea va dura între opt și zece zile. Planul de zbor al misiunii Artemis 3 va include prima aterizare pe Lună de la Apollo 17, în 1972. Pe baza datelor și experienței misiunii Artemis 2, patru astronauți de la bordul modulului Orion se vor andoca cu Lunar Gateway – o mică stație spațială care va orbita în jurul Lunii, concepută pentru a fi o platformă flexibilă pentru misiuni pe Lună și nu numai – și vor rămâne în spațiu timp de 30 de zile. Modulul de aterizare umană (numit Human Landing System – HLS) va duce apoi doi astronauți la Polul Sud al Lunii, o regiune nevizitată anterior de oameni. Se așteaptă ca astronauții să petreacă o săptămână explorând suprafața și să efectueze o varietate de studii științifice, inclusiv prelevarea de probe de gheață de apă – detectată pentru prima dată pe Lună în 1971.
Nu există încă date sigure pentru următoarele două misiuni. Artemis 2 nu va zbura înainte de 2024, iar Artemis 3 nu va duce astronauți pe Lună înainte de 2025, ceea ce deja înseamnă cel puțin un an întârziere față de programele inițiale, care prevedeau aselenizarea pentru 2024. Festina lente.
Cine vor fi astronauții? Misiunile Artemis urmăresc „să ducă pe Luna prima femeie și prima persoană de culoare”. În 2020, NASA a lansat o acțiune de recrutare pentru noi astronauți, care vor călători pe Lună și nu numai, iar noua „Echipă Artemis” a fost dezvăluită în decembrie 2020. Cu toate acestea, NASA a anunțat în august 2022 că întregul lor corp de astronauți, format din 42 de astronauți, și nu doar cei 18 din „Echipa Artemis”, vor fi eligibili să zboare. Echipajul lui Artemis 2 este de așteptat să fie selectat în curând.
NASA își concentrează atenția în primul rând asupra misiunilor Artemis 1 până la 3, dar planifică și etapele viitoare. Au fost deja încheiate contracte pentru propulsoare de rachete până la Artemis 13. Între timp, concernul multinațional european Airbus a anunțat în iunie 2022 că a primit planurile cu structura modulului care va permite astronauților să trăiască pe orbită în jurul Lunii, în pregătirea celei de-a patra misiuni Artemis. Planurile misiunilor următoare includ construirea unei tabere de bază Artemis la suprafață și extinderea stației spațiale Gateway pe orbită lunară. Acestea vor permite roboților și astronauților să exploreze și să să facă experimente științifice mai mult decât oricând. Cu Artemis, având la bază cei peste 50 de ani de experiență în explorare, promotorii programului speră să reaprindă pasiunea Americii pentru descoperire. Misiunile Artemis sunt concepute ca o oportunitate economică, cu scopul de a crea și dezvolta o economie lunară alimentând noi industrii, susținând creșterea locurilor de muncă și promovând cererea de forță de muncă calificată. Descoperirea apei pe Lună și potențialele depozite de minerale rare sunt promițătoare atât pentru explorarea și exploatarea științifică, cât și economică. Una dintre deosebirile radicale față de programele Apollo este faptul că sectorul particular are de această dată o participare consistentă, în fapt majoritară. În fine, ceea ce ceea ce vom învăță pe și în jurul Lunii va fi folosit pentru a face următorul salt uriaș: trimiterea primilor astronauți pe Marte.
Aveam 16 ani când am urmărit fascinat, împreună cu întreaga omenire, prima aselenizare. Generația mea s-a definit și ca Generația Apollo. Este acum rândul Generației Artemis, și sper ca aceasta să trăiască momente de unitate și speranță în jurul explorării spațiale care să-i unească pe toți cetățenii Terrei, în pofida concurenței dintre puterile spațiale și a rivalităților politice de aici. Tocmai aceste probleme terestre mă fac să fiu de acord cu vizionarii care consideră că pentru ca omenirea să aibă o șansă de supraviețuire, ea trebuie să găsească și alte cămine – alternative, de rezervă, sau poate mai frumoase și mai roditoare – decât încercată noastră planetă.
Cei care doresc să urmărească în timp real traseul misiunii o pot face pe paginile Web ale NASA, la adresa https://www.nasa.gov/specials/trackartemis/. În momentul în care scriu aceste rânduri au trecut 4 zile, 2 ore și 36 de minute de la lansare. Artemis 1 se afla la 368 814 kilometri de Pământ și la 95 012 kilometri de Lună. Aventura continuă.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)