Am abordat în câteva rânduri în cadrul rubricii CHANGE.WORLD subiecte legate de realitatea virtuală (VR – Virtual Reality) și realitatea extinsă (AR – Augmented Reality). Este un domeniu tehnologic în plină dezvoltare, atât din punctul de vedere al aparaturii, cât și din cel al interfețelor cu utilizatorii. Experimentele și experiențele acestora aduc în permanentă noi informații legate de comportamentul uman în prezența unor fenomene care pun la încercare combinațiile senzoriale familiare și interacțiunea cu lumea din jur. Dintre aplicațiile noi care apar permanent mi-au reținut atenția cele legate de creația artistică. Posibilitățile practic infinite de creare a unor lumi imaginare și de introducere a utilizatorilor – în acest caz, amatorii de artă – în explorarea acestor lumi fac ca sistemele VR și AR să intre în rândul uneltelor de creație artistică. Câteva dintre marile muzee și festivaluri artistice internaționale au inclus în ultimul an instalații artistice și evenimente unde vizitatorii beneficiază de experiențe ‘imersive’, călătorind în lumile imaginare sau intrând în contact cu realitățile extinse care suprapun spațiul real cu imaginarul. Vom trece în revistă câteva astfel de evenimente și creații care, după cum vom vedea, nu sunt limitate la artele plastice. De altfel, s-ar putea ca și categorisirile de genuri artistice să trebuiască să fie curând revizuite.
Să începem însă cu un omagiu adus unui artist care a fost un pionier al artei video și digitale, un vizionar care a trasat direcțiile urmate de mulți alți creatori de după el și până în ziua de astăzi. La Muzeul Tate Modern din Londra s-a deschis la 17 octombrie retrospectiva lui Nam June Paik (1932 – 2006), artist născut în Coreea, care a trăit și a creat o mare parte a vieții sale în Japonia, Germania și Statele Unite. Abordarea sa ludică descinde din fascinația dadaiștilor și a futuriștilor cu progresele tehnologiei, el introducând încă din anii ’70 ai secolului trecut tehnologiile video și ale televiziunii ca mijloace de exprimare și obiecte componente ale lucrărilor sale. Lui Nam June Paik îi aparține și expresia ‘electronic superhigway’, care a fost numele unei instalații create de el în 1995 pentru muzeul Smithsonian înainte de a fi fost împrumutată de ingineri, politicieni, și toți ceilalți care doresc să se exprime în legătură cu ‘autostrada informațională’ ca metaforă a Internetului și conectivității universale furnizate de acesta.
Expoziția de la Londra promite să fie o experiență senzorială cu totul specială, demonstrând inventivitatea și versatilitatea unui artist care a explorat căi noi de exprimare de-a lungul întregii sale cariere. Cele peste 200 de exponate vor include și unele dintre primele experimente ‘imersive’, cum a fost incinta creată în 1995 pentru pavilionul Germaniei la Bienala de la Veneția, în care Nam June Paik propunea o reconstituire a Capelei Sixtine prin intermediul a zeci de ecrane video. De asemenea vor fi evidențiate colaborările artistului coreean cu muzicieni, precum violoncelista Charlotte Moorman și compozitorul John Cage, sau coreografi ca Merce Cunningham. Filosofia budistă a avut o mare influență asupra acestui artist fascinat de tehnologie, iar lucrări ca ‘TV Garden’ oferă ocazia unor reflecții despre legătura dintre om și natură. După Londra, expoziția va călători în anii următori în Statele Unite, Olanda și Singapore.
Rămânând la Londra, să menționăm câteva dintre evenimentele organizate în cadrul târgului de artă Frieze care a avut loc în capitala engleză în parcul Regent și în împrejurimi între 3 și 6 octombrie. Frieze a început în 1991 ca o revista de artă contemporană, care din 2003 organizează anual la Londra un târg al galeriilor de artă contemporană în fiecare prima săptămâna a lunii octombrie. Din 2012 există în luna mai și o ediție în New York a târgului, iar din acest an, în februarie, Los Angeles găzduiește ediția californiană. Evenimentul din acest an a fost calificat de critici și de amatorii de artă ca fiind ‘fabulos de inventiv’. Printre altele a atras atenția combinația dintre viziunea personală a artistului Yinka Ilori și extinderea acesteia prin intermediul unor algoritmi de inteligență artificială. Programul AI ‘vizitează’ o colecție de lucrări ale pictorului născut în 1987 la Londra din părinți originari din Nigeria, pentru ca apoi să ‘creeze’ un set de noi lucrări folosind propriile sale tehnici și medii. Cui aparțin lucrările din expoziție? Artistului? Creatorilor programelor? Iată un subiect de discuție interesant pentru critici și pentru experții in domeniul proprietății intelectuale.
Lucrările care folosesc tehnici VR și AR, precum și experiențele imersive au ocupat un loc important între exponatele propuse de cele 160 de galerii de artă modernă din toată lumea care au participat la ediția aceasta a lui Frieze, vizitatorii declarându-se foarte impresionați de această secțiune de ‘artă imersată’. Artistul coreean Koo Jeog A propunea de exemplu o aplicație numită ‘Density’ care, instalată pe telefoane mobile ‘inteligente’, permite utilizatorilor să viziteze o expoziție virtuală în spațiul natural al lui Regent Park. Ideea simplă și ingenioasă are marele avantaj de a nu avea nevoie de aparatură specială grea și costisitoare. În schimb, alte instalații necesită aparatură și spații dedicate, însă rezultatele pot fi spectaculoase. Călătoriile în spațiu și timp devin posibile în aceste experiențe imersive – de la camera imaginară de hotel decorată cu ceramici tradiționale, creată de japonezul Urara Tsuchyia, până la spațiul lipsit de coordonate carteziene, imaginat de colectivul UVA, care anihilează orice simț de orientare.
Experiențele imersive trec granițele artelor. Iată, de exemplu, lucrarea ‘Eight’ (‘Opt’) a compozitorului olandez Michel van der Aa (născut în 1970), creată în colaborare cu cântăreața Kate Miller-Heidke, corul Nederlands Kamerkoor, designerul Theun Mosk și cu compania de realitate virtuală The Virtual Dutch Men. Definită de autori ca un ‘proiect de realitate mixtă’, ‘Eight’ propune o fuziune unică și novatoare de teatru muzical, VR și arte vizuale. Vizitatorii folosesc echipamente VR pentru a intra în cele opt încăperi imaginare în care li se istorisește, cu ajutorul imaginilor virtuale și a muzicii, povestea vieții unei femei, în ordine cronologică inversă. Experiența fiecăruia este unică, putând alege traseul, manipula obiecte, descifra hieroglifele și ideogramele care codifică în spațiul virtual al celor opt încăperi povestea vieții eroinei. Lucrarea prezentată în premieră mondială în primăvara acestui an la Festivalul Olandei a fost oferită publicului european, în această vară, la Festivalul de la Aix-en-Provence, pentru a călători în luna octombrie în China, la Festivalul de Muzică de la Beijing.
Este evident că ne aflăm la începutul unui drum sau, poate, al mai multor drumuri care defrișează spații noi în artă. Mijloacele folosite sunt altele, emoțiile artistice sunt diferite. S-ar putea ca peste un secol sau două lumea să privească retrospectiv la această perioadă ca la una similară revoluției impresioniștilor, iar la aceste expoziții ca la evenimente precum faimoasele Saloane ale Refuzaților. Ceea ce noi putem face este să urmărim cu mintea și sufletul deschis inovațiile și dialogul dintre noile mijloace artistice, pe de-o parte, și tradițiile și mediile acceptate, de cealaltă parte.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)