Topul meu personal cu cele mai bune cărți citite în 2023. Nici în acest an nu am citit atât de mult cât mi-am dorit. Am tot felul de scuze bune, dar la ce ajută? Am compensat, cred, cititind cărți bune, unele excepționale. Iată cinci dintre ele. Nu toate au apărut în 2023, ci și în anii precedenți. Vouă ce cărți dintre cele citite în 2023 v-au plăcut?
1. Matei Vișniec – Un secol de ceață
Cartea anului pentru mine. Romanul publicat în 2021 de Matei Vișniec la Editura Polirom este o carte monumentală. Din toate punctele de vedere. Este unul dintre cele mai complexe și mai captivante romane care s-au scris în literatura română. Este o carte în care istoria, filosofia și politica sunt combinate cu ficțiunea realistă, cu narațiunea documentară și cu proza fantastică. Este unul dintre cele mai voluminoase texte pe care am îndrăznit să le abordez vreodată. 866 de pagini. Dar ce pagini. În vremuri în care ‘se poartă’ cărțile subțirele și în care cei care mai citesc literatură tipărită preferă formatele de buzunar, Matei Vișniec are curajul să puna pe mesele și noptierele cititorilor un volum pe cât de dens și sofisticat în conținut, pe atât de greu (la propriu) de ținut în mână. ‘Un secol în ceata’ este povestea unui secol din istoria României și a Europei, povestită prin intermediul unei galerii de personaje care își au originea în satul Zariștea și orașul R. (Rădăuți) – locurile de baștină ale lui Matei Vișniec și ale familiei sale. Eroii sunt părinții și familia extinsă a autorului, prieteni, consăteni, vecini – o galerie de personaje din care chiar cele care aparțin declarat ficțiunii își au originea în oamenii pe care i-a cunoscut și printre care a trăit. Mai târziu, narațiunea se deplasează spre Paris, capitala Franței în care scriitorul a ajuns la sfârșitul anilor ’80 și galeria personajelor se lărgește și ea cu figuri ale intelectualității franceze și cu personaje ale exilului românesc. Cu ‘Un secol de ceață’, Matei Vișniec dă literaturii române unul dintre romanele sale cele mai complexe și mai solide, o carte de referință pentru istoria și cultura română, franceză, europeană. O carte care se cere citită, recitită, înțeleasă și dezbătută.
2. Yaniv Iczkovits – Fiica măcelarului
‘Zona de Rezidență’ era singura parte a Imperiului Rus în care evreilor le era permis în secolul 19 să circule și să se stabilească. Este spațiul în care s-a dezvoltat o intensa viață evreiască, cu economie și datini specifice, cu relații complexe și de multe ori încordate cu autoritățile și cu vecinii ne-evrei, cu școli rabinice și cu focare intelectuale care au alimentat curente politice ca socialismul, anarhismul și sionismul. Cu câteva generații mai târziu, Yaniv Iczkovits, născut în 1975, reconstituie în ‘Fiica măcelarului’, a treia carte a sa, o lume care fusese deja abordată de scriitori faimoși înaintea sa cum au fost Șalom Aleihem și Isaac Bashevis Singer. Talentul în a crea personaje, a le povesti viețile și visele, și a construi din acestea narative cu mireasmă de basm și legendă îl aproprie de acești predecesori. Perspectiva sa este însă diferită.
3. Dennis Deletant – În căutarea României
Editura Humanitas publică cu promptitudinea remarcabilă și salutară care o caracterizează versiunea românească a cărții ‘In Search of Romania’, carte apărută anul trecut în Anglia sub semnătura lui Dennis Deletant. Titlul actualei ediții este ‘În căutarea României’ și traducerea (fără cusur) îi aparține Alinei Pavelescu. Volumul a apărut în colecția ‘memorii’ și plasarea sa aici este parțial justificată. Este o carte care acoperă aproape șase decenii de activitate universitară, istorică și jurnalistică a autorului născut în 1946. Este vorba însă aproape exclusiv despre Romania, deci subiectul cărții ar fi mai degrabă povestea de dragoste a unui intelectual englez cu țara latină de la frontiera de Răsărit a Europei. Căci este evident că Dennis Deletant iubește România, pe oamenii săi, cu istoria și prezentul ei, la bine și la rău. Chiar daca nu este vorba despre o carte de memorii extensive sau complete și chiar daca mărturiile personale se răresc pe undeva, pe la mijlocul narațiunii, cartea aceasta satisface curiozitatea cititorilor doritori să-l cunoască pe autor și să înțeleagă perspectiva acestuia asupra epocii trăite de el. Tot ceea ce a scris Dennis Deletant este impregnat de respect față de România și de poporul său. Această atitudine crează premizele unui dialog eficient și semnificativ intre români și alte culturi. Activ până astăzi în mediile universitare și științifice, Dennis Deletant iubește România și o studiază în profunzime. Pornind ‘În căutarea României’ el îi ajută și pe români să-și descopere țara și istoria.
4. Hervé Le Tellier – Anomalia
Cartea anului 2020 în Franța a fost romanul lui Hervé Le Tellier cu numele atât de potrivit: ‘Anomalia’. Se poate aproape spune că juriile premiilor literare au concurat între ele în a-l include pe listele canditatilor cu cele mai bune șanse de câștig. A fost pe listele candidaților pentru Premiul Goncourt, Premiul Renaudot, Premiul Medici, Premiul Décembre, Premiul pentru roman Fnac și Premiul Wepler. A primit până la urmă premiul cel mai important, cel care poartă numele fraților Goncourt, la 30 noiembrie 2020. Ediția în limba română a apărut prompt, în 2021, în colecția ‘Anansi contemporan’ a editurii Pandora M, în traducerea Mădălinei Ghiu. ‘Anomalia’ începe ca un thriller politic, continuă ca un roman de anticipație, și se sfârșește ca o meditație asupra continuității timpului, a raporturilor dintre realitate și existența virtuală, a legăturii scriitorului cu opera sa și cu destinul propriu în posteritate. O carte fascinantă, care merită să fie citită.
5. Monica Lovinescu – Jurnal esențial
2023 a fost anul centenarului nașterii Monicăi Lovinescu. Lupta cu uitarea este una dintre temele care apar în mod recurent în scrierile și înregistrările pe care le-a lăsat în urmă această femeie extraordinară, o personalitate a cărei viață și atitudine depășește chiar și opera – deloc neînsemnată, dar mult mai puțină decât a dorit să fie – lăsata în urmă. Editura Humanitas, la a cărei creare a avut și ea o contribuție deloc neînsemnată, a publicat deja un buchet de cărți (unele reeditări) care ne permit întâlnirea sau reîntâlnirea cu volumele scrise rămase de la ea. Am petrecut cu lectura ‘Jurnalului esențial’, ediția a doua alcătuită de Cristina Cioabă, care are anul 2022 ca an al publicării, vreo zece zile de lectură intensă. Mi-a luat mult mai mult timp decât îmi ia de obicei o carte de aproximativ 500 de pagini. Am citit cartea cu creionul în mână, m-am oprit pentru a-mi reaminti și a aprofunda informația despre nume și a căuta și citi texte menționate în carte, dar mai ales am parcurs în memorie anii acoperiți de acest jurnal, care au fost pentru mine anii maturității intelectuale. Multe dintre persoanele și personalitățile menționate în carte au fost și pentru mine repere și borne, iar faptele istorice parcurse în acele vremuri au influențat și viața mea. Am putut să o cunosc mai bine pe Monica Lovinescu și ca intelectual și ca om. Am putut aprecia și înțelege și uriașa sa contribuție la evoluțiile istorice și culturale ale ultimelor două decenii ale secolului 20 și am putut și detecta și clarifica locurile în care opiniile noastre se despărțeau și pozițiile autoarei intrau, pentru mine, în conuri de umbră.