Parcursul săptămânal al știrilor din lumea tehnologiilor avansate începe de la un incitant articol pe care l-am citit recent, apărut în ultimul număr din 2021 al revistei ‘The Atlantic’. Tema articolului este singularitatea, adică momentul din istoria evoluției omenirii în care Inteligența Artificială (AI) depășește inteligența umană. În general, scrierile experților în acest domeniu, ca și romanele sau povestirile autorilor de science-fiction plasează acest moment în viitor, unii dintre ei într-un viitor îngrijorător de apropiat. Ei bine, în articolul cu titlul ‘The Singularity is Here’, publicistul Ayad Akhtar afirmă răspicat că singularitatea despre care vorbim este deja aici, se întâmplă deja.
Cine este Ayad Akhtar? Născut în 1970 în Staten Island, este dramaturg, romancier și scenarist american de origine pakistaneză, care a lucrat o vreme în Italia ca asistent al marelui regizor și teoretician al teatrului Jerzy Grotowski. Întors în Statele Unite, a publicat romane și piese de teatru și a predat teatru și film la prestigioasa universitate Columbia din New York. A fost nominalizat pentru premiile Tony și a primit, în 2013, Premiul Pulitzer pentru ‘Disgraced’, o dramă cu patru personaje, centrată pe teme sociopolitice precum islamofobia și problemele identitare ale cetățenilor musulmani-americani.
Teza pe care Ayad Akhtar o dezvolta în articolul din ‘The Atlantic’ este că potențialul digital de rezolvare al problemelor practice – îmbogățit în ultimii ani de culegerea și depozitarea de informație în cantități uriașe, recunoașterea tiparelor logice și vizuale, accelerarea capacităților de decizie și autonomia sistemelor – a depășit deja inteligența umană. Mai mult, această eră a automatizării – cum o numește el în mod alternativ – influențează deja și felul în care ființele umane, ca indivizi și ca grupuri, reacționează la lumea din jur. Suntem din ce în ce mai mult educați și condiționați de a răspunde stimulărilor provenite din lumea digitală, de a continua să citim o postare pe rețelele sociale după alta, de a vedea încă un clip pe YouTube după cel precedent. Cu câțiva ani în urmă, scopul aplicațiilor era să ne indemne să consultăm telefonul la fiecare 15 minute? Acum parcă ele țintesc să nu ne permită să-l lăsăm din mână. În paralel cu această interacțiune permanentă cu ecranele, primim conștient sau inconștient informație comercială, și sunt culese date despre profilurile noastre de consumatori de informații și de produse. Ați observat creșterea deranjantă a numărului de reclame intercalate în lectura internetică a articolelor de presă – acolo unde ele mai sunt gratuite – sau la vizionarea filmelor pe YouTube?
Care sunt șansele păstrării independenței de gândire și de creație în aceste condiții? Cu alte cuvinte – cum putem salva umanitatea? Ayad Akhtar identifică exact, în opinia mea, amenințarea pe care o reprezintă concepția care tratează informația și cunoașterea ca sinonime. Mașinile își pot permite să facă asta, poate că ele nici nu pot acționa altfel. Oamenii însă trebuie să fie capabili de discernământ. Înțelepciunea omenească, cu tot ceea ce cuprinde ea, inclusiv capacitățile de emoție și cea de creație trece prin cunoaștere, și nu prin informație. Cunoașterea este informație structurată, însă nu prin algoritmi automatizați, ci prin magia gândirii și a sentimentelor. În sprijinul argumentului său, Akhtar evocă și citează vocile marilor scriitori americani Philip Roth și Saul Bellow și ale eroilor lor. Linia de apărare a umanității trece prin evitarea confuziei create de informația deghizata în cunoaștere și prin promovarea afinităților elective, a relațiilor umane care acceptă diferențele și chiar și erorile, în detrimentul polarizărilor ideologice și grădinilor informaționale, înconjurate de ziduri, create intenționat sau nu de sistemele digitale.
Mi-a atras atenția în aceste zile și o știre care aparține aparent domeniului faptelor de drept comun. O pereche, soț și soție, din New York a fost arestată și acuzată că, bazându-se pe tehnici sofisticate, a conspirat pentru a spăla bani furați și a ascunde tranzacții cu criptomonede. Cu această ocazie, a fost recuperată o sumă în valoare de peste 3,6 miliarde de dolari în bitcoin, care își are originea într-un furt efectuat prin mijloace digitale cu șase ani în urmă, la platforma de schimb virtuală Bitnex. Este unul dintre primele succese ale unei echipe speciale de combatere a fraudelor prin intermediul criptomonedelor din cadrul Departamentului de Justiție american. Anchetatorii au găsit un ‘portofel’ digital care conținea peste 2 000 de conturi bitcoin și au urmărit conturile de pe o piață electronică numită AlphaBay, care fusese desființată de Departamentul de Justiție în 2017. Autoritățile îi acuză pe învinuiți că foloseau tehnici clasice de spălare a banilor pentru a-și ascunde activitățile și mișcarea fondurilor, cum ar fi crearea de conturi cu nume fictive, folosind programe informatice pentru automatizarea tranzacțiilor, cumpărând aur și jetoane nefungibile, precum și articole mai banale, cum ar fi carduri de cadou Walmart pentru cheltuieli personale. Faptul că suspecta este și cântăreață de muzică rap, iat soțul ei are cetățenie dublă, rusă și americană, doar face cazul și mai interesant. Procesul la care probabil se va ajunge va fi interesant de urmărit. Este unul dintre primele cazuri care demonstrează că fraudele pot fi detectate după ani, chiar și atunci când sunt efectuate prin intermediul tehnologiilor bazate pe criptografie. În fapt, crimele sunt chiar mai ușor de reconstituit, căci tranzacțiile electronice lasă totdeauna amprente digitale, dar uneltele criptografice ale apărătorilor legii trebuie să fie cel puțin la fel de puternice ca ale răufăcătorilor. Serialele și romanele polițiste au început deja să fie scrise.
Cu câteva luni în urmă, am scris pe larg despre Nvidia, firma din California care și-a câștigat numele și a atins profitabilitate economică, profilându-se în industria de consum a jocurilor video, iar astăzi se află în vârful unui alt val tehnologic, cel al Inteligenței Artificiale (AI). Menționam atunci faptul că Nvidia intenționa să cumpere compania britanică de proiectare de semiconductoare și software Arm Ltd., cu sediul la Cambridge, care este proprietatea grupului financiar japonez Softbank Ltd. Ar fi fost vorba despre o tranzacție financiară și tehnologică complexă, de genul celor care caracterizează activitățile de M&A (Merge & Aquisitions) din ultimele decenii. Tranzacția planificată a eșuat, în special în urma obstacolelor regulatorii puse de agențiile anti-trust din Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană. Companiile care utilizează componentele electronice proiectate de Arm, printre ele Microsoft și Qualcomm, au argumentat că Nvidia ar câștiga o putere excesivă pe piață, în condițiile în care industria AI se află încă într-un stadiu relativ incipient de dezvoltare. Pentru a asigura continua dezvoltare a produselor lui Arm, inclusiv a primei linii de unități de calcul CPU (numită ‘Grace’) pentru centrele de date bazate pe arhitectura lui Arm, cu lansare pe piață în 2023, patronii japonezi de la Softbank Ltd. intenționează să scoată firma la bursă, într-una dintre cele mai așteptate oferte ale anului. Va fi o bună ocazie de a testa interesul investitorilor față de ramura ‘hardware’ a industriei AI.
Alte știri din Marea Britanie sunt legate de înființarea agenției guvernamentale Advanced Research and Invention Agency (ARIA), conduse de Peter Highnam, un reputat expert în calculatoare, fost director adjunct al agenției americane Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA). Este vorba despre unul dintre efectele directe ale ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, faimosul Brexit. Cât timp Regatul Unit era membru UE, cercetătorii, universitățile și firmele britanice aveau acces la programul și fondurile în valoare de 108 miliarde de euro ale programului Horizon Europe. O mare parte dintre programele planificate cu participare britanică au fost sistate, excepția fiind reprezentată de proiectele în curs. Răspunsul guvernului lui Boris Johnson este ARIA. Britanicii au luat ca model agenția americană Advanced Research Programs Agency (ARPA), înființată în 1958, după ce Statele Unite trăiseră șocul lansării de către Uniunea Sovietica a Sputnikului, pentru a permite finanțarea guvernamentală a programelor științifice și tehnologice cu aplicații militare și civile. ARPA/DARPA este considerată ca un model de succes, printre tehnologiile ilustre rezultate din programele agenției numărându-se Internetul și tehnologia vaccinurilor mRNA, folosite în ultimii doi ani în combaterea pandemiei COVID-19. Punctul de plecare al lui ARIA este însă mult mai problematic decât cel în care se afla acum peste 60 de ani agenția americană. Bugetul militar britanic este mult mai mic decât cel american, și agenția va trebui să convingă investitorii particulari să contribuie în mod semnificativ. Statutul și regulile de alocare și prioritizare a proiectelor sunt încă în curs de elaborare. Va reuși ARIA să-și asigure independența în raport cu forțele politice foarte dinamice ale Marii Britanii de după Brexit?
În fine, dacă am menționat vaccinurile și virusurile, să examinăm și să discutăm două știri recente din acest domeniu. La sediul său din Marburg, Germania, firma BioNTech finisează proiectul unui nou tip de fabrică. Compania de medicamente, a cărei tehnologie mRNA stă la baza vaccinurilor anti-COVID-19 produse de Pfizer, și-a petrecut opt luni reprogramându-și procesele de producție, pentru a fabrica vaccinul în unități mobile, montate în containere standard. Prin crearea unei abordări modulare a producției de medicamente, BioNTech își propune să transforme industria de medicamente, înlesnind fabricarea vaccinurilor în țări mai puțin dezvoltate. Procesul este similar cu acela pe care îl folosesc programatorii de software care își rescriu codul pentru a rula pe diferite tipuri de computere. ‘Portarea biologică’ implică modificarea celor 50 000 de pași care compun procesul de fabricație a vaccinului mRNA dintr-un mediu, cel al liniilor de producție BioNTech care există astăzi în lume, astfel încât acestea să funcționeze într-un altul, o serie de containere metalice standardizate. Firma intenționează să-și trimită fabricile de mRNA containerizate – pe care le numește Biotainers – în părți ale lumii cărora le lipsesc propriile capacități de fabricare a vaccinurilor. Primul Biotainer va ajunge într-o țară africană, încă nenumită, spre sfârșitul anului 2022. BioNTech este în discuții cu Africa de Sud, Ruanda și Senegal. Se urmărește eliminarea, în mare măsură, a factorilor locali, în așa fel încât o facilitate modulară să poate fi instalată și rulată oriunde în lume, la parametrii de calitate și siguranță corespunzători.
Unul dintre marile avantaje ale metodelor de fabricație a vaccinurilor cu tehnologie mRNA este adaptabilitatea la noi familii de virusuri. Se pare că va fi mult de lucru și după ce COVID-19 va fi învins. Bacteriile și virusurile pot supraviețui milioane de ani în ghețari, învelișuri de gheață și permafrost (straturi de sol și de roci care nu se dezgheață nici în timpul verii). Pe măsură ce încălzirea globală crește, regiunile cele mai reci ale Pământului se dezgheață, și pare inevitabil că vor apărea microbi îndelung latenți. Cât de probabil este că acești microbi – dintre care unii au fost prinși în capcană de milioane de ani – să se dezghețe și să revină la viață? Dacă se întâmplă, ce risc ar putea prezenta pentru oameni? Am putea chiar să fim expuși la boli străvechi, cele care i-au infectat cândva pe neanderthalieni și denisoveni și au dus la extincția lor? Acestea sunt întrebările la care trebuie să răspundem dacă vrem să combatem această amenințare. Biologii sunt în stare de alertă, iar creatorii de software specializați în programarea viitoarelor vaccinuri își pregătesc uneltele. Printre ele, și ‘trusele de unelte’ AI. Singularitatea se întâmplă deja.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)