Barry Eisler se află deja, de ceva vreme, pe o listă de scriitori la ale căror cărți îmi propusesem să ajung, în genurile care m-au pasionat din totdeauna și continuă să mă pasioneze și astăzi, desi timpul pe care li-l dedic este mult mai redus: thrillerele de acțiune, poveștile de spionaj și intrigile politice internaționale. Cine este Barry Eisler? Născut în 1964, include în biografia sa trei ani de activitate în CIA, urmați de avocatură și funcții de conducere în firme hi-tech. Începând cu 2003 se dedică în întregime scrisului, iar din 2011 își și editează și publică singur cărțile. Pe lângă ficțiune scrie și despre politică și alte subiecte pe blogul personal și pe site-uri cunoscute cum ar fi The Huffington Post sau MichaelMoore.com. În România este publicat de Editura Meteor Press, unde i-au apărut până acum 11 cărți.
Romanele lui Barry Eisler se grupează în serii, fiecare dintre ele având un erou principal. Este o lume în care personajele se interesecteaza, uneori se duelează și se ucid unele pe altele, alteori colaborează sau chiar sunt implicate în legături romantice între ele.’Pactul asasinilor’, apărut în 2019 sub titlul original ‘The Killer Collective’ și la Meteor Press în 2021 în traducerea (foarte bună) a lui Mihai-Dan Pavelescu, ilustrează perfect apartenența personajelor la un univers comun. Se întâlnesc în roman trei dintre eroii seriilor lui Eisner, și ‘Pactul asasinilor’ poate fi considerată ca aparținând celor trei serii care le sunt dedicate. Îi voi prezenta pe scurt pe doi dintre ei, preferând ca pe cel de-al treilea, care își termină cariera și viața în acest volum, să-i las pe cititori să-l descopere.
John Rain este personajul principal, cel puțin dacă este să ne ghidăm după coperta cărții și după faptul că acele capitole în care el este în centrul acțiunii sunt relatate la persoana întâia. De profesie este asasin plătit a cărui expretiza constă în a-și face victimele să pară că au murit din cauze naturale. Rain este un veteran al războiului din Vietnam care a servit în forțele speciale. Mai târziu a fost recrutat de CIA și apoi a început să lucreze „independent”, oferind serviciile sale de asasin oricărui client care respectă trei reguli, dintre care prima și cea mai importantă este ca victimele să nu fie femei. Jumătate american, jumătate japonez, a făcut o operație de chirurgie estetică pentru a-și ascunde trăsăturile ne-asiatice ale fizionomiei. Începutul cărții îl găsește în prag de retragere, dar evenimentele îl vor rechema în acțiune.
Livia Lone este polițistă la Seattle, specializată în crime sexuale. Profesiunea nu este întâmplătoare. Se născuse în Tailanda și în adolescență fusese vândută de părinții ei, împreună cu sora mai mica, Nason, unei rețele de traficanți pedofili. Despărțită de sora ei, fusese salvată și ajunsese în Statele Unite, devenind detectivă, dar păstrând permanent în minte traumele suferite în adolescență. Acțiunile sale sunt dictate de dorința de a-i găsi pe cei vinovați de distrugerea vieților ei și ale surorii sale și de a se răzbuna pe aceștia și pe cei care comit fapte asemănătoare.
‘Știa că toate astea se legau de incapacitatea ei de a o fi protejat pe Nason. Din mintea Liviei nu se putea șterge ideea că cele întâmplate lui Nason fuseseră numai din vina ei. Însă ideea respectiva, ca și înțelegerea că nu era o reacție nici rezonabilă, nici logică, nu păreau să-i fie de prea mare folos. Sentimentul în sine pur și simplu … persista. În fiecare zi, într-un fel sau altul.’ (pag.76)
La începutul cărții, cele două personaje descrise mai sus sunt urmărite în paralel. O anchetă comună a poliției din Seattle și a FBI-ului dezvăluie o rețea internaționala de pornografie infantilă din care fac parte agenți secreți și personalități sus-puse. Livia și colegii săi anchetatori devine ținta unor asasinate planificate, cu scopul de a curma ancheta și a-i reduce la tăcere pe cei care stiu prea multe. Executarea îi este oferită lui John Rain, dar acesta o refuza, fiind contrară principiului sau numărul unu – printre victime să nu se afle femei. Refuzul însă îl expune pericolului și pe John și pe intermediarii sai. Bănuind că FBI-ul însuși se află în spatele atacului, Livia ia legătura un fost prieten (și mai mult decât atât) pe nume Dox. Împreună, ei adună un grup ad-hoc pentru a identifica și neutraliza amenințarea, grup din care fac parte John și alti foști agenți ai diferitelor ‘servicii’ deveniți mercenari ai acțiunilor din umbră și ai asasinatelor plătite. De data aceasta ei se vor înrola într-o acțiune de partea dreptății, riscându-și viețile în numele prieteniei și solidarității de breaslă, împotrivă unor organizații și a unor politicieni corupți. Acesta este ‘pactul asasinilor’ din titlu.
Cartea este excelent scrisa, are ritm și păstrează tot timpul interesul cititorilor. Capitolele mai lungi descriu interacțiile dintre eroi și felul în care se desfășoară ancheta lor. În trei sau patru momente acțiunea se accelerează, au loc episoade care în filme s-ar traduce în spectaculoase urmăriri de mașini sau schimburi de împușcături lăsând în urma lor nu puține cadavre. Efectul este creat de capitole mult mai scurte, alternând punctele de vedere ale diferiților eroi, pentru a forma în imaginația cititorilor un efect de ansamblu. O mare parte din acțiune se petrece în două orașe pe care le cunosc, Seattle și Paris, și pot spune că totul pare autentic – Barry Eisler le cunoaște și el bine sau s-a documentat excelent. Amatorii de thrillere de acțiune vor fi foarte mulțumiți de ceea ce citesc în ‘Pactul asasinilor’. Cei care se pricep la arme de foc se vor delecta cu tot felul de detalii tehnice ‘profesionale’.
În paralel cu intriga de acțiune exista și – nu una, ci doua – povești romantice. Toate personajele implicate în ‘pactul asasinilor’ duc o viață singuratică. Trecuturile lor tumultoase și meseriile periculoase pe care le-au practicat și pe care continuă să le practice (ca ‘hobby’-uri dacă vreți) îi fac extrem de prudenți, neîncrezători în cei din jur, chiar și în cei pe care îi cunosc foarte bine. Fiecare mișcare este calculată și fiecare cuvânt sau gest al celor din fața lor este analizat pentru a estima și preveni pericolele. În aceste condiții poveștile de dragoste sunt neprevăzute, și atunci când se întâmplă au mici șanse de realizare într-o lume a tensiunilor și riscurilor permanente. În una dintre ele, John se va reîntâlni și o va coopta în acțiune pe Delilah, o foarte blondă fostă agenta a Mossadului, care trăiește la Paris. În trecutul lor exista o poveste de dragoste întreruptă din cauza lui.
‘John menționase odată parabola unui înțelept taoist, care se trezise dintr-un vis în care el era fluture și se întrebase dacă nu cumva era, de fapt, un fluture ce se visa om? Asta fusese în una dintre nopțile acelea petrecute în apartamentul ei, după ce făcuseră dragoste și se lăsaseră cuprinși de lenevie; ferestrele mari erau larg deschise și briza le răcorea pielea înfierbântată. John îi mai spusese că el se simțea ca un ucigaș care se deșteptase dintr-un vis ademenitor în care era un tânăr inocent, eteric, fară greutate. Dar, continuase el, când era alaturi de Delilah … imaterialitatea aceea i se părea uneori reală. El își ferea întotdeauna privirea când îi spunea asemenea lucruri, de parcă ar fi fost stânjenit, ori rușinat, ori s-ar fi temut să vadă cum putea ea să reacționeze. Și Delilah asculta și-l liniștea cu o atingere, sau cu o sărutare, iar uneori făceau din nou dragoste. Iar acum nopțile acelea deveniseră un vis.’ (pag. 320)
Reîntâlnirea, după ani, arată cam așa, povestită din perspectiva eroului:
‘- Vrei să iei loc?
…
Ea a încuviințat din cap.
– Sigur că da.
Ne-am așezat. Din apropiere, și fără soarele de afară ce-i conturase trupul, am putut zări câteva riduri noi. Nu mi-a pasat. Arăta mai frumoasa ca oricând, dureros de frumoasă.
Erau mute lucruri pe care aș fi vrut să i le spun: “Mi-ai lipsit. Îmi pare rău. Sunt un idiot.”
“Te iubesc.”
Dar n-am rostit niciunul dintre ele.’ (pag. 332)
Partea sentimentală are farmecul și tensiunea sa, la fel ca partea de acțiune. Pentru asta însă cititorii trebuie să accepte personajele principale ale cărții așa cum sunt și cum le-a fost trecutul presărat de cadavre, ca și faptul că meseria de asasin plătit are și ea codurile sale morale și că cei din spatele trăgaciului sunt și ei oameni. Este o convenție într-un gen literar al cărui scop este divertismentul și daca ea este înțeleasă și primită ca atare, cartea nu are cum să nu placa. Personajele principale par de altfel a se îndreptă spre finalurile carierelor lor ‘profesionale’ și poate de aceea partea emoțională joacă un rol mai semnificativ decât în alte thrillere. Dacă este vorba cu adevărat despre finaluri și daca acestea pot fi liniștite vom afla în volumele următoare.
Pentru cei, ca mine, care nu au citit niciuna dintre cărțile precedente ale ciclului, lectura este puțin îngreuată de referințele la poveștile precedente în care au fost implicate personajele, care crează și cadrul legăturilor dintre ele. Barry Eisler este însă destul de iscusit pentru a construi acțiunea independent și de a furniza suficiente informații pentru a putea înțelege cu ușurință personajele noi care apar în biografiile celor pe care deja le cunoaștem. Pentru pasionații romanelor lui Eisler, cred că ‘Pactul asasinilor’ reprezintă o piesă centrală, în care destinele eroilor iau turnuri noi. Pentru noi, ceilalți, un thriller de acțiune bine scris, cu personaje excelent conturate, care captează și menține interesul cititorilor de-a lungul a aproape 500 de pagini de lectură.