Incepusem lectura cartii de note de calatorie a lui rim pe cand ma aflam in Japonia si scrisesem atunci de impresiile mele paralele la capitoul sau japonez – http://filme-carti.ro/carti/calatorul-de-serviciu-2459 . Sfarsitul de saptamana, an si deceniu mi-a dat ragazul sa completez lectura cu cele cateva capitole restante, dupa cele parcurse in tipul calatoriei mele din noiembrie.
Nu cred ca rim a intentionat sa scrie o carte clasica de impresii de calatorie. Notele sale au o tenta personala si refuza pretentia de obiectivitate si de documentare exhaustiva, desi nu lipsesc – ba din contra – sclipirile de asociatii culturale si istorice. Ele au insa in general o tenta personala accentuata, din carte aflam mai mult ce a simit si gandit rim despre experienta vizitarii locurilor decat despre locurile insasi. Probabil ca cea mai inalta concetratie de informatie si tenta obiectivista o putem gasi exact in capitolul despre Japonia, dar poate ca si aici este vorba despre o reflectare a experientei diferite in contact cu indepartatul Orient.
Cititorii lui rim de pe listele internetice cred ca il vor regasi mai degraba in acest volum decat cititorii prozelor sale. Multe dintre referirile la personajele de pe Internet sunt directe, si rim parca pare constient de faptul ca notele sale de calatorie vor cadea mai devreme sau mai tarziu in mainile colegilor de liste si va deveni subiect de discutie (iata, il ajut si eu in asta!).
Punctul de vedere al calatorului rim este pur personal, la fel si ritmul si stilul. O si spune explicit la un moment dat in dialog cu unul dintre personajele sale (alter-ego?) imaginare cu care se afla in permanenta conversatie: ‘… daca ceva are sens nu-i decat Grecia mea subiectiva …’ – aici este vorba despre Grecia, dar inlocuiti-o cu oricare dintre tarile vizitate de autor. In alta parte o fraza cheie dezvaluie ca ‘n-am de ce face deosebire intre compania mea concreta de drum si cele imaginare, ambele sunt la fel de reale in acel plan.’
Am gasit insa o valoare documentara a notelor de calatorie ale lui rim, dar intr-un loc neasteptat si anume in cel al experientei turistului roman al perioadei post-decembriste, eliberat de catusele vizelor, dar limitat in resurse materiale si obligat sa practice de cele mai multe ori exercitiul calatoriei in grup. Aici umorul si observatia psihologica ale lui rim se dezlantuie liber, si notiunea de ‘calator de serviciu’ capata vreo doua nuante noi daca nu mai multe. Ghizii si partenerii de calatorie devin personaje la fel de importante ca oamenii si locurile intalnite in calatorii.
Nu lipsesc nici momentele de inflacarare si rezonanta cu locurile. Experienta spaniola in special pare a fi cea in care rim pare a nu reusi sau nu incearca prea tare sa se detaseze, dandu-me parca un indiciu de cum va arata o carte serioasa de note de calatorie atunci cand se va hotari sa o scrie.
Nu pot incheia aceste scurte si prietenesti note de lectura fara o observatie critica asupra editorului acestei carti. Lipseste evident capul limpede si numarul de cuvinte stalcite pare a indica ca nu a fost facuta nici macar o corectura de baza a textului editiei (editura SemnE sau Muzeul Literaturii Romane – coperta exterioara si pagina 4 spun lucruri diferite, anul este 2007). Editorul atent si profesionist care este rim merita un editor mai de calitate pentru aceasta carte a sa.
