CHANGE.WORLD: O lume bătrână

Posted on March 20, 2018 by admin

În principiu este vorba despre vești bune. Durata de viață medie crește. Speranța de viață a oamenilor, adică acel parametru statistic care definește durata medie de viață ca funcție de anul nașterii, vârsta actuală și alți parametrii demografici nu numai că se află la un maxim absolut în istorie, dar a și înregistrat în ultima sută de ani ceea mai spectaculoasă creștere vreodată. La scală globală însă, această creștere numerică și modificarea structurii de vârstă a populației planetei poate duce la fenomene negative cu influențe până la catastrofale asupra economiei și modului de viață al populației planetei. Ca și în multe alte domenii nu numai cantitatea ci și calitatea contează. Mai mulți ani de trăit înseamnă și mai mulți ani buni? Care este prețul și cum pot ajuta tehnologiile noi și invențiile recente în atenuarea efectelor negative ale îmbătrânirii și îmbunătățirea vieții populației vârstnice? Fără pretenții de a da răspunsuri definitive, voi încerca în rubrica CHANGE.WORLD de azi să descriu câteva soluții și noutăți interesante.

 

sursa imaginii https://www.kindness2.com/life-expectancy-test.html

sursa imaginii https://www.kindness2.com/life-expectancy-test.html

 

Să trecem întâi în revista câteva statistici. Deși tendințele sunt clare, cifrele diferă puțin sau mai mult de la sursă la sursă. Să folosim informațiile furnizate de Enciclopedia Britanică. Aprecierile istorice (bazate pe evaluări) ne oferă o primă surpriză. Între paleolitic și începutul secolului 20  speranța de viață a rămas cam la aceeași valoare, ba chiar a scăzut de la 33 de ani în paleolitic la 31 de ani în anul 1900. Regimul de viață și alimentația în perioada numită și ‘comuna primitivă’ se pare că erau destul de prielnice speciei umane, și în ceea mai mare parte a istoriei dezvoltarea tehnicilor de auto-distrugere (militare) și circulația mărfurilor și a oamenilor au compensat prin războaie și molime progresele lente ale științelor medicale. Abia în secolul 20 începe creșterea spectaculoasă a speranței de viață de la 31 de ani în 1900 la 48 de ani în 1950 și la 71 de ani în 2014. Atenție însă – această cifră este aproape identică cu cea a speranței de viață a unui nobil englez de pe la 1500-1600. Cauza este distribuția demografică și geografică, care sunt departe de a fi echitabile între bărbați și femei, între grupurile socio-economice din cadrul aceleaiasi țări, între țări și zonele diferite ale globului pământesc. Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății și ale Organizației Națiunilor Unite plasau pe primul loc în clasamentul mondial al longevității în anul 2015 Japonia, cu o medie de viață de 83,7 ani în ambele statistici, dar și cu o diferența de șase ani între speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților. România ocupa locul 66-68 în clasamentul OMS (cu 75 de ani) și locul 87 din 201 de țări în clasamentul ONU (cu 74,46 ani). Nu este aici locul unei analize detaliate diferențelor și cauzelor acestora, dar este clar că factorii determinanți se află calitatea serviciilor medicale și sociale, stilul de viață și alimentație. Există și diverse programe și aplicații, unele accesibile gratuit on-line, care permit calcularea unei speranțe de viață personale pe baza datelor furnizate de cei curioși. Nu voi recomanda aici niciuna dintre ele, și am câteva motive întemeiate. În primul rând, orice aplicație de acest fel, în special dacă este gratuită, are puține șanse să fi trecut verificări și aprobări de calitate corespunzătoare. În al doilea rând, furnizarea de date personale inclusiv de sănătate pe Internet este o expunere de securitate foarte nerecomandabilă. În final, chiar dacă exactitatea prognozei ar fi perfectă, nu sunt sigur că dorim să știm exact când va fi clipa despărțirii definitive. Celor care cred altfel le recomand un film belgian, foarte distractiv de altfel, care se numește ‘Le tout nouveau testament’.

 

sursa imaginii https://mariakonovalenko.wordpress.com/2014/05/15/roadmap-to-immortality-cyborgization/

sursa imaginii https://mariakonovalenko.wordpress.com/2014/05/15/roadmap-to-immortality-cyborgization/

 

La fel de interesante sunt și prognozele pentru viitor. Apar și aici diferențe considerabile. Estimările ‘conservatoare’ se bazează pe extrapolarea și perfecționarea metodelor medicale actuale și generalizarea treptată a progreselor medicale odată cu accesul unor țări aflate astăzi în curs de dezvoltare la tratamentele moderne pe care și le pot permite acum beneficiarii sistemelor de medicină publică sau particulară din țările avansate, sau doar o parte dintre ei. Comform acestor estimări vom înregistra o încetinire a ritmului de creștere a speranței de viață care va atinge 90-92 de ani la mijlocul secolului actual, și o nivelare a diferențelor între diferitele zone ale lumii și diferitele categorii demografice. Aceste estimări nu iau însă în considerație două domenii ale științelor medicale aflate în faze de cercetare și teste preliminare: ingineria genetică incluzând tratamentele preventorii pre-natale și tratamentele genetice personalizate per pacient; și evoluția științei transplanturilor spre ciborgizare, adică îmbunătățirea sau repararea corpului omenesc cu dispozitive sau capacități biologice livrate mecanic sau non-genetic. Acestea includ înlocuiri ale organelor sau membrelor, dispozitive electronice interne, inclusiv nano-mașini și extinderea capabilităților membrelor sau simțurilor, inclusiv protecția imunitară și rezistența fizică și biologică. Pe lângă perspectivele medicale și aspectele științifice, ciborgizarea ridică și aspecte etice, pe care le-am discutat în trecut și le vom mai discuta în rubrica CHANGE.WORLD. Nu se poate exact prevedea astăzi în ce stadiu se vor afla aceste două domenii în jurul anului 2050, dar chiar în ipoteza unor progrese moderate, estimările specialiștilor plasează speranța de viață peste durata unui secol. Ne apropiem de cifrele matusalemice.

 

sursa imaginii http://www.internationalman.com/articles/my-two-big-bets-on-the-pension-crisis

sursa imaginii http://www.internationalman.com/articles/my-two-big-bets-on-the-pension-crisis

 

Își va putea însă omenirea permite o asemenea creștere a mediei de viață? Sistemul actual de asigurări sociale și asistență medicală se bazează pe anumite estimări statistice ale raportului între cei care contribuie la sistem prin muncă activă și cei care sunt susținuți de sistem (pensionarii de vârstă, asistații medicali și sociali). Ponderea populației care depășește 65 de ani a crescut între 1950 și 2015 doar cu 60%, dar estimările (cele conservatoare!) sunt că se va dublă între 2015 și 2050. Este în același timp o uriașă problemă potențială și un complex de oportunități. Problema este în primul rând financiară. Sistemele de asigurări trebuie schimbate pentru a susține schimbările din structura de vârstă a populației dar aceste schimbări nu pot avea loc brusc, ci trebuie făcute din mers. Schimbări prea bruște pot distruge viețile unor categorii largi de asistați ai căror viață și îngrijire medicală depind de ele, dar un ritm prea lent de adaptare poate crea crize financiare la nivel național și mondial, cele mai negre scenarii prevăzând un faliment complet și prăbușirea pensiilor și asigurărilor peste nu mai mult de 10 sau 15 ani. O criză la nivel național a existat deja în cazul Greciei, și ea nu este încă complet depășită. Există însă și oportunități economice – în primul rând dezvoltarea industriei de asigurări și de asistență socială, ramuri economice care vor crea milioane de locuri de muncă, în proporție cu creșterea numărului populației asistate. Diferitele guverne se adaptează în mod diferit acestor schimbări, dar pot fi deja decelate două tendințe comune multor țări: privatizarea unei mari părți din programele de asigurare la nivel național (statul devine mai puțin implicat și răspunzător de pensiile sistemului economic privat) și ridicarea treptată a vârstei de pensionare. Desigur, această a doua măsură poate fi eficientă numai în condițiile în care există și locuri de muncă pe măsură capacității și talentelor unei populații vârstnice, lucru posibil in condiții de expansiune economică și nu de crize prelungite, cum a fost ceea din ultimii ani.

 

sursa imaginii https://www.population.sg/articles/new-set-of-standards-to-make-it-easier-for-seniors-to-use-technology

sursa imaginii https://www.population.sg/articles/new-set-of-standards-to-make-it-easier-for-seniors-to-use-technology

 

Se modifică și calitatea și preocupările populației aflate la vârsta pensiei, și crește procentul celor care – proveniți din domenii IT sau care au folosit tehnologii IT în viața lor profesională – se adaptează cu mult mai puține probleme decât generațiile precedente la metodele de comunicare moderne. Statisticile Școlii de Gerontologie de la Universitatea Californiei de Sud arată că 59% dintre pensionarii americani folosesc Internetul, și 71% din aceștia îl accesează zilnic. 49% dintre ei folosesc Facebook, dar numai 18% sunt interesați să învețe cum să folosească dispozitive noi, cum ar fi de exemplu o nouă generație de telefoane inteligente. 80% din populația de peste 65 de ani suferă de condiții cronice care le limitează capacitatea de a folosi anumite tipuri de aparate și de interfețe la același nivel de eficiență cu cei mai tineri. Tocmai aici putem din nou identifica un domeniu extrem de interesant de cercetare și proiectare de produse și servicii adaptate vârstei a treia și limitelor pe care le impune aceasta. Programele de cooperare și colaborare europeene (cum este de exemplu ‘Horizon 2020’) care investesc în stimularea colaborării între centrele de cercetare, instituțiile de învățământ superior, și întreprinderile particulare au inclus economia vârstei a treia ca una dintre prioritățile de nivel maxim, și organizațiile și firmele din Uniunea Europeană (inclusiv România) și țările asociate pot beneficia de aceste programe pentru a-și finanța activitățile în domeniu. Nici lumea standardizărilor la nivel național sau internațional nu poate rămâne în urmă. Singapore, o țară în care astăzi deja un cetățean din 8 este trecut de 65 de ani și în care ponderea acestora va crește până la 1 din 4 în anul 2030 a creat deja un set de standarde numite Silver Standards (Standarde de Argint) cărora trebuie să li se conformeze toți cei care dezvoltă și vând în Singapore produse, de la aparate casnice la aparatele bancare ATM. Și organizații internaționale cum este International Telecommunications Union (ITU) crează standarde similare de accesibilitate și adaptabilitate a produselor electronice și de comunicații cerințelor vârstelor înaintate.

 

sursa imaginii http://www.hobbr.com/products-elderly-independence/

sursa imaginii http://www.hobbr.com/products-elderly-independence/

 

Domeniul pe care îl discutăm crează și oportunități pentru invenții și inițiative particulare sau chiar individuale. Este încă o dovadă a faptului că secretul reușitei unei invenții se află întotdeauna în întâlnirea între o necesitate reală și o idee care răspunde acestei necesități și care poate fi aplicată în practică cu mijloace tehnologice existente și rezonabile economic. Un exemplu: Web site-ul hobbr.com vinde produse pe Internet. El propune o lista de 38 de produse (‘gadgets’) destinate îmbunătățirii calității vieții persoanelor în vârstă. Este vorba despre produse reale, verificate, care au trecut aprobările de siguranță, și care pot fi achiziționate pe Internet. Gama lor este multiplă, cum sunt și problemele persoanelor în vârstă – de la deschizătoare de conserve pentru persoane cu capacități mecanice dimunuate la căști care filtrează, clarifica și amplifică sunetul aparatelor de televiziune, de la sisteme personale de supraveghere a sănătății și alarmă a condițiilor extreme la adaptoare de tastatură pentru telefoane digitale. Unele dintre ele nu sunt destinate exclusiv populației în vârstă, dar toate pot ajuta într-un aspect sau altul al vieților acestora.

O categorie aparte de pensionari sunt cei proveniți din lumea electronicii și calculatoarelor. Studenții anilor 60 și 70, experții și profesioniștii din generațiile care au creat microprocesoarele și Internetul fac deja parte din categoria pensionarilor de astăzi. Contribuțiile lor au un impact direct în calitatea vieților celor de vârstă lor și a celor care vin după ei. Prelungirea mediei de viață este o realizare care nu poate fi considerată completă și nici măcar justificată dacă nu este însoțită de o îmbunătățire a calității anilor și deceniilor adăugați spre apus.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Tagged | Leave a comment

sound of life (Film – Chasing Trane: The John Coltrane Documentary – John Scheinfeld, 2016)

Posted on March 17, 2018 by admin

A revolution took place by the mid of the 20th century in American and world music. Jazz, which was until then music for mostly dance and mass entertainment split its ways into several distinct currents, giving birth to rock and roll, to soul, to rhythm and blues. Yes, I know this presentation is quite a simplistic view, but at that time, while other genres were taking up in entertainment dominating the hit parades, radio programs and TV shows, jazz itself evolved to a much more sophisticated form of expression. A bunch of post-WWII jazz musicians changed and developed the sound of jazz making and blew up its boundaries. Among them, together with Charlie Parker and Miles Davies, one of the most important was John Coltrane. “Chasing Trane: The John Coltrane Documentary” is dedicated to his life, music and legacy. These exceptional artists toured the world and made of jazz a universal art and one of the greatest contributions of America to the culture of the world.

 

http://www.imdb.com/title/tt4287434/

http://www.imdb.com/title/tt4287434/

 

The documentary written and directed by is built on a pattern used by many musical documentary films. It follows closely the life and biography of the artists, uses images filmed and recorded in concerts to illustrate his music, gathers testimonies from family, from jazz fans and experts, from the artists who worked with Coltrane and who came later and were influenced by him. Family members tell about the man he was (moving testimonies by his two step-daughters) and his personal life not avoiding the crisis related to drugs and faith. Musicians who played with him or who came after him talk about his music, and this was the part I valued most (including people like , , , , ). An interesting segments speaks about his tour to Japan (his last) and the special relationship he had with this country. Coltrane seems to not have left any filmed interview, or the makers of this film did not have access to it, but he left quite a lot of memorable quotes and written stories about his life and music, which are read by . The actor (who does not appear in the film) bears actually an amazing physical resemblance with Coltrane, so if there ever (or soon) will be a feature film about him, he is the best candidate for the lead role. It is music however that speaks best, and if you have the chance to watch this film and listen to the soundtrack in a cinema with good audio conditions, it will be a win. It’s not a ground-shaking documentary film, but it’s a complete and respectful homage to one of the greatest musicians in history, a man who in a rather short life and career changed the course of music taking it into new territories.

The full film (which I have seen yesterday at the EPOS art films festival in Tel Aviv) is available on youTube at

https://www.youtube.com/watch?v=awukVXiymTE

(video source Repórter Lata)

 

 

 

 

 

Posted in documentary, jazz | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

victims of war (Film: Au revoir là-haut – Albert Dupontel, 2017)

Posted on March 15, 2018 by admin

It’s one hundred year since the world entered in the final year of the first global conflict. WWI was a fractal event in history. It changed the world order that had been in place for the last century, it led to the crumbling of empires that had lasted for many centuries, it changed the map of the world, created new nations and countries, and gave birth to one of the most cruel totalitarian regime ever, seeding the seeds for the emergency of another less than 20 years later. Tens of million of people died, the lives of other tens of millions were shaken, shattered, destroyed. It also changed the course of the history of culture, art and literature. Artists caught in the turmoil of war reflected their experiences (mostly traumatic) in dramatic works – paintings, music, poems, novels, films. One hundred years later, the experience of WWI is still subject to novels and films. Some of them are outstanding and this is the case with the novel of which won the Goncourt Prize in 2013 and the film it inspired written and directed by . “See You Up There” (“Au revoir là-haut” is the original title) shows that we still try to understand the feelings and sufferings of the men caught in that war (or in any war), to make sense of the absurdity, to learn where there may be no lesson to be learned.

 

source http://www.imdb.com/title/tt5258850/

source http://www.imdb.com/title/tt5258850/

 

The trigger of the story in “Au revoir là-haut” takes place in the last days of WWI. Armistice is rumored to happen any moment, but there are still commanders who have a hard time putting aside their war toys and continue to fight absurd missions sending soldiers in the way of useless deaths and mutilations. One of the last victims of the war is private Edouard Pericourt, an artist whose talent and style allude to the works of Egon Schiele. He is badly wounded and disfigured, and for the rest of his life will wear masks that hide the mutilation but also express his moods and feelings.  spends much of the film behind masks that he created, and this is one more challenge for that he overcomes with superb talent. His friend and companion is an older soldier, Albert Maillard, (acted by himself). Pericourt refuses to return to his rich family, the old conflict with his severe and authoritarian father being part of the reason. He just wants to disappear as dead, to hide the identity and cut short the destiny brutally destroyed by war. The revenge he devises is not aiming personal benefit, it’s a revenge against the system and society that sent him and his whole generation to war and does not care about the living victims, the survivors traumatized physically but especially psychologically, and against the demagogues and the war profiteers who switched businesses from selling arms to building cemeteries and monuments of war.

 

(video source Gaumont)

 

I will not reveal more about the story to leave intact to the readers of this note the pleasure of viewing. It’s a very well written story (excepting maybe the final) with characters that succeed to be both original and credible. It’s beautifully filmed, with a cinematography work that is expressive and attractive, seeking permanently surprising angles that make the experience of seeing this film interesting at all moments. Art plays a special role, there is a lot of original art (drawings, masks) created for this film in the spirit of the immediate post-war artistic movements. As viewers we are delighted with a beautiful and authentic image of Paris in 1919 and of the evolution of art in the aftermath of the war, at the time art-deco artists were turning to Expressionism and Abstract to express their feelings.

One of the best films about and against war that I have ever seen.

Posted in movies | Tagged , , , , , | Leave a comment

CHANGE.WORLD – Ora dezghețului

Posted on March 13, 2018 by admin

Europenii nu își amintesc de multă vreme un asemenea ‘Mărțișor’. Sfârșitul lui februarie și începutul lui martie au găsit Vechiul Continent pradă unui val de aer polar care l-a cuprins aproape în totalitate. Temperaturile medii în multe locuri erau cu 15 până la 20 de grade mai scăzute față de cele înregistrate de Bobotează (care, ce-i drept, a fost în schimb mult mai caldă decât media). Imagini cu străzi înzăpezite ne-au parvenit din locuri cum ar fi Roma, Coasta de Azur, sau Biarritz, care de obicei furnizează chiar și în acest sezon imagini de cărți poștale cu străzi însorite și plaje populate.

Și totuși dezghetul a venit, și primăvara nu se mai poate lasă mult așteptată.  După câteva săptămâni în care am călătorit împreună în lumea mai mult fantastică decât științifică a filmelor, rubrica CHANGE.WORLD revine pe tărâmul științei, explorării și  standardizării tehnologiilor avansate, fără a lăsa fantezia complet în urmă. Cititorii fideli sunt deja obișnuiți cu această alternare continuă a planurilor realității și visurilor în lumile în care călătorim în fiecare săptămână.

Primul grupaj este legat de plățile electronice. Trăim o revoluție a modului în care cumpărăm produse, vindem obiecte sau rezultatele muncilor noastre, economisim pe termen scurt sau pe termen lung. Această revoluție se află doar la început, deși cu unele elemente și moduri de plată cum ar fi comerțul electronic și cardurile de credit suntem deja familiari de două sau trei decenii. Lor li s-au adăugat în ultimii ani ‘portofelele electronice’ (unele instalate pe aparate fizice cum sunt telefoanele sau ceasurile inteligente) și cripto-valuta. Am discutat și urmărim în continuare comportarea celei mai cunoscute cripto-valute, bitcoin, care se află în cădere ca valoare de la începutul anului, dar ceea ce este mai interesant este faptul că marile organizații comerciale și financiare îmbrățișează în ritm accelerat tehnologia și încep să propună propriile lor mijloace de plată sau ‘monezi’ digitale. De exemplu, un sondaj realizat de LendEDU (organizație financiară care are ca public țintă lumea universitară și studenții) a înregistrat peste 58% răspunsuri pozitive la întrebarea legată de o moneda Amazon, și peste 42% acord cu acceptarea lui Amazon ca girant al conturilor bancare. Este vorba desigur despre un public majoritar dintr-o anumită categorie socială și de vârstă, dar aceștia vor fi profesioniștii de peste 10 ani, din care mulți vor deveni liderii de peste 20 de ani. Lumea finanțelor se alătură domeniilor economice revoluționate de revoluția Internetului.

Organizații ca World Wide Web Consortium (W3C), fondată și condusă până azi de inventatorul Web-ului, Tim Berners Lee,  au inițiat activități de cercetare și standardizare cu două decenii în urmă. Primele activități explorând domeniul ‘micro-plăților’ datează la W3C din anul 1998. Probabil că era prea devreme. Grupul de lucru care se ocupă azi de ‘Web Payments’ este foarte activ în cadrul W3C – cea mai recentă întâlnire a avut loc în ianuarie 2018, următoarea este în plan pentru luna aprilie 2018. În programul lor de lucru se află standardizarea unei interfețe programabile de aplicație (API) care va permite diferitelor aplicații ale vendorilor de produse și servicii să creeze propriile lor conexiuni cu mijloacele de plată aflate în mâinile consumatorilor plătitori, și a unei metode de autentificare a card-urilor în tranzacții card-no-present (CNP), tranzacții virtuale (în care nu sunt folosite card-uri fizice) numită Three Domain Secure (3DS).

 

sursa imaginii http://www.rosemont.com/community/

sursa imaginii http://www.rosemont.com/community/

 

Pentru a înțelege complexitatea și multitudinea problemelor care trebuie rezolvate în dezvoltarea funcțională și expansiunea de capacitate care se petrece pe Internet, o metaforă potrivită ar fi cred ceea a concepției unei clădiri sau a unei așezări urbane. Există însă o deosebire fundamentală, dictată de faptul că nu a existat o planificare din start a modului în care această structură arhitecturală se va dezvolta. Nici măcar vizionarii cei mai îndrăzneți nu prevedeau acum trei sau patru decenii cum se va dezvolta Internetul, la ce dimensiuni va ajunge, și ce rol va juca în societatea umană. Dar oare este diferită istoria marilor orașe? Primele colibe ale Lutetiei sau ale New Amsterdam-ului nu au fost concepute după vreun plan riguros pentru a deveni elemente de fundație în ceea vor deveni peste secole megalopolisurile Paris și New York. Astăzi putem spune că unele dintre proiectele organizațiilor de standardizare sunt elemente modulare (‘cărămizi’ dacă vreți) dintr-o structură care în parte este astăzi planificată, deși elementul de inventivitate, de ‘altfel’, continuă să joace un rol major. Și aceste elemente de bază sunt diferite de cele în lucru acum câteva decenii. De exemplu, la întâlnirea din luna martie din Rosemont (periferie a orașului Chicago) a grupului de standardizare Institute of Electrical and Electronic Engineers (IEEE) Proiectul 802 care se ocupă de rețele de comunicație locale, se discută standarde care transferă informația la viteze de 400 Gbps – viteze de 40 de mii de ori mai mari decât cele ale primei rețele standardizate Ethernet apărută acum peste 30 de ani. Este unul dintre elementele de baza care fac posibile aplicații cum ar fi realitatea virtuală, sau comunicarea în timp real între puncte diferite ale planetei, altele fiind rețele deterministe și folosirea de cod de tip ‘open source’ care permite oricărui programator să contribuie la îmbunătățirea funcționalității și calității aplicațiilor.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-publisher-foresaw-an-internet-of-fiction-mixed-with-fact?mbid=social_fb

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-publisher-foresaw-an-internet-of-fiction-mixed-with-fact?mbid=social_fb

 

Știrile și Știrile False (News and Fake News) … sunt pe prima pagină, și nu cred că o vor părăsi multe vreme. Ba chiar am învățat în săptămânile trecute un nou termen care îmi place: Internet of Fiction. L-a folosit se pare pentru prima dată Robert Thompson, care ocupă a doua poziție ca importanță (Chief Executive Officer – CEO) în NewsCorp, consorțiul de presă al lui Rupert Murdoch. Thompson avertiza într-o intervenție datată cu mai bine de un deceniu în urmă (din 2007) în legătură cu pericolele “atomizării conținutului pe Internet” și a unei “înțelegeri colective bazate pe falsitate”.  Știrile ultimelor săptămâni, incluzând dar nu limitate la trimiterile în judecată ale unor persoane care au influențat la comanda Rusiei campaniile electorale americane din 2016, par a confirma, din păcate,  previzunile lui Thompson. Există însă și un aspect comercial în această dispută. Din punctul de vedere al rețelelor sociale, organizații ca cea a lui Murdoch sunt producătoare de ‘conținut’. Facebook și alte plaforme cu funcții de rețele sociale au refuzat multă vreme orice efort de standardizare, lăsând la o parte interoperabilitatea dorită de clienți și aplicații, și preferând să concureze între ele pentru un procent cât mai ridicat din piață. Creatorii de conținut ar vrea să primească o parte din veniturile dobândite de Facebook prin publicitate, și folosesc ca argument (ca să nu zicem ca amenințare) necesitatea introducerii de legi și ordonanțe regulatorii similare celor care definesc relațiile dintre producătorii de conținut și cei care transportă informația pe alte medii cum sunt televiziunea pe unde sau pe cablu. Combinația între evenimentele politice care se succed cu o viteză amețitoare și conflictele comerciale face din teritoriul Facebook o arenă dinamică și interesantă, care merită să fie urmărită cu atenție. Schimbările recente introduse de Facebook care dau  prioritate comunicațiilor personale în detrimentul conținutului comercial sunt în opinia mea doar începutul unei evoluții la capătul căreia rețeaua noastră socială preferată (sau detestată) va arăta cu totul altfel decât suntem acum obișnuiți.

 

sursa imaginii https://www.tripadvisor.com/Tourism-g186338-London_England-Vacations.html

sursa imaginii https://www.tripadvisor.com/Tourism-g186338-London_England-Vacations.html

 

Vor fi interesant de urmărit și lucrările conferinței cu numărul 101 a organizației Internet Engineering Task Force (IETF) care va avea loc la Londra între 17 și 23 martie 2018. Pe agenda de lucru a organizației care a produs cele mai importante standarde care stau la baza Internetului se află în aceste luni activități legate de tehnologiile pe care le regăsim zilnic și pe știrile de pe ‘prima pagină’:  Internetul Lucrurilor (Internet of Things – IoT) și felul în care este controlată și administrată înmulțirea explozivă a aparatelor de utilitate în viața de zi cu zi care sunt legate la rețeaua globală, transporturile inteligente cu aplicații în pilotare automată și administrarea inteligentă a energiei din surse diferite, rețelele de mare viteză așa-numite din ‘generația a 5-a’ care permit o viteză de răspuns instantanee între oricare două puncte extreme (utilizatori umani sau aparate) legate la Internet în orice parte a globului. Apropos, termenul ‘instantaneu’ este oarecum relativ, dar bănuiesc că o viteză de răspuns de o miime de secundă (1 ms) satisface orice utilizator uman, și majoritatea (dar nu toate!) aplicațiile industriale.

 

sursa imaginii https://cglife.com/blog/science-and-internet-things

sursa imaginii https://cglife.com/blog/science-and-internet-things

 

Discutam despre fantezia și știința care merg mâna de mâna în evoluția tehnologiilor avansate. Iată un exemplu din activitatea organizației IETF. Când activitatea de cercetare numită ‘Internetul interplanetar’ a început acum mai mult decât un deceniu, ea a fost privită de multă lume, inclusiv de unii participanți la conferințe, ca o combinație între glumă și science-fiction. Analizele cercetătorilor au reușit să pună în evidență caracteristicile și condițiile tehnice care permit extinderea razei geografice a Internetului în spațiul cosmic. Între altele un rol determinant îl au timpii de propagare a semnalelor cu multe ordine de mărime mai mari decât cei din transmisiile locale sau terestre la distanțe. Au urmat activități de standardizare care au fost deja verificate operațional cu stațiile spațiale, și vor fi pentru prima dată extinse la comunicarea între Pământ și Lună, în cadrul programelor spațiale americane care includ întoarcerea pe satelitul natural al planetei noastre.  Rezultatele unora dintre activitățile de cercetare aflate acum în programele grupurilor din cadrul Internet Research Task Force (IRTF) vor putea fi văzute peste câțiva ani. Este cazul de exemplu al grupului de cercetare a comunicației Thing2Thing (T2T) care va produce elemente de bază (‘cărămizi’) în comunicarea dintre mașinile gânditoare ale viitorului. La nivelul IETF există și directoratul numit Internet Architecture Board, care se ocupă printre altele și cu liniile directoare ale dezvoltării viitoare a rețelei globale și a organizației care produce standardele acesteia. Iată deci că aglomerarea informatică în permanentă extindere care este Internetul se construiește cărămidă cu cărămidă, dar are astăzi și arhitecți.

 

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Leave a comment

my best laughs in a while (Film: Game Night – Rachel McAdams, 2018)

Posted on March 11, 2018 by admin

I confess that I was waiting for such a movie for quite a while. It’s so long since I have seen a comedy that made me laugh without being stupid, with characters I could care about without falling into melodrama, with a story interesting to follow and no super-persons involved. “Game Night” written by and directed by and succeeds to be all these and made me spend some of the most pleasant couple of hours in a cinema theater recently.

 

source http://www.imdb.com/title/tt2704998

source http://www.imdb.com/title/tt2704998

 

The characters of the story are quite recognizable for many of the viewers. They are young mid-class professionals in today’s America, whose lives is centered around the hobby of playing all kinds of rather innocent society games. Never falling on the bad side of vice, the gaming passion defines their way of life with funny moments – like proposing marriage in riddles – or doubtful impact when concerning their decision or even capability of bringing children to life. When games and real life become entangled and the game in game situation turns to be more real than realistic the characters become involved in a turmoil of events where physical integrity and even lives are at risk, and viewers become part of the game. Same as the heroes on screen we know that the bullets cannot hurt (too much) the good guys and the blood spilled by them is just ketchup. The script authors just added one layer between fiction and reality, and this layer turns the film into a combination of surrealistic action movie and situation comedy gags – a few of them novel enough to extract some extra laughs.

 

(video source Zero Media)

 

The excellent cast feels good on screen and you can feel that they had fun making this movie. A special note should be given to the lead actors and who add personal chemistry to their comic talents, and to , a young comedian who constructs the role of a nerd cop with a soul in  manner that lets me expect some more fun from him in the future.

If you look for good entertainment where neither the characters not the viewers are considered stupid – “Game Night“ should be the choice.

 

Posted in movies | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

the taylor of the emperor’s clothes (Film: Phantom Thread, Daniel Day-Lewis, 2017

Posted on March 8, 2018 by admin

The lead male hero in “Phantom Thread” is a tailor of the high society ladies in a city of London vaguely located in time sometimes after WWII. It is seldom that I am in such a disagreement with the opinions of the majority of the film critics and of many of my friends whose opinions I appreciate. I cannot refrain myself however to express my feelings about this film by quoting the famous short tale by Hans Christian Andersen about the tailors that sewed the “emperor’s new clothes”. I need to shout: “The emperor is naked!” “This film is bad!” Not even can save it. IMHO, of course.

 

source http://www.imdb.com/title/tt5776858

source http://www.imdb.com/title/tt5776858

 

I need now, of course, to explain. I will try to do it without committing the sin of writing a spoiler. It’s the love story between a man well over 50 and a young woman in her 20s. Their are separated not only by the age difference, but also by a social gap (he is a famous tailor of the rich and famous, she is a servant in a country inn) and a difference of nationality left vague in the story. He is one of the best tailors in the world, totally dedicated and immersed in his art. He picks the young woman more like an instrument that fits his artistic model and goals, while the young woman (acted by )  is completely falling in love with him. In order to draw his attention she will do something terrible which I will not reveal, not once but twice. The result is his complete surrender first into marriage, later into parenthood. His creative power seems however to diminish, and the final is actually vague again about his continuing artistic path. The story is outrageous (and I do not allow myself to be outraged to easily), non-credible and ridiculous.

 

(video source Focus Features)

 

I liked a lot ‘s “There Will Be Blood” and especially “The Master“. I am quite astonished about his latest works including this film. He probably intended to bring to screen a story of love and horror, of passion not shared, of a relationship that is based on a terrible lack of balance. The story he created and the solutions he found did not work for me. I am even more disappointed because of the superb acting of who is again investing all his acting style and talent in order not to act but to become his character. I will be very sorry it this is the last film of his acting career. Maybe he will change his mind. What about the role of a great artist like Leonard Bernstein or Herbert von Karajan? While watching “Phantom Thread” I was thinking about these two great music conductors as characters of the same huge talent and intensity as the one of the hero he brings to screen in this film.  deserves a better final.

 

 

Posted in movies | Tagged , , , | Leave a comment

CHANGE.WORLD – Forma apei

Posted on March 5, 2018 by admin

Lista candidaților nominalizați pentru Premiile Academiei (sau Premiile Oscar în limbaj popular) are în acest an un lider destul de neașteptat. ‘Forma apei’ (sau ‘The Shape of Water’ – titlul original în engleză) a primit 13 nominalizări pentru premii în categorii diverse, de la categoriile ‘tehnice’ (sunet, motaj, imagine), trecând prin trei categorii de joc actoricesc, și până la premiile cele mai importante (pentru regie și pentru cel mai bun film). Pe de-o parte este vorba despre un film scris și realizat de un regizor cu nume bine consolidat la Hollywood și în cinematografia mondială (iGillermo del Toro). Este însă un regizor care nu ezită să surprindă cu fiecare film nou al său, așa că și ‘Forma apei’, deși aparține unui gen foarte popular și cu priză la public, fantezia cu tente științifice, rezervă multe surprize și amatorilor de basme confecționate la Hollywood, și fan-ilor cinematografiei de calitate. Este un film care nu evită extremele și nu este de mirare că a creat și controverse. Chiar între prietenii mei cinefili opiniile au fost împărțite și destul de extreme – de la ‘pentru asta a fost inventat cinematograful’ până la ‘cel mai prost film făcut vreodată’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm4236598016

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm4236598016

 

De la început, poate chiar dinainte de a intra în sala de cinematograf sau de a declanșa vizionarea digitală, trebuie înțeleasă și acceptată convenția. ‘Forma apei’ este un basm, chiar dacă aparent este plasat într-o realitate care a existat acum vreo 50 sau 60 de ani într-un loc bine determinat cu repere oarecum recognoscibile, din America de Nord. Nici apartenența la genul science-fiction nu este mai mult decât un cadru, deși o mare parte din acțiune se petrece intr-un centru de cercetare științifică, plin de mașinării fantastice cu tuburi intimidante, și de dulapuri de comandă cu beculețe pâlpâinde, după ultimul răcnet al tehnologiilor electronicii de la mijlocul secolului trecut. Este însă un basm care nu este recomandat copiilor, un basm pentru adulți ștampilat cu litera R de comisiile americane de clasificare pentru ‘conținutul sau sexual, nuditate grafică, violență și limbaj’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm872751360

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm872751360

 

Guillermo del Toro s-a născut la Guadalajara, în Mexic, în 1964. Palmaresul său cinematografic include ‘The Devil’s Backbone” (2001) plasat în perioada războiului civil din Spania, “Pan’s Labyrinth” (2006) considerat până astăzi cel mai bun film al său, și filme din seriile de succes ale Hollywood-ului “Blade” și “Hellboy”. Două ar fi caracteristicile comune ale filmelor sale pe care le regăsim și în “Forma apei”. Prima este prezența monștrilor într-un univers care nu are aceleași reguli estetice cu universul nostru cel de toate zilele, și în care ceea ce nouă ni se pare a fi deformație fizică nu echivalează, conform convențiilor obișnuite, cu tare morale sau de caracter. Unele dintre filmele sale, incluzându-l pe acesta cel mai recent, reiau tema întâlnirii dintre oameni și monștri, și a posibilei legături între aceștia, tema moștenită din literatură gotică și basmele tradiționale de genul “Frumoasa și bestia” preluate mai nou de cultura populară în filme și musical-uri. A doua caracteristică este predilecția pentru personajele diferite și dezavantajate. Eroina principala din “Forma apei” pe nume Elisa Esposito este mută, prietenii și partenerii săi în povestire sunt un pictor homosexual și o colegă afro-americană care robotește alături de Elisa ca femeie de servici într-o instituție guvernamentală. Opusul lor, agentul guvernamental Rchard Strickland este alb, bogat, rasist, și sadic – toate viciile întruchipate într-o singură persoană, care pe deasupra mai are și o viață de familie aparent exemplară și o predilecție pentru automobile scumpe. Un stereotip veți spune, dar în definitiv, este vorba doar despre un personaj negativ dintr-un basm, nu-i așa?
 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

 

Tema principala a filmului este posibilitatea iubirii între specii. În institutul de cercetare guvenamental în care lucrează Elisa este adus într-un recipient sigilat, ca prizonier și subiect de experimente medicale pline de cruzime, un ‘monstru’ cu forma unei întruchipări reptiliene de coșmar, capturat undeva în junglele și mlaștinile Americii de Sud. Curiozitatea științifică pe care o stârnește ‘monstrul’ se datorează capacității sale de adaptare în apă și (pentru o anumită perioadă de timp) și în aer. Cele două sisteme respiratorii paralele ar putea fi utile americanilor dar și concurenților lor sovietici angrenați în cursa pentru cucerirea cosmosului. Cam aici se încheie pretextul științific al filmului, și de fapt nu este nevoie de mai mult. Între cele două abordări posibile, cea a incompatibilității dintre oameni și alte specii dezvoltată în serii de filme cum este “Alien” începută de Ridley Scott în 1979 și cea a prieteniei posibile (și chiar mai mult) cu care “E.T” a lui Steven Spielberg răspundea în 1982, Guillermo del Toro alege în mod clar cea de-a două opțiune. O alege și o dezvoltă, căci legătura între Elisa – fragilă, ciudată, diferită și ea în lumea noastră – și monstrul amator de ouă fierte tari și de muzică de jazz a lui Benny Goodman se dezvoltă spre o legătură de dragoste imposibilă, cu secvențe erotice explicite, inclusiv o scenă de dragoste interspecii cu care spectatorii sunt testați estetic și emoțional.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

 

Apa joacă rolul esențial în universul vizual creat de Guillermo del Toro în acest film. Ea reprezintă bariera dintre specii dar și mediul în care este consumată povestea de dragoste. Este vehicol pentru secvențe comice și limanul salvării eroilor.  Filmul începe cu o secvență acvatică onirică, și de-a lungul întregii acțiuni avem de-a face cu un univers lacustru care ne poate face să suspectăm că del Toro l-a citit pe Bacovia. Cinematografia și decorurile cu calitatea și atmosfera lor retro crează o experiență estetică deosebită, din acest punct de vedere “Forma apei” se află pe același plan cu filme ca “Hugo” al lui Martin Scorsese sau “The Grand Budapest Hotel” al lui Wes Anderson. Adaug la aceasta creația actoricească deosebită a lui Sally Hawkins, actriță engleză subapreciată până acum, poate pentru că nu este o frumusețe standard, fizicul ei fiind mai potrivit rolurilor comice sau de compoziție. Aici ea este însă perfect potrivită rolului pe care îl execută cu sensibilitate și ingenuitate, dând credibilitate relației fantastice dintre personajul Elisei și ‘monstru’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm972381184

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm972381184

 

‘Forma apei’ nu este o capodoperă. Basmele, chiar și cele pentru adulți, au limitele lor. ‘Monstrul’ este destul de schematic, și pe cât de convingătoare este Elisa lui Sally Hawkins, pe atât de puțin verosimilă pare atracția ei pentru reprezentatul speciei amfibie. Concentrarea de vicii politic-incorecte în personajul negativ face din acesta un sac de box cam greu de acceptat, chiar și pentru un personaj negativ dintr-un basm. Mesajul ‘monștrii suntem noi’ pare cam demonstrativ-retoric. Chiar dacă a înregistrat un număr mare de nominalizări, nu cred că ‘Forma apei’ va recolta prea multe statuete. Concurența principala va veni probabil de la “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” un film excelent, cu temă și ambianță contemporană, și cu un mesaj politic cel puțin la fel de acceptabil din punctul de vedere al Academiei. Chiar și in privința cinematografiei, filmul lui del Toro are un concurent formidabil in “Blade Runner 2049” despre care am scris săptămâna trecută in această rubrica. Să vedem cine va învinge.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Tagged , , | 1 Comment

the differences that bring us together (film: Nunta in Basarabia – Nap Toader, 2009)

Posted on March 4, 2018 by admin

Weddings are sometimes odd gatherings that bring together people from different backgrounds, nationalities, identities. Films about weddings have been used too describe not only the folkloric aspects of tradition, but also to deal with rather serious issues beyond relationships – social and national gaps, stereotypes, fear of ‘the other’. The best of them succeeded in mixing the ‘easy’ and relaxed approach with attentive description of the characters and of the truth beyond the appearances. I can now think at examples as ‘s “Monsoon Wedding” or ‘s “My Big Fat Greek Wedding“. In 2009 the fashion reached Eastern Europe when Romanian and Moldavian cinema studios got together to make “Wedding in Bessarabia”  (or “Nunta in Basarabia”) directed by

 

sursa http://www.imdb.com/title/tt1741706

sursa http://www.imdb.com/title/tt1741706

 

There are many ways this film can be see and commented. One can start at the historical metaphor level, with the Romanian groom marrying the Moldavian bride which is also more ore less openly courted by the Russian pretender. The history of Bessarabia, the Eastern half of historic Moldavia fallen at the beginning of the 19th century under imperial Russia rule, unified and becoming part of the Great Romania exactly 100 years ago, only to fall back under the Soviet rule during World War II as a result of the pact between Hitler and Stalin, could fit well the scenario. However, director chose to focus on contemporaneity and more exactly on the cultural, language and morality differences between the different classes of characters: the relatively ‘westernized’ Romanian from the West of the border, the Moldavians torn and divided themselves between their (long time oppressed) Romanian identity and the Russian influence.  All characters are living at their own pace the process of transition between the Communist rule and democracy and modernity which are slow to show their benefits in this part of the world, with corruption, demagogy and even crime putting pressure on life at national and personal level. The wedding itself has its own dynamics, and the Romanian cinema has its own tradition of using the theme as a metaphoric space where tradition is invaded by reality and sometimes small history meets big history – see as example ‘s “Silent Wedding” (“Nunta muta”) made just one year before this film.

(video source Nunta in Basarabia)

 

The identity problems of Bessarabia and the political issues related to the possible re-unification in the future are complex and certainly cannot be dealt with all in one film. They even become more complicated in the years since this film was made, as the Republic of Moldova stepped back on certain respects from its path of getting closer to Romania and joining Europe. I am not familiar with other works of Moldavian cinema or literature that deal with these issues – they may exist but I do not know them. In their absence, I would take this film as what it is – a snapshot of the identity crisis of the Moldavian society and of the relationship with the rest of the Romanian nation, treated in a light manner, without making any definitive judgments. The film succeeds to entertain and without eluding the tough questions, and without pretending to provide solutions. Certainly the stereotypes are present, but please show me any ethnic comedy that can completely avoid them. The older and younger actors make a great job, and it is sufficient to see and looking at each other to understand that their love is genuine and this is a marriage to last, despite all the difficulties. Maybe here lies the optimistic message of this film.

 

Posted in movies | Tagged , , , , , , | Leave a comment

CHANGE.WORLD – În cursa pentru statuete

Posted on February 27, 2018 by admin

Dacă este adevărat că ‘toamna se numără bobocii’, atunci la fel de adevărat este că statuetele se numără pe la sfârșitul iernii. Este vorba desigur despre statuetele care sunt înmânate câștigătorilor premiilor Academiei Artelor și Științelor Imaginilor Mișcătoare. Ei, da, ați ghicit deja că este vorba despre ceea ce în limbaj popular numim Premiile Oscar, cele mai râvnite și probabil și uneori cele mai controversate distincții din lumea cinematografiei. Originea numelui atribuit statuetelor aurite (confecționate din bronz) nu este clară. Se pare că la câțiva ani după prima ceremonie care avusese loc în 1929 și care durase … 15 minute, arhivara (și mai târziu directoarea) Academiei, o doamna pe nume Margaret Herrick remarca faptul că statueta seamănă foarte bine cu unchiul ei pe care îl chema … Oscar. Restul este istorie. Sau legendă. Cert este că festivitatea de decernare a premiilor pe care le numim Oscar a ajuns la ediția 90, și că va avea loc în acest an în seara zilei de 4 martie, la Teatrul Dolby din Hollywood, California.

Cam în fiecare an în cursa pentru premiile mult râvnite se află și cel puțin un film din genul științifico-fantastic (sau science-fiction, dacă preferați versiunea engleză). În acest an sunt chiar două filme de gen cu un număr consistent de nominalizări. Despre ele și despre șansele lor voi scrie în acest articol al rubricii CHANGE.WORLD și în următorul, care va apare chiar în ajunul festivității de la Hollywood.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm1895520768

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm1895520768

 

Dacă nu ați văzut încă ‘Blade Runner 2019’, dar aveți în plan să-l vedeți în curând, am un sfat prietenesc. Filmul este o continuare (un ‘sequel’ pentru a continua cu parantezele în limba engleză) a lui ‘Blade Runner’ realizat in1982, și dacă firul acțiunii nu este neapărat o prelungire a filmului original, tema și filosofia filmelor sunt legate, și multe dintre motivațiile personajelor, ca și ambianța socială a viitorului imaginat în film pot fi mai ușor înțelese  dacă veți vedea sau revedea întâi primul film, sau măcar veți citi sau reciti rezumatul acestuia. Lumea distopica imaginată de romancierul Philip K. Dick și de regizorul Ridley Scott în filmul original, ca și tema roboților cu caracteristici umane (numiți ‘replicanti’ în roman și filme) care se află la granița între unelte dotate cu ceea ce azi numim inteligență artificială și ființe egale oamenilor, capabile de sentimente și dotate cu ceea ce unii numesc ‘suflet’ au devenit în deceniile care s-au scurs o prezență familiară în cinematografia științifico-fantastică, iar filmul lui Ridley Scott este considerat un film ‘de cult’.  Peisajul viitorului în stil ‘retro’ a devenit o referință vizuală pentru multe filme distopice și/sau apocaliptice care au urmat, iar muzica lui Vangelis adaugă la senzația de ‘film noir’ a cărui acțiune se petrece în viitor.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0083658/mediaviewer/rm626734848

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0083658/mediaviewer/rm626734848

 

‘Blade Runner 2049’ începe cu un ecran de text (procedeu de care personal nu sunt preat entuziasmat în filme) care descrie evenimentele petrecute între 2019 (anul când se petrece acțiunea primului film) și contemporaneitatea lui 2049. Lumea a trecut între timp printr-un fenomen de ‘black-out’ datorat unui eveniment neprecizat (catastrofă ecologică? explozie atomică?) care a produs un puls electromagnetic de mare intensitate (‘EMP’) distrugând toate dispozitivele și memoriile electronice ale omenirii. Doar ceea ce era înregistrat pe hârtie – cărți, presă, arhive – a supraviețuit. Posibilitatea unui asemenea eveniment este de altfel cât se poate de reală, el poate fi cauzat și de erupții solare de mare intensitate, și diferite scenarii de urgență îl iau în considerate. Concernul industrial care producea replicantii fusese ruinat doar pentru a fi înlocuit de un altul, mai mare, mai puternic, mai malefic, un monopol al producerii de roboți sclavi. Diferența principală față de lumea din 2019 constă în faptul că în 2049 replicantii nu mai trudesc pe planete îndepărtate, ci sunt în mare parte integrați în societatea umană, îndeplinind cam toate rolurile și practicând cam toate meseriile. Eroul principal al filmului, ‘K’ (ei da – ‘K’ precum la Kafka) este un astfel de replicant, polițist la celebra poliție din Los Angeles, care tot LAPD se numește. Replicantii sunt aparent complet integrați, vorbesc de la egal la egal cu oamenii și de fapt sunt greu de deosebit, dar nu sunt egali în drepturi, ei fiind sunt doar executanți subordonați și în general disciplinați ai ordinelor oamenilor. Fizic ei par a fi ajuns la paritate cu oamenii – mănâncă și beau, obosesc și dorm, fac sex, îmbătrânesc și sângele le curge când sunt răniți. Chiar și mor, doar că nu nasc și nu se nasc. Doar capacitatea de a naște și de a se naște, de a crea viață asemenea oamenilor, pare a le lipsi.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm679884032

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm679884032

 

Intriga filmului se declanșează atunci când ‘K’ (interpretat de excelentul Ryan Gosling, unul dintre cei mai talentați actori ai generației mai tinere de la Hollywood) dând peste un caz care implică o peturbație în ordinea lucrurilor, începe să pună mai multe întrebări decât norma, începe să se îndoiască. Întrebările sale ar deranja ierarhia socială care face din replicanti simpli executanți ai ordinelor oamenilor, și varianta oficială a istoriei pe care se bazează această ierarhie. Ordinul de a părăsi anchetă și de a uita anomaliile – care, desigur, va fi ignorat – trimite o aluzie directă la regimurile totalitare, și nu numai la ele, în care o singură versiune a ‘adevărului’ este acceptată, și în care însăși cercetarea alternativelor devine un delict. În cursul anchetei sale ‘K’ va avea de înfruntat nu numai forțele atotputernicei corporații care domină economia și ordinea publică a planetei, ci și secrete legate de originea si trecutul său, descoperind semne de întrebare în legătură cu propria sa identitate.
 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm679884032

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm679884032

 

Tulburătoarele întrebări despre esența naturii umane și granițele dintre omenire așa cum o cunoaștem și o înțelegem astăzi și ceea ce poate (unii ar zice riscă) să devină ea peste nu multă vreme sunt o temă recurentă a literaturii de anticipație de la primele povestiri cu roboți ale lui Capek sau Asimov până la filme sau producții de televiziune cum ar fi excelentul serial suedez ‘Oameni adevărați’ (‘Äkta människor’). Avansurile spectaculoase ale chimiei sintetice, biotehnologiei, și inteligenței artificiale fac ca aceste întrebări să fie nu numai subiecte de viitor, ci și probleme de actualitate, legate de prezent sau de viitorul apropiat. Capacitatea de auto-învățare combinată cu sinteza și emularea sentimentelor, implementate pe platforme cu viteze și puteri de calcul și cu fiabilitate mult superioare minții și organismelor umane fac din roboți o specie nouă care începe să concureze cu oamenii în ceea ce privește controlul resurselor planetei. ‘Blade Runner 2049’ descrie o lume posibilă în care roboții autonomi fac parte din ierarhia socială, și au dobândit și o mare parte din caracteristicile care compun personalitatea umană și diferențele specifice dintre diverșii indivizi care aparțin speciei. Ce a mai rămas ca barieră care desparte omenirea de lumea roboților? Dilemele? ‘Nu-i mare scofală, nu ne invidia pentru asta’ spune în film un personaj uman altuia aparțînând lumii roboților. Capacitatea de a iubi? Nici măcar aceasta nu este sigură în lumea creată în ‘Blade Runner 2049’ unde oameni și roboți par să împărtășească ‘resursele’ care permit gratificarea sexuală, și in care nu este clară sau importantă diferența între oameni și roboții identici in formă și structura, sau între toți aceștia și întruchipările virtuale de genul hologramelor. Capacitatea de a naște, de a crea viață din propriul trup? Această ultima barieră poate că este cea reală, dar va trebui să vedeți filmul pentru a vedea cum este abordată problema, orice aș spune mai mult aici ar fi un ‘spoiler’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm3734056704

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm3734056704

 

Proiectul a fost conceput și pregătit de Ridley Scott vreme de mulți ani, și regizorul a intenționat o vreme să și regizeze continuarea. Până la urmă s-a mulțumit cu rolul de producător și a încredințat regia regizorului canadian francez Denis Villeneuve, autor al câtorva filme de acțiune de calitate și de succes cum au fost ‘Sicario’ și ‘Arrival’. Despre acesta din urmă, aparțînând tot genului anticipației, am scris și în rubrica CHANGE.WORLD cu câtva timp în urmă. Combinația între filmul de acțiune și intriga științifico-fantastică inteligentă, care ridică probleme legate nu numai despre evoluția omenirii, dar și despre prezentul în care sunt trasate direcțiile spre viitor lucrează în ‘Blade Runner 2019’ aproape la fel de bine ca și în filmul original. Ryan Gosling realizează o formidabilă creație actoricească în rolul principal. Apare în a doua parte a filmului și Harrison Ford, actorul și personajul său care este originalul ‘Blade Runner’ (polițist și vânător de replicanti), cel care avusese motive bune să dispară din lumea viitorului între anii 2019 și 2049. Lumea vizuală continuă și extinde ceea ce văzusem acum 36 de ani, cu capacități de creație și execuție amplificate de grafica digitală. Filmul este candidat la cinci categorii în cursa pentru premiile Oscar, categorii care aparțin mai mult domeniilor tehnicii cinematorgrafice (producție, imagine, efecte vizuale). Pronosticul meu este că va câștiga una sau două statuete. Chiar dacă elementul de surpriză este diminuat, și dacă lumea viitorului creată in film este o continuare și amplificare a stilului și atmosferei din filmul original, ‘Blade Runner 2049’ oferă destul de multe motive de satisfacție amatorilor de film, și nu numai fan-ilor genului științifico-fantastic, pune întrebări și ridică probleme actuale care merită discuții aprofundate și interesante. Dacă nu l-ați văzut deja, vi-l recomand.

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Tagged | Leave a comment

the art of succeeding (Film – Maurizio Cattelan: Be Right Back, 2016)

Posted on February 25, 2018 by admin

Art defies logic. Market forces defy logic. The combination of art and market which is the market of art cannot but defy logic. This may be one of the reasons controversial works of art like the ones created by contemporary artists like Damian Hirst, Jeff Koons or Maurizio Cattelan reach prices that could cover the cultural budget of half of the countries in the United Nations, while their quality or good taste is very much open for discussion for many other artists and experts, and refuse to resonate with scores of amateurs of art, more or less connoisseurs. This film is about Maurizio Cattelan, one of the greatest provocateurs in the history of art. I personally like many of the things that he made, but there are quite a bunch of friends whose opinions I respect and who consider him an impostor, and I can understand why other people may be offended by images of the pope struck by a meteorite, or of Hitler kneeling in penitence. What cannot be denied is that Cattelan is a master of image building, and even if conceptual art is not my cup of tea, I cannot deny success, measured in fame and dollars his works earn in public art sales.

 

source http://www.imdb.com/title/tt5509780/mediaviewer/rm166277376

source http://www.imdb.com/title/tt5509780/mediaviewer/rm166277376

 

One needs to be cautious with a documentary like “Maurizio Cattelan: Be Right Back” directed by . Apparently, it’s a bio-artistic documentary, the kind of these projected in museums as a supporting material for a major retrospective of an artist. It describes the biography of the artist, using a combination of testimonies and cartoons in the classical Disney style. It features the sister of the artist, his ex and current girlfriends, art collectors and critics who (at least some of them) happen to be his friends, gallery owners and experts who work for the Cattelan Archives. It talks about the raise of a young artist of humble origins, the challenges in building his career and public image, his works, their price in the market, whether their value comes close or has any relationship with the price. The artist himself talks – sometimes enigmatically – about his art. Controversies that were each milestones in his career are mentioned, although none of his sharp critics, not to speak about detractors, is offered screen time. The film ends with the announcement of his ‘end of career’ which happened in 2011.

 

(video source Dogwoof)

 

But then, let us pay more attention. Some of his friends and art experts seem to read texts prepared in advance and to play their own role. Cattelan himself in the film is … not Maurizio Cattelan, but his friend Massimiliano Gioni playing (very credibly) the artist’s role. His ‘end of career’ in 2011 after the retrospective at Guggenheim does not seem to be final. As it is being said in the film, the goal of Cattelan’s work is not making art, but succeeding in art. So, this film, “Maurizio Cattelan: Be Right Back” may be another of his conceptual works of art, another stair in the pyramid he is building with his own life and art career. Art or “art”. Whatever. Or maybe just a sharp critic of the whole art system. As with many of works created by Maurizio Cattelan, you are never sure when watching this film about what you are exactly seeing.

 

Posted in art, documentary | Tagged , | Leave a comment