Godard – father of inventions (Film: Vivre sa vie – Jean-Luc Godard, 1962)

Posted on January 26, 2018 by admin

I usually try to form my opinion about films based on how entertaining or interesting or enriching or none of these I felt that they were during the time spent watching them. Only afterwards I try to understand why I liked or disliked the film, what caused me to find it funny, what I had learned from it, whether I exited as a better being (or not) at the end of the film. In the case of ‘My Life to Live‘ (the original French title is ‘Vivre sa vie’ – ‘Living her own life’) going back to the roots of the pleasure of watching this movie also means placing it in the context of the cinema at the beginning of the 60s, and the extraordinary revolution brought by a handful of French directors was part of, in the way movies are made and the way spectators watch movies and relate to them.

 

source http://www.imdb.com/title/tt0056663

source http://www.imdb.com/title/tt0056663

 

The story in ‘Vivre sa vie’ is pretty straight-forward and there are no explicit social or political messages as in other films by Godard or his colleagues. Nana () is a young woman trying to build a path for herself in the Big City, failing, and sliding slowly on the slope of prostitution. The film follows her unsuccessful attempts to meet ends, followed by a decision that mixes innocence and reluctance to engage in the oldest profession, while keeping alive her ingenuity and desire to live her life. There is no moral hesitation and no risks assessment in what she does. Godard approaches what can be otherwise described as a descent in hell with an apparent phlegmatic approach, almost as in a documentary or as in what we call nowadays a docu-drama. This is reflected in the places he is filming (more or less chic areas of Paris) and in the selection of his actors – the pimps and the customers of the sex trade look no different than any of the other guys next table in the brasserie.  There is only one violent incident in the story that could have been a warning about the dangers ahead, but it is dully ignored. The desire to live a good life prevails.

 

(video source janusfilms)

 

The choice of the actress may have been quite obvious, as had married the year before the film was made. The role may even have been written for her, but the way he directs the young actress is part of his manner of telling the story. ‘s Nana is beautiful and ingenue, she just makes her choice about the way she wants to live her life without awareness about the price to be paid. Is there a final realization of her mistake? Maybe she gets it in the last second of the film, but it’s mostly to the viewer to draw the conclusions.

There are so many cinematographic innovations in this film made at the beginning of the 60s that any list risks to be partial. Filming some of the dialogs without seeing the faces of the actors, using live and sometimes hand-held camera on the streets of Paris, inserting legal and documentary book texts to illustrate the decision of Nana at the key moment when her destiny takes a turn, using close plans of the actors faces to emphasize their feelings (some times with help from the wonderful music of Michel Legrand) are only part of these. I especially loved two scenes: the film in film screening of ‘Jeanne d’Arc’ which is a fascinating declaration of love for cinema, and the dance scene which predates by more than three decades what  will do in Pulp Fiction. No wonder, as  lists  as one of his idols. One element which may seem today experimental was not such actually – it’s the black-and-white film – that was the period of transition to color, which still was expensive and – luckily – the young French new wave directors and their producers could not afford it.

The final of the 12 chapters of the film includes a glimpse on the streets of Paris where people stand in line at the cinema house to see ‘s Jules and Jim. A reverence to his colleague of generation who broke through a few years before, and whose fame was soon to equal.

 

Posted in movies | Tagged , , , , | Leave a comment

classic and timeless (film: Gloria – John Cassavetes, 1980)

Posted on January 25, 2018 by admin

Good movies are timeless. Or they feel so. Sometimes this is because their subject is universal and it does not really matter what epoch the action is set in. In some other cases the quality of the story and of the acting make the period irrelevant. A good example is ‘Gloria‘, a film made in 1980 by director (and actor) about whom I knew very little before seeing this film. And yet, ‘Gloria‘ is a gangster movies that keeps the interest of viewers all over the two hours of screen time and looks new and fresh, despite having been filmed almost 40 years ago.

 

source http://www.imdb.com/title/tt0080798/

source http://www.imdb.com/title/tt0080798/

 

The subject of the film will look familiar, as later movies like ‘s ‘Léon’ have dealt with the theme of gangsters involved folks meeting and befriending kids, and melting to humanity in the course of the story. ‘Gloria‘ however included from start a big twist. The lead adult hero is a woman, the ex-girlfriend of one of the mob chiefs, who witnesses the murder of the family of a six years old kid (her neighbor) who has nobody left to care about him and no place to go. Taking him under her protection means placing her in conflict with the mob (as the kid holds an accounting book with compromising mafia secrets) and with the law (she is believed to have kidnapped the kid). What follows is a few days of running from everybody and fighting for survival in the New York of 1980.

 

(video source subtitles archive)

 

The New York in the film is a city that looks so familiar: the streets (much dirtier and more dangerous than today), the buildings (combining modern and decrepit), the skyline (with the painful silhouettes of the twin towers), the people who look so much the same as the diverse human landscape of the big city we know. The only major thing that seems to have changed is the value of the dollar. It may be as difficult as 40 years ago to change a 100 dollars bill, but two dollars fifty cents would not be sufficient nowadays for any room in a city hotel, probably not even for a tip in any city hotel. The other ingredient that makes the film interesting is the excellent acting performance of who partners with the young , a kid actor who did not grow into an adult actor. She is vulnerable as a woman who does not like kids (her cat is collateral damage in the first minutes of the film) and has a troubled past, yet strong as she knows the language and manners of the crime world and how to survive it. The ending is a little disappointing, unexpectedly conventional for such a film that is so non-conventional from many points of view, but this does not spoil too much the good impression left by this fresh classic.

Posted in movies | Tagged , , , | Leave a comment

an immersing visual experience (Animated Film: Loving Vincent – Dorota Kobiela, Hugh Welchman, 2017)

Posted on January 24, 2018 by admin

The art of animated films does not cease to amaze. Certainly, much of the progress in the last quarter of century came from computer graphics and its derivatives, as the resolution and flexibility of the digital tools push the edge of innovation as far as the fantasy of the creators with it. Yet, there is room for novelty even by using more conventional means, and they can be up to the task of creating artistic emotion. ‘Loving Vincent‘ created by and is the best proof .

 

http://www.imdb.com/title/tt3262342

http://www.imdb.com/title/tt3262342

 

This is kind of post-biographical story and if you want also a possible crime investigation, as the story focuses on the last weeks of the life of Vincent van Gogh revealed through the eyes of the son of The Postman (one of the famous paintings of Vincent) who comes to the place of his death a couple of years later to deliver a last letter of the artist. By now almost everybody is familiar with the tragic destiny of the painter and there are no big news in the story, despite an apparent and not very convincing tentative of questioning the circumstances of van Gogh’s death. The interest of the film and its magnetic attraction lie someplace else.

 

(video source Madman)

 

The film in my opinion never intended to be a true detective story. It is actually the animation technique which transforms ‘Loving Vincent‘ into a memorable visual experience. The way the story is being told starts from the paintings, portraits and landscapes painted by van Gogh during his stays in Paris and Arles. We know many of them, but we have not seen them this way, as the paintings get life and turn into a manner of reflecting the world and the period the painter lived in through his eyes. The technique used is building each fragment frame by frame with the painters means, and the result is amazing. Each one of the frames is a work of art by itself, and the overall atmosphere is overwhelming. The film is about Vincent, about the people that surrounded him and the world he lived in. The magic lies not that much in the story but in the way it is being told.   ‘Loving Vincent‘ is a true work of art and a declaration of love for the artist who signed Vincent.

 

Posted in animation | Tagged , , , | Leave a comment

CHANGE.WORLD: Optimiști, pesimiști și realiști

Posted on January 23, 2018 by admin

Sunt optimist din fire. Nu știu dacă ar trebui să acord meritul sau responsabilitatea acestei trăsături de caracter perioadei în care m-am născut și am fost educat. Era vorba atunci (școala am început-o în anul 1960) despre un optimism ideologic, forțat și – nu aveam cum să știu, dar aveam să înțeleg treptat – fals în esența să. Socialismul biruitor înainta cu pași de paradă, comunismul – viitorul luminos al omenirii – mijea la orizonturi, și lumea se îndrepta în progres continuu și linear crescător spre un viitor unde fiecare avea să muncească ‘după puteri’ și să se înfrupte din bunurile comune ‘după necesități’. După anii copilăriei au urmat pentru generația mea maturizarea și trezirea la realitate, anii în care luptam pentru supraviețuire și în care unii dintre noi am ales calea exilului. Sfârșitul deceniului opt a dus la căderea comunismului și în valul de entuziasm al începutului anilor ’90 au revenit la modă teoriile despre ‘sfârșitul istoriei’. Viitorul părea din nou luminos, dar nu în stil comunist ci în mod capitalist și democratic, într-o lume și la un sfârșit de secol care văzuse înfrângerea și prăbușirea celor două mari totalitarisme.

 

sursa imaginii http://time.com/magazine/

sursa imaginii http://time.com/magazine/

 

Astăzi, în perspectiva sfertului de secol care a trecut, aceea perioada poate fi învinuită pentru multe dintre tarele începutului mileniului trei – eșecul democrațiilor de a-și extinde influența în lumea a treia, încurajarea unor mișcări regionale anti-comuniste care sub influența  curentelor religioase fundamentaliste au adoptat terorismul că mod de exprimare și acțiune, adâncirea inegalităților economice între țările dezvoltate și cele sărace, dar și în interiorul fiecăreia. Dintre traumele morale lăsate în urmă de aceea perioada face parte spulberarea iluziilor. Pesimismul pare a fi starea de spirit nu numai ‘la modă’ dar și rezultată din logica multora dintre analiștii politici, a economiștilor sau a filosofilor. A trecut vremea optimismului și a optimistilor? Un răspuns diferit și surprinzător poate fi citit în grupajul principal, ‘cover story’ al revistei TIME care are pe coperta data de 15 ianuarie. Titlul numărului este ‘Optimiștii’. Cine sunt aceștia? Cum își argumentează optimiștii de astăzi atitudinea? Merită cred să îi citim și să le discutăm aserțiunile.

 

sursa imaginii http://time.com/5086870/bill-gates-guest-editor-time/

sursa imaginii http://time.com/5086870/bill-gates-guest-editor-time/

 

Editorul invitat al acestui număr special nu este altul decât faimosul Bill Gates. Este pentru prima dată în istoria de 94 de ani al revistei când editarea este încredințată unui ‘neprofesionist’. Între contribuțiile care argumentează optimismul aș începe prin a menționa-o pe cea a lui Steven Pinker, profesor de psihologie la Harvard, care analizează starea de spirit a publicului american. Majoritatea americanilor au trecut în decursul unei generații sau cel mult a două, printr-un salt calitativ și cantitativ fără precedent al nivelurilor lor de viață. Produsul național brut anual pe locuitor a ajuns la 59 de mii de dolari. Chiar dacă ritmurile actuale de creștere (moderate după un deceniu de criză) rămân constante, această sumă va ajunge peste 25 de ani la 79 de mii de dolari. Americanul din clasa mijlocie își poate permite astăzi o mobilitate în călătorii, modalități de a petrece timpul liber, și nivele de asistență medicală și educație care depășesc ceea ce puteau atinge cei mai bogați oameni din anii 1930 (observația această ii aparține lui Warren Buffet). Și totuși, chiar dacă cunosc și recunosc aceste fapte, americanii au în majoritatea lor tendința de a spune că se tem de viitor. De vină, în opinia lui Steven Pinker, sunt în mare măsură mediile de comunicare și atmosfera știrilor pentru care extremele meteorologice și incendiile, închiderea fabricilor sau căderile bursei sunt mult mai ‘telegenice’ decât știrile pozitive. În multe cercuri și zone ale Americii domină nesguranta, frica pierderii locurilor de muncă. Sunt acestea justificate? Poate, dar economia americană a trecut în decurs de un secol de la o majoritate a populației ocupată cu agricultură la un procent de sub 2% din populație ocupat cu această ramură economică critică, și a reușit să se adapteze, treptat și gradual acestor procese de migrație a forțelor de muncă. Problemele cele mai grele sunt rezolvabile, dar condiția este o informare obiectivă și echilibrată dublată de un sistem socio-economic care furnizează o rețea de siguranță celor afectați.

 

sursa imaginii http://www.worldlifeexpectancy.com/world-life-expectancy-map

sursa imaginii http://www.worldlifeexpectancy.com/world-life-expectancy-map

 

Aprecierile de progres pot fi subiective sau obiective, calitative sau cantitative. Sistemele politice au înregistrat progrese considerabile în decursul ultimului secol. Acum o sută de ani dreptul de vot al femeilor era încă un deziderat chiar și în țările cele mai avansate, iar discriminarea rasială era legiferată într-o mare parte dintre statele americane. Relațiile între persoane de același sex erau crimă penală în majoritatea țărilor lumii cu câteva decenii în urmă. Să luăm ca exemplu și un indicator numeric de bază al calității vieții – speranța de viață. În ultimul secol aceasta a crescut la nivel mondial cu aproape trei decenii (de la 51 de ani la aproape 80 de ani). Saltul spectaculos este datorat eradicarii în cea mai mare parte a lumii a mortalității infantile, și progreselor medicinii care fac ca și speranța de viață a celor care au atins vârsta de 60 de ani să fie cu nouă ani mai mare decât acum un secol. Progresele în acest domeniu sunt permanente, și ele se datorează și detectării timpurii și tratării în primii ani de viață și uneori încă înainte de naștere a problemelor de sănătate ale noilor născuți, și creșterii spectaculoase a eficienței tratamentelor la vârste înaintate, avansurilor în tratamentul personalizat al cancerului și primelor efecte ale profilaxiei și practicii bazate pe ingineria genetică. Se prevede un nou salt în viitoarele decenii al acestui indicator, și atingerea și depășirea vârstelor patriarhilor biblici nu mai este o țintă de ficțiune ci plan de lucru. Știrile acestea nu sunt însă neapărat pozitive mai ales dacă ne limităm la aprecieri comparative. Societatea umană trebuie să se pregătească să susțină o populație in îmbătrânire, să-i asigure o calitate a vieții care să includă opțiunile de a continua să fie productivi la vârste mult trecute de cea a pensionării de astăzi și asta nu este doar o problemă financiară sau un lux, ci o necesitate derivată din realitățile demografice ale viitorului apropiat.

 

sursa imaginii http://robohub.org/artificial-intelligence-understanding-how-machines-learn/

sursa imaginii http://robohub.org/artificial-intelligence-understanding-how-machines-learn/

 

Echipa de optimiști adunată de Bill Gates și colaboratorii săi de la TIME include alături de filantropi precum Buffet sau experți în psihologie (profesorul Pinker), inteligență artificială (Lili Cheng, vicepreședinte la Microsoft) sau tratamente medicale avansate (Budd Haeberlein de la Biogen) și alte persoane și personalități mai puțin așteptate. Printre ei se află Mohamad Nasir și alți copii din Etiopia ai căror probleme de sănătate nu le-ar fi permis să depășească cu numai câțiva ani în urmă primele luni de viață, Malala Yousafzai – cea mai tânăra laureată din istoria premiilor Nobel pentru Pace care continuă să militeze pentru drepturile femeilor în Asia și alte părți mai puțin dezvoltate ale lumii, doctorul Matthew Varghese care organizează campaniile de îmbunătățire a condițiilor sanitare și sistemului medical în India, doctorul Denis Mukwege care tratează victimele violențelor sexuale în centrul Africii, colega lor doctor Adora Okoli, epidemista nigeriană și supraviețuitoare a bolii Ebola, educatoarea anului în statul Washington, Camille Jones, militantă pentru integratie, sau cercetătoarea keniana Segemet Kelemu, inițiatoarea unor programe de agricultură intensivă adaptată condițiilor și resurselor din Kenia și Etiopia. Spre deosebire de alte dăți, această colecție de personalități aduse la cunoștiință publicului de revista TIME este mult mai diversă geografic. Argumentele optimistilor se extind într-o gama largă de domenii, de la progresele făcute in ceea ce privește rolul femeilor in diferitele țări și sisteme sociale, până la ideea că tehnologii dintre cele mai avansate și mai complexe cum ar fi inteligența artificială au șansă de a reuși dacă se adaptează oamenilor și cerințelor lor.

 

sursa imaginii http://www.feelingoodtees.com/Optimist-Pessimist-Realist-T-Shirt-P3664.aspx

sursa imaginii http://www.feelingoodtees.com/Optimist-Pessimist-Realist-T-Shirt-P3664.aspx

 

Este oare colecția de personalități adunată de TIME și Bill Gates o întâlnire a naivilor și a răsfățaților vieții’ sau poate a celor care au avut șansa să reușească și opiniile lor extrapoleaza propriile experiențe de viață? Despre optimiști, pesimiști, și realiști și legătură între ei există numeroase glume și zicale cu sâmbure de adevăr. ‘Pesimismul este un optimist care s-a informat’ zice una dintre ele. Trecerea în revista și analiză argumentelor optimistilor demonstrează contrariul, dar și pun în evidență un număr de condiții care trebuie îndeplinite pentru ca scenariile lor despre să devină realitate. Democrațiile trebuie să învețe să canalizeze și să filtreze bogăția de informații la care au astăzi acces și pe care le pot genera cu aceeași ușurință oricare dintre cetățenii lor. În epoca Internetului accesat din buzunar nu mai este  nevoie de intermedierea unui ziarist sau reporter de televiziune pentru a genera o opinie sau a crea o știre. Asta implică însă educație și responsabilitate. A două mare problemă care trebuie să-și găsească o soluție este cea a inegalităților în repartiția beneficiilor progresului. Între 1982 și prezent averea celor mai bogați 400 de americani a crescut în termeni reali de 29 de ori. Cum scrie Warren Buffett, ‘tsunami-ul’ bunăstării a țâșnit mai ales în sus, și nu s-a propagat în măsură comparabilă spre clasele mijlocii sau sărace. Aceste disparități trebuie nivelate și la nivelele naționale, și între națiuni, pentru a preveni exploziile sociale și conflictele internaționale. Beneficiile tehnologiilor avansate trebuie să fie împărtășite de toți oamenii, oriunde ar trăi și ar fi plasați pe scara socială.

Eu rămân un optimist, un optimist informat. Pentru a înțelege lumea în continuă mișcare și transformare trebuie să ne informăm și să împărtășim ceea ce știm sau învățăm. Este și ceea ce voi continuă să fac în rubrica CHANGE.WORLD. Viitorul și schimbările pe care le aduce acesta sunt inevitabile. Să le învățăm și să le înțelegem.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Leave a comment

life and anger in deep America (film: Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – Martin McDonagh, 2017)

Posted on January 22, 2018 by admin

‘Three Billboards Outside Ebbing, Missouri‘ is positioning itself as the main favorite of the Academy Awards season, and if it will win some of the statuettes in the major categories it will be by merit. It is quite interesting that an Irish – British director succeeded to make such a sharp film about the territory that we know so little especially out of the US – the deep America, the one far of the glamour of the big cities or the sparks of high-tech. We should not be amazed however, as  is a very special kind of artist, a playwright of great talent who has gradually broadened the scope of his plays from the Irish history and political present to British realities, and later to more broader human topics. As a film director he started with a short film set in Ireland that won an Academy Award in 2006, while his next two feature films are set in Europe (In Bruges) and Hollywood (Seven Psychopaths). The story in ‘Three Billboards Outside Ebbing, Missouri‘ takes place in the heart of America, I would almost say to the bleeding heart of the country, as the small city in Missouri can be seen as a micro-model of the complex realities of the US, with its prejudice and violence, but also with the humanity and power to heal of its people. The quality of the film making places it somewhere in-between or in the same league as the films of the Coen brothers and of Tarantino.

 

source http://www.imdb.com/title/tt5027774

source http://www.imdb.com/title/tt5027774

 

Mildred ( ) is a hard working woman, divorced and living from a gift shop in a place not many tourists come to visit. When her teen-aged daughter is attacked, raped and killed she feels guilt at the thoughts that she could have prevented her death and anger at what seems to be foot-dragging from the local police force led by sheriff Willoughby (). She turns her anger into action by posting bug announces on advertising billboards on a side road, but in short time her actions will put her in conflict with the rest of the community.

There are many levels that the development of this story can be understood. People like Mildred (and not only her) are angry, and anger needs to be channeled into action. Does this action need to be violent? Does violence ever pay? Maybe this is one of the roots of the higher level of conflict and polarization that we detect when we observe the American society in general and small communities like the one described in the movie in particular. Then, in true life, nobody is a perfect saint and nobody is pure evil either. The sheriff is terminally sick which makes the whole community to side with him in his conflict with Mildred, and maybe his inaction is only apparent, maybe there are crimes which cannot be really solved but by chance. Life is not as presented in the ‘CSI’ TV series (although a CSI element does appear in the story!). Mildred’s actions seem all justified but do they have the effect that she desires, do they bring peace of mind, and especially do they bring closer the solution of the crime that took her daughter away? Can redemption be achieved by taking the law in your own hands or by punishing the committer of another crime?

 

(video source FoxSearchligh)

 

The script succeeds to bring to surface the characters and the environment they live in. Acting is superb. makes us forget all those discussions about the lack of strong feminine lead roles in Hollywood and she may be on her way to a deserved second Academy Award. He words, her looks, her silences are just to the mark. I liked her performance here more that ‘s one in ‘The Post‘. provides another strong performance, but the real great surprise is whose nuanced interpretation of the role of Dixon (the sheriff’s aid) was complex and subtle and succeeded to overcome one of the few weak points of the script, the change of perspective of his character.

‘Three Billboards Outside Ebbing, Missouri‘ is the best thing that I have seen until now in this pre-Academy Awards season. It makes the viewers immerse in the reality of the place it describes, it makes them think about the humanity that exists in each of us, about the need to act and the need to find peace of soul, about justice and vengeance and the difference between the two concepts. As with many good films its story and characters continue to be with us long time after the screening ends.

Posted in movies | Tagged , , , , , | Leave a comment

broken city, messy movie (Film: Broken City – Mark Wahlberg, 2013)

Posted on January 21, 2018 by admin

Sometimes telling the idea or describing the synopsis of the film is much clearer than the feeling that we had while viewing it. This is exactly my feeling about Broken City, a political thriller taking place in the days between the New York City mayoral elections (with a prologue and some flashbacks added). The story (a corruption case at the level of the candidates involved in the campaign including the incumbent mayor) and the cast should have provided the premises of a – at least – a good thriller. And yet, the outcome, in my opinion, disappoints.

 

source http://www.imdb.com/title/tt1235522/

source http://www.imdb.com/title/tt1235522/

 

The name of the lead hero in the film is Billy Taggart (). He is an ex-cop and the film starts with the episode which cut short his career in the police, a moment when apparently he was easy on the trigger on what seems to be a vigilante killing of a guy everybody hated. Turned into a private investigator he is involved in working for the New York mayor () in the final days of the election campaign. He seems to be a honest type, but involvment with politics is not made for honest people, especially as they have a dept to pay to the politician who supported him in his dark hours. All the story however becomes more complicated as the film develops, and the details (mostly related to real estate fraud) are never clear enough or interesting enough.  The final is also far from convincing, with a final twist that was hard to believe, belonging to the psychology of self sacrifice.

 

(video source Movieclips Trailers)

 

There are certainly reasons to watch this film I admired the quality of the actors – , , . I wrote actors and not acting, because I do not believe that their roles here are any peak of their acting careers. The principal problem of this film is the story telling, too many threads, none of them too clear, some interrupted suddenly as the relation between the hero and his girlfriend, a character that simply disappears from the story with no much explanation. Broken City ends by being much less that it could have been.

 

Posted in movies | Tagged , , , , , | Leave a comment

some of the best private eyes are women (TV Series: Landing on Their Feet – Mili Avital, Shani Cohen, 2017)

Posted on January 19, 2018 by admin

Women can do everything men can do and do most of these better. I am a sincere believer in the (almost) absolute truth of this saying. Applying it to the TV series ‘Landing on Their Feet ‘ (‘Noflot al haRaglayim’) whose first season was premiered by one of the principal commercial TV stations in Israel in 2017 we can state the following. Women can be excellent private eyes. Women can make good detective TV series. ‘Landing on Their Feet’ was created by , directed by Ayelet Menahemi, and the lead roles are being trusted to (who has a small Hollywood fame) and  (of local fame, especially in comic roles, but doing something different here). The result is pretty satisfying.

 

source http://www.imdb.com/title/tt7464802

source http://www.imdb.com/title/tt7464802

 

Avraham (husband of Dana – ) a.k.a. Avi (lover of Hanit – ) is a private investigator who suddenly disappears leaving his wife in dept, his lover and partner detective on her own, his son without his fatherly presence. We never see him actually until the last episode, but his absence and the search of the two women – the wife and the lover, now partners in the detective agency – after him is the recurring theme of the season. Down the road, during the nine episodes, we shall see the friendship and rivalry between the two women developing, the family of Dana breaking and rebuilding itself, and a few rather minor detective cases will be solved with humor, luck and intuition while the overall building of the main story finds its solution in the last episode.

 

(video source ערוץ הבידור הישראלי)

 

I liked these series. Without reaching any records or asking for superlatives, ‘Landing on Their Feet’ succeeds to build credible situations on a background that we can recognize, its characters are likeable and we care about them, and the story gradually builds itself towards a solution that is satisfying both from a detective story logic as well as from a psychological point of view. Although it does not completely avoid the stereotypes (the ethnicity of the characters, or in the episodes filmed abroad) the style of Ayelet Menahemi is enough light and humorous to make us take those at their right proportions. The two lead actresses develop in a very credible manner their roles, and the chemistry between them works well. I do not know if a second season is in planning, but I would not mind seeing the continuation.

Posted in TV | Tagged , , , , | Leave a comment

the boring life of ghosts (Film: A Ghost Story – Casey Affleck, 2017)

Posted on January 16, 2018 by admin

I am seldom asking such questions, but now I need to ask it. ‘Why did they do this film?’. Seriously. A film may made because the director or the script writer have one or more messages to transmit. In some other cases the message is not that important, and the goal is to entertain. Films have target audiences that go to see it because of the message or because they want to be entertained. Of course, there are better films and not so good films. In the case of ‘s A Ghost Story I can appreciate some moments of good cinema. And yet, I did not get any message and I was deeply bored. Life of ghosts is probably boring, this is what I understood from this film. But why should film audiences be bored also, some of them after paying money for the film tickets? So, please, somebody who understood the messages that I missed, and/or was entertained by this film, please, be kind and help me!

 

source http://www.imdb.com/title/tt6265828/mediaviewer/rm948854016

source http://www.imdb.com/title/tt6265828/mediaviewer/rm948854016

 

A young couple, C for and M for live in a country house. He is a musician, she uses to leave hidden messages in places she lives. He dies suddenly in an accident and has to cope with grieving and continuing to live. He turns into a ghost, with a blanket and two holes (for eyes? we never see them) who watches her, the house, the life that goes on, time. I will stop telling more in order to avoid spoiling whatever pleasure one may get from watching this film. I could understand the feelings. I could relate to what the characters are feeling. But I never understood whether the director really wanted us (viewers) to resonate or just played a big joke. It just did not make sense.

 

(video source A24)

 

There is a game with time that the script is playing with the viewers. I will again avoid spoilers and say no more that time happens differently to ghosts than to humans which is something quite obvious. At some point in time, in a rather unrelated scene a supporting character makes a party drunk speech about Beethoven and the cosmic cycles of the Universe. Are we supposed to understand that we all (human and ghosts) live some smaller cycles within the Big Cycle? Maybe.

and  are fine actors, but they did not help too much in this film. The ghost blanket looks kind of funny, maybe it was supposed to provide the comic counterpoint, actually there are a few more, including a she-ghost in a neighboring house. Cinematography is good, but the overall slowness of the camera movements make feel the about 80 minutes like three hours. Overall it’s a pretentious, boring and confusing experience.

 

Posted in movies | Tagged , , , , | Leave a comment

CHANGE.WORLD: Început de an

Posted on January 16, 2018 by admin

‘Semne bune anul are’ spune o zicală din bătrâni. Chiar dacă anul 2018 a început cu o săptămână de lucru scurtă în cea mai mare parte a țărilor lumii, aglomerația de știri și anunțuri pare să indice un an agitat și intens, bogat în evenimente, cu tendințe și direcții uneori neașteptate. Nu știu dacă toate semnele acestui început de an sunt bune, dar interesante sunt toate, unele dintre ele continuă și confirmă tendințe pe care le observam în articolul precedent care încerca o prognoza a tendințelor anului. Surprizele însă nu se vor lăsa nici ele mult așteptate. Să trecem deci în revistă câteva dintre știrile importante ale începutului de an în domeniul hi-tech și să încercăm să le explicăm și să le plasăm în context.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/meltdown-and-spectre-vulnerability-fix/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/meltdown-and-spectre-vulnerability-fix/

 

Știrea principală a săptămânii în domeniul securității calculatoarelor și-a făcut loc între evenimentele principale ale grupajelor de știri televizate și pagina întâi a ziarelor. Două vulnerabilități cu numele de cod ‘Meltdown’ și ‘Spectre’ au fost anunțate, discutate și explicate publicului larg. Asemenea vulnerabilități nu sunt chiar așa de rare, dar ceea ce este special în acest caz este faptul că cel puțin una dintre ele dacă nu amandoua afectează un procent extrem de ridicat din producția de microprocesoare produse de Intel, ARM, AMD sau Qualcomm, că ele există în produse aflate pe piață (în calculatoare mai mici sau mai mari, tablete, telefoane, automate industriale, etc.) de mulți ani, și că locul în care se manifestă vulnerabilitatea este la nivelul nucleului de bază al unităților de calcul. ‘Meltdown’ de exemplu permite unui atacant să citească memoria protejată a kernel-ului care conține operațiile de baza ale sistemelor de operare. Intel care este una dintre firmele afectate și ale cărei procesoare se află într-un procent însemnat din calculatoarele și aparatele produse în ultimele decenii a început să lucreze cu beneficiarii săi (Microsoft, Apple, și alții) pentru a produce noi versiuni de firmware (programele de sistem ale procesoarelor) care conțin apărări împotriva acestor atacuri. Veștile bune sunt că se pare (dar determinarea nu este finală) că problemele pot fi reparate prin noi versiuni de programe (software) și nu va fi nevoie de înlocuirea aparaturii (hardware). Beneficiarii (și cam toți facem parte din această categorie dacă folosim calculatoare personale, tablete sau telefoane mobile) vor trebui să urmărească sosirea noilor versiuni și să le descarce și să le instaleze imediat ce sunt anunțați. Nu este clar încă in ce măsură vor afecta noile măsuri de securitate vitezele de execuție ale diferitor aplicații.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/aurora-volkswagen-tesla-news/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/aurora-volkswagen-tesla-news/

 

Industria transporturilor a furnizat chiar din prima săptămână a anului anunțuri interesante într-unul din domeniile cele mai dinamice care trece în acești ani prin două revoluții simultane – tranziția spre tracțiunea electrică sau hibridă, și începutul erei automobilelor autopilotate. Să începem cu greutățile întâmpinate de campioana și lidera pieții de automobile electrice Tesla, care a anunțat pe 3 ianuarie o întârziere de încă un trimestru în atingerea ritmului de producție săptămânală de 5000 de autoturisme electrice Model 3 sedan. Inițial această țintă era propusă să fie atinsă la sfârșitul lui 2017, apoi a fost amânată până la sfârșitul primului trimestru, noile știri vorbesc acum despre mijlocul anului 2018. Dificultățile însă nu par să-i impresioneze prea tare pe investitori care continuă să aibă încredere în Tesla, deși această încă piarde bani și va mai dura până va deveni rentabilă. Direcția pare clară nu numai pe piața americană ci și pe cea europeană. 2017 a fost primul an în care în Norvegia au fost înregistrate mai multe vehicole noi cu tracțiune electrică sau hibridă decât cele cu benzină sau motorină. O altă știre care a atras atenția la acest început de an este legată de alianțele dintre compania start-up Aurora Innovations și firmele de automobile Hyundai și Volkswagen. Aurora este specializat în aplicații care extind capabilitățile șoferilor automati cu elemente de inteligență artificială.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/tech-giants-to-join-legal-battle-over-net-neutrality/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/tech-giants-to-join-legal-battle-over-net-neutrality/

 

A fost o săptămâna agitată și în domeniul politicilor Internetului. Internet Association, organizație care reprezintă zeci de companii din branșă, inclusiv giganți ca Google și Facebook a declarat că intenționează să acționeze pe plan juridic împotriva schimbării de direcție anunțată luna trecută de noua conducere a agenției Federal Communication Commission (FCC) în ceea ce privește neutralitatea rețelei. Este o schimbare nu numai prin faptul că o problemă aparent tehnică și comercială este acum adusă pe terenul juridic, dar și prin poziția mai activă a leader-ilor de piață americani care până recent au fost destul de rezervați în ceea ce privește protejarea neutralității rețelei. Și pe plan internațional au loc mișcări interesante, Rusia anunțându-și intenția de a crea până la 1 august 2018 un sistem de nume (Domain Name System – DNS) de ‘rezervă’ care să fie folosit de statele membre în gruparea BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) ca o alternativă la infrastructura existentă a Internetului. Deși anul trecut Statele Unite au transferat controlul sistemului DNS organizației independente Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN), Rusia și alte țări par a considera încă influența americană prea dominantă. Este încă o mișcare spre fragmentarea Internetului, o tendință care poate nu (ne) place multora, dar este reală și trebuie să învățăm să trăim cu ea.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-ai-fortified-bot-will-build-the-first-homes-for-humans-on-mars/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-ai-fortified-bot-will-build-the-first-homes-for-humans-on-mars/

 

Inteligența artificială pătrunde și în domeniul explorării spațiale. Chiar dacă în acest moment nu sunt clare planurile și sursele de finanțare ale viitoarelor expediții spre Marte (cu escale pe Lună, probabil) numeroase companii și proiecte tehnologice avansează pentru a crea sistemul care le va face posibile cândva, în viitoarele două decenii. Un exemplu spectaculos este colaborarea între agenția spațială germană DLR, creatoarea liniei de roboți Justin și experții în inteligență artificială, care au ca scop dotarea acestei linii de roboți care are deja mai mult un deceniu de existență cu capabilități de auto-învățare și adaptare la condiții extreme de mediu și evenimente dintre cele mai diferite. Într-unul dintre testele recente Justin a reparat un panou solar aflat deocamdată în laboratoarele din Munchen ale echipei germane prin comenzi de la distanță primite de la o tabletă acționată de un astronaut de pe stația spațială internațională.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/jan/06/john-young-nasa-astronaut-dies-moon-space-shuttle

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/jan/06/john-young-nasa-astronaut-dies-moon-space-shuttle

 

Din păcate începutul de an a fost marcat și de plecarea dintre noi a unuia dintre eroii începutului erei explorărilor spațiale. Născut în 1930 astronautul american John Young a zburat în șase misiuni spațiale, două din programul Gemini, două din programul Apollo și de două ori pe naveta spațială Columbia. A comandat misiunea Apollo 16 și primul zbor al navetei Columbia. Este singurul astronaut care a zburat în toate cele trei programe majore americane de cercetare spațială. Fie-i amintirea binecuvântată!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Posted in change.world | Leave a comment

good old film making about good old journalism (Film: The Post – Steven Spielberg, 2017)

Posted on January 15, 2018 by admin

Movies about the late 60s or early 70s become more and more epoch films. They describe a time when dollars were kept in boxes to be used by kids ten or fifteen years later and still have some value, when smoking in restaurants and working places was the norm, when journalist used typewriters and lead was making the printing industry a health hazard, when people used public phones and put coins in them to get a dialing tone, and when parking places were available in Manhattan. And yes, a time when women were an exotic presence in board meeting rooms (unless they were serving coffee) and when printed press mattered. Yet, understanding the past seems essential to make sense of our present, including some of the wars of today that seem to have been fought forever (or at least since half a century ago). These include the need and right for a free press to tell the truth even if this is inconvenient for the government, and the need and right to have women who make key decisions at the higher levels of our society and institutions. These make the story and the essence of ‘s most recent film The Post.

 

source http://www.imdb.com/title/tt6294822/mediaviewer/rm198401792

source http://www.imdb.com/title/tt6294822/mediaviewer/rm198401792

 

The Post is actually ‘The Washington Post’ whose story we follow until the very moment that starts the Watergate case, one of the most famous cases in the history of the United States of America and of printed journalism. Before the newspaper became famous it was a respected but rather small and ‘local’ liberal newspaper, run for long time as a family business. They were not the first to write about the Pentagon documents but had their opportunity when the NYT were preempted to continue the publication by a judge order. The risks they took were both economic and personal and the film describes the crucial week when the decisions of the owner of the newspaper () and the editor-in-chief () promoted the Post on the national scene and wrote a page of courage in the history of the American journalism and democracy.

 

(video source 20th Century Fox)

 

Of course, the two principal theme resonate today but in a different context. There is no need for a journalist or for a TV reporter for any citizen of the US or of the world in order to make their opinion known or generate news. The problem is not in making the news public, but in filtering between fact and fake. Yet, the right of saying what is right and true even if it comes in conflict with the interests of the rulers is still a critical problem. So is the role of women and the attitude towards their contributions. Women are no longer a rarity at decision levels, but they are still under-represented, and other factors of the relations between the sexes in the centers of influence became a priority lately. I would say that of the two strong political messages of the film, the feminist one was better presented, and no little credit belongs of course to . I was not enthusiastic with the level of the cinematographic execution of the story overall. I expect more from a film directed by Spielberg than plain and clear story telling, but he seems to have decided to let the things run and speak for themselves on the screen. A classical political story about good journalism deserves a classical cinematographic approach Spielberg may have thought. Yet, some of the technical details overwhelmed the story, and a few moments were too ‘classic’ in style to my taste. The three minutes dialog between Kay Graham () and her daughter compete for Spielberg’s worst three minutes of film in his whole career. On the other hand is – again! – stellar in his acting. He IS Ben Bradlee, the journalist professional and the citizen. This is one of the several reasons to see this film, which may end by receiving more honors that it deserves, for various reasons.

Posted in movies | Tagged , , , , | Leave a comment