Doctorul Gica Manescu mi-a permis preluarea unui articol recent al sau care impartaseste amintiri dintr-o calatorie in Italia. Unele locuri le-am vazut si eu, altele nu. Ii multumesc pentru aceasta noua impartasire.
—————
Acum cativa ani, mica mea familie de 3 persoane m-a asteptat la aeroportul italian “Fiumicino“ pentru o vacanta acolo. Cu o masina inchiriata, spre Roma, am strabatut soseaua pe marginile careia sunt pini inalti care isi unesc varfurile coroanelor si parca s-ar deschide un tunel.
Roma, oras frumos, cu istorie veche si cu urme ale trecutului. Circulatia vehiculelor e inebunitoare, oamenii vorbesc repede si tare, gesticuIatia vie si ne lasa in urma. Curatenia e destul de buna in centru, la periferie, ca la noi, Nu erau olim hadasim (imigranti).
Intr-un autobuz, cum vorbeam romaneste, cel din fata, adresandu-se cu “ scuzi “, a vrut sa stie ce dialect vorbim ca el intelegea foarte multe. Ginta latina.
Pastele, pizza si cafeaua “espresso“ le-am savurat la “mama lor“ si parca aveau alt gust si aroma. Per pedes, am inceput sa vizitam monumente, cladiri, sa vedem istoria invatata sau cunoscuta. In Piazza Venezia, am urcat treptele largi ale “Capitoliului“ , proiectat de Michelangelo, (azi e Primaria si un muzeu), in fata fiind statuia ecvestra a lui Marc Aureliu, din secolul II.
In Forumul Roman, am privit Arcul de Triumf al lui Titus, ridicat in anul 81, dupa ce cucerise Ierusalimul si in anul 70, a distrus Templul. Se vad in basoreliefuri, evreii dusi ca sclavi. Nu departe, e Forumul Traian. Tot in basoreliefuri, erau scene dupa cucerirea Daciei de catre romani.
Mi-au revenit in minte, cum la liceu, in orele de “Istorie a evreilor“ facute cu domnul Derbarimdigher – of ce nume greu – invatam despre “faptele de eroism si suferinte ale poporului nostru“ si la liceu, in orele de “Istorie antica“ invatam cu domnul Arbore, despre “strabunii nostri, dacii si romanii”.
Colosseum, acea oarecum ruina partiala a circului roman, in reparatii si curatire, Pe pietre a aparaut culoarea alba, cea originala.
Nu poti fi la Roma fara sa treci pe langa Fontana di Trevi si sa n-o admiri. Si ca toti de acolo, sa arunci o moneda peste spate, aducatoare de noroc. O cunoastem si din filmul “ Dolce vita “.
Mai departe, in Piata Navona , de admirat fantana monumentala a celor 4 fluvii, opera lui Bernini.Sunt din 4 continente : Nil, Gange, Rio del Plata si Dunarea.
Dar tarabele, casutele neglijate si zgomotul, iti taie pofta de frumos.
La biserica neinsemnata, San Pietro in Vincoli ( Sf. Petru in lanturi ) ,intr-un semi- intuneric, troneaza in jiltul lui, Moise, sculptat de Michelangelo.
Alt punct turistic important este Basilica San Pietro. Piata enorma cu obeliscul in centru si biserica, parca te cutremura. Vaticanul cu Garda elvetiana e alaturi.
Daca la Luvru din Paris, e inghesuiala la portretul “ Giocondei “- Mona Lisaa, a lui Leonardo da Vinci, aici e la“Pieta” a lui Michelangelo.
Pentruca sute de ani, milioane de vizitatori mangaiau sau sarutau un picior al lui Christos, s-a subtiat. Sculptura are in fata, un perete din sticla. Doar priviri, fara atingeri.
Un loc pe care putini turisti stiu sa-l viziteze seara, este terasa de la Observator. Iti sta la picioare, Roma luminata. Priveliste rara.
Drumul cu masina spre sud cu soarele pe cerul mediteranian, este o incantare a ochilor.
Trecem intai prin Napoli, metropola cu aspect variat, cuprinzand renumitul cartier –Santa Lucia ( de aici si cantoneta) si cu golful lui, de care se spune ca e unul din cele mai frumoase din lume, impreuna cu cele din Haifa si Sydney .
In urma cu ani, italienii spuneau : “ Vedi Napoli, poi more “. Mucalitii au parafrazat, spunand: “ De ce sa mori ? Vezi mai intai Napoli si apoi Mori.
Pompei, orasul acoperit de lava vulcanului Vezuviu, de apoape 2000 de ani, in 67 e.n. si adus la lumina abia in 1860. A fost cu cei 25 mii de locuitori ai sai, unul din orasele importante ale Imperiului Roman.
Nu-ti vine sa crezi, ce locuinte , ce bai si bucatarii au avut.
Pe coasta amalfitana, se insira pitorestile Positano, Salerno, Amalfi. De pe soseaua in serpentine stranse , in sus si in jos, se deschide o perspective, rar intalnita.
Sorrento, cu case elegante, magazine cu tot ce doresti, hoteluri de lux, dar si modeste, este unul din punctele de plecare spre insula Capri. Dupa 45 minute, vaporul acosteaza in portul insulei. Un autobuz duce calatorii sus, in localitatea Ana- Capri.
O strada principala, hoteluri, buticuri, magazine de dulciuri si Casa – muzeu a scriitorului suedez – Axel Munthe.
Cand in urma cu foarte multi ani am citit “ Cartea de la San – Michele “ am sperat ca intr-o zi ma voi plimba prin gradina si voi admira statuia mica a unui leu .
Cu vizitarea, intr-o barca a “ Grotei albastre “, am incheiat excursia.
Iar la Fumicino, pentru zborul de intoarcere. Am locuit in hoteluri si pensiuni, serviciul bun si gazdele ospitaliere.
Am intrat la mine in casa, pe malul aceleiasi mari, dar viata zilnica , cu greutatile si avantajele ei a fost reluata.
Adaug ca in Italia am mai fost si la nord de Roma : Florenta, Siena, Pavia, Venezia dar si pe coasta Adriaticei. Poate ne vom mai intalni.
Dr. G. Manescu.
Decembrie 2011.