Două evenimente culturale ale lungii și fierbinții vere israeliene au prilejuit o legătură interesantă între arheologia românească și șantierele și descoperirile arheologice din ultima sută de ani și tendințele cele mai recente din artele plastice, cele care trasează direcțiile artei viitorului. Liantul comun al celor două manifestări este arta digitală.
Primul eveniment a avut loc joi, 4 august, la sediul din Tel Aviv al Institutului Cultural Român. Este vorba despre o seară culturală care face parte dintr-o serie intitulată „Pagini de istorie”, dedicată școlii românești de arheologie. Evenimentul, intitulat „Misterioasa lume a arheologiei – conexiuni româno-israeliene”, a debutat prin conferința „Arheologia și școala de arheologie din România” a reputatului profesor universitar Silviu Sanie, istoric și arheolog român.
Pe parcursul prezentării, Silviu Sanie a vorbit despre evoluția arheologiei și importanța acesteia în cercetarea istorică din România, subliniind rolul deosebit al unor personalități precum Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu și Vasile Pârvan. După cum a prezentat profesorul Sanie, Academia Română și Muzeul Național de Antichități (fondat în 1864) au susținut săpăturile arheologice și valorificarea corespunzătoare a rezultatelor. Un moment de vârf l-a constituit fondarea Școlii Române de la Roma, acțiune prin care Vasile Pârvan a înlesnit afirmarea arheologiei și arheologilor români pe plan european.
„Accademia di Romania a fost și este o instituție ce a dat țării personalități care, prin contribuția lor, au făcut ca atât activitățile de pe șantiere, cât și revistele de specialitate și învățământ să fie la cel mai înalt nivel” – a afirmat Silviu Sanie, menționând nume precum Constantin Daicoviciu, Emil Condurache, Dionisie M. Pippidi, Vladimir Dumitrescu, Ioan I. Rusu, Dumitru Tudor, Mihail Macrea, Dinu Adameșteanu, Grigore Florescu, Paul Nicorescu, G. G. Mateescu, Hortensia Dumitrescu și Ecaterina Vulpe. Mulți dintre aceștia au format generații de specialiști de renume în domeniile arheologiei și istoriei. Revistele și Muzeele Naționale, ca și unele muzee județene, stau mărturie a deosebitei calități a dezvoltării școlii de istorie și arheologie românești.
În ceea ce privește conexiunile româno-israeliene, Silviu Sanie a subliniat schimburile inter-academice și universitare, cât și activitatea în Israel desfășurată de Ivan Ordentlich și Nicolae Ghidioșan (doi specialiști în Epoca Bronzului) și de regretatul clasicist Moshe Fischer. S-a menționat și succesul deosebit la Iași al unui alt clasicist, Asher Ovadiah – cu conferința ‘Mozaicurile din Tara Sfânta’. Materialele video prezentate au ilustrat conferința într-o manieră dinamică.
Manifestarea a continuat cu vernisajul expoziției de mixed media „Origini – replică fanteziei antice”, a artistului israelian de origine română, Andy Ceaușu, care a făcut o prezentare interactivă a lucrărilor expuse. Am avut plăcerea și onoarea de a modera acest dialog la invitația prietenului meu Andy. Dialogul a plecat de la interesul artistului pentru istorie, în general, și arheologie, în special, a continuat cu informații despre felul în care s-au născut unele dintre lucrările din expoziție, și cu aprecieri despre legătura dintre obiectele create de vechile civilizații, aduse la lumină de săpăturile arheologice și arta modernă.
Senica Țurcanu, șef al Muzeului de Istorie a Moldovei din Iași, a transmis un mesaj de apreciere a expoziției: „Autorul reinterpretează într-o manieră originală, uneori plină de umor, alteori mai serioasă – dar întotdeauna utilizându-și din plin imaginația – motivele decorative geometrice sau abstracte ale culturii Cucuteni, într-o cheie modernă, personală. Dar imaginația artistului nu se limitează doar la temele ornamentale ale culturii Cucuteni, ci se îndreaptă și spre aurul dacilor. Spiralele și meandrele, ceramica și statuetele, piesele de prestigiu din aur sunt filtrate și transformate de fantezia artistului Andy Ceaușu. (…) Parcurgând și savurând pe îndelete expoziția, suntem imersați în misterioasa lume a arheologiei, dar rămânem conectați la timpul prezent dintr-o perspectivă plină de umor și în contextul vremurilor ciudate pe care le trăim.”
Expoziția ar fi trebuit să fie inaugurată la Iași în mai 2020, dar planurile au fost stricate de pandemie, ca multe altele din anii precedenți. Să speram că va ajunge în România în anii următori, la Iași și poate și la Piatra Neamț, care găzduiește frumosul Muzeu de Artă Eneolitica Cucuteni. Fiecare lucrare este, de fapt, un diptic, în care sunt suprapuse două panouri: unul realizat prin tehnicile clasice ale desenului și celălalt o prelucrare digitală a reprezentării acelorași obiecte provenind din descoperiri arheologice de pe teritoriul României, acoperind perioade istorice de la neolitic, trecând prin culturile scitice și getice, perioada elenistică, până la tezaurele populațiilor migratoare vizigote sau ostrogote. Refolosirea motivelor geometrice vechi este o recurență în istoria artelor plastice. Andy Ceaușu pleacă de la o linie sau o formă veche și îi găsește utilizări echivalente în prezent. Artistic și ideatic este vorba despre un dialog permanent, fiecare lucrare fiind o punte între trecut și prezent, între utilizarea antică a formelor și semnificațiile lor moderne. Tehnica digitală amplifică puterea de expresie a desenelor născocite de imaginația artistului.
În ziua următoare am vizitat împreună cu un grup de prieteni expoziția TOMORROW, deschisă în spațiile Muzeului de Artă Israeliană din Ramat Gan. Acest muzeu, situat într-unul dintre orașele satelit ale Tel Aviv-ului, a fost înființat în 1987 și a trecut în ultimii câțiva ani printr-o renovare semnificativă. S-a redeschis în iarna trecută, cu o expoziție care a produs un imens scandal, din cauza unei lucrări considerate provocatoare care avea ca subiect Ierusalimul. Primăria a intervenit, cerând scoaterea lucrării din expoziție, alți artiști s-au solidarizat cerând și scoaterea lucrărilor lor, și expoziția s-a închis înainte de termen. Are loc acum o reconsiderare a profilului instituției și, până atunci, primăria din Ramat Gan a împrumutat spațiul muzeului expoziției TOMORROW, o expoziție mai comercială, dar care prezintă câteva tendințe foarte interesante ale artei moderne și pune întrebări legate de însuși conceptul de muzeu și despre interacțiunea în prezent și în viitor a artiștilor (mai ales a celor care creează artă digitală) cu publicul.
Una dintre direcțiile prezentate este cea a expozițiilor imersante, în care vizitatorul intră într-un spațiu în care sunt proiectate lucrări ale unor artiști cunoscuți, însoțite de muzică și efecte de lumini. Două astfel de spatii sunt dedicate în muzeu artei ‘De la Monet la Kandinsky’ (impresionism, post-impresionism, cubism, arta abstractă) și lui ‘Gustav Klimt și perioadei Art Nouveau. Mărturisesc că nu sunt un mare suporter al acestui gen de vizite imersive, dar dacă ele reușesc ca poartă de intrare și material de introducere să contribuie la lărgirea publicului amator de artă, cred că sunt pozitive contribuțiile lor. Mă sperie însă ideea că acesta va deveni cândva modul prioritar de receptare al artelor plastice.
În continuare, am vizionat un experiment Virtual Reality (VR) vizibil cu ochelari speciali, opera artistului Julius Horsthuis, născut la Amsterdam în 1980 – un artist digital care a început să iubească filmul și videol la vârsta de 12 ani. De-a lungul anilor, a dezvoltat un interes pentru grafica computerizată, participând la realizarea unor filme precum „Manchester By the Sea”, câștigător a doua premii Oscar în 2017. În 2013, Julius Horsthaus a început să experimenteze medii fractale, creând o combinație unică între animația abstractă și cinematografică. Lucrările sale – dintre care una este prezentă acum la Ramat Gan – au câștigat rapid recunoaștere la nivel mondial.
Un alt spațiu este dedicat lucrărilor NFT-Non Fungible Token, prezentate pentru prima dată în Israel. Este vorba despre o colaborare internațională între Israel și Dubai, când în același spațiu, pe de o parte, vor fi prezentate lucrări alese și unice create de 20 de artiști internaționali care sunt expuși permanent la Teatrul de Artă Digitală – TODA – din Dubai și care au câștigat recent o mare popularitate pe piețele NFT, printre care: Baron Lantine, Artem Takach, Sergey Maslov, F3.Studio, Oleg Shomp, Dmitri Zaharov, Viktor Abramovski, David Arie și alții. De cealaltă parte a spațiului, la „Desperate ApeWives”, va fi prezentată o colecție de artă israeliană, digitală, populară, constând din 10 000 de lucrări NFT de box office concepute cu grijă, pentru a reprezenta femei și stiluri influente și emblematice din istorie și din cultura pop. Lucrările inspirate de Paris Hilton, Chiara Fargani, regina Angliei, Kylie Jenner, Wonder Woman, Marilyn Monroe, Cleopatra și altele sunt cele mai rare din colecție. Fiecare lucrare este unică, generată algoritmic din peste 218 caracteristici desenate manual și clasată, în ceea ce privește raritatea colecției, de la 1 la 10 000. De exemplu, Mona Lisa, a cincea cea mai rară piesă, s-a vândut cu 87 Ethereum, aproximativ 400 000 de dolari la momentul vânzării.
Curentele digitale prezentate în expoziție sunt dintre cele mai populare în prezent. Vizionările imersive, experiențele VR, și produsele NFT sunt acum ‘pe val’ într-o piață a artei digitale aflată în plină expansiune. Câte dintre ele se vor dovedi a avea o perenitate dincolo de capriciile modei și de permanenta reînnoire a versiunilor de software? Vom urmări și vom relata.
(sursa imaginilor – colectia autorului)
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)