Ce început de deceniu! Cine își imagina acum doar două luni și ceva, când sărbătoream Revelionul, că anii ’20 ai secolului 21 vor începe cu o asemenea zguduire de proporții? Prognozele economice, pensiile și economiile personale (cei care le au), planurile de vacanțe, aprovizionarea cu produse de bază, întreg modul nostru de viață – toate par a fi devenit în decurs de câteva săptămâni incerte. Desigur, este vorba despre noul coronavirus, numitul COVID-19. Acest articol nu este o analiză științifică a ceea ce se petrece și, mai ales, nu conține recomandări personale. Nu sunt specialist în epidemiologie și sunt oricum destui experți, politicieni și alte capete vorbitoare care împărtășesc opinii și împart sfaturi sau indicații pe Internet, la posturile de televiziune, în presă sau prin alte mijloace de comunicare. În plus, situația este extrem de dinamică și fluidă, diferă de la țară la țară, de la oraș la oraș, și se schimbă permanent. Ceea ce voi încerca să fac în articolul de astăzi al rubricii CHANGE.WORLD este să deschid discuția despre impactul răspândirii virusului asupra activităților economice și rolul jucat de comunicații, în special de Internet, în lupta cu această boală și în adaptarea modului nostru de viață noilor condiții.
Ca în multe alte domenii, ficțiunea și imaginația au descris cel mai bine și uneori au prevăzut situația în care se află astăzi planeta noastră. ‘Decameronul’ lui Boccaccio, scris la mijlocul secolului 14, în vremea celei mai cumplite epidemii pe care a cunoscut-o omenirea, se petrece într-o vilă de lângă Florența, unde zece personaje intră în izolare voluntară și, în absența legăturii Internet, își petrec timpul împărtășind povestiri picante. ‘Jurnal în anul ciumei’ al lui Daniel Defoe, scrisă în secolul 18, descrie consecințele sociale devastatoare ale unei epidemii, în timp ce la nobeliștii Albert Camus (în ‘Ciuma’ apărută în 1947) și Jose Saramago (în ‘Eseu despre orbire’, 1995), molimele sunt formidabile metafore ale tarelor morale ale umanității și poate și pedepse ale destinului pentru rătăcirile ei morale, individuale și colective. În planul anticipației nu poate lipsi menționarea excelentului roman al lui Michael Crichton, ‘Germenul Andromeda’, publicat în 1969, care inaugurează sub-genul sci-fi al luptei cu molimele planetare. Din mulțimea de cărți inspirate de această temă, două au fost des menționate în ultimele săptămâni: ‘The Eyes of Darkness’ al lui Dean Koontz, care, în 1981, prevedea pericolul unei epidemii globale cu originea în … Wuhan, în timp ce romanul distopic ‘2020’ al scriitoarei israeliene Hamutal Shabtay, scris în anii ’80, descrie scenariul apocaliptic în care planeta noastră, administrată de dictatura Organizației Mondiale a Sănătății, este bântuită de o boală globală, acțiunea petrecându-se în anul … 2020. ‘Germenul Andromeda’ a fost ecranizat la Hollywood, fiind doar unul dintre multele filme care anticipează ceea ce pentru noi devine acum realitate. Dintre ele aș menționa ‘Outbreak’ (1995) regizat de Wolfgang Petersen, cu Dustin Hoffmann, Rene Russo și Morgan Freeman în rolurile principale, și ’28 Days Later’ al lui Danny Boyle din 2002. Filme bune de anticipație la vremea lor, cu scene care par extrase din actualitățile filmate în aceste zile.
Dacă era nevoie de încă un argument despre importanța libertății de exprimare a cetățenilor pe rețelele sociale și despre pericolele cenzurii și sugrumării propagării informației, evenimentele petrecute în primele săptămâni ale contaminărilor umane cu acest virus în provincia chineză Wuhan constituie un tragic caz de studiu și avertisment pentru viitor. Dacă semnalele de alarmă postate de doctorul oftalmolog Li Wenliang încă de pe data de 30 decembrie 2019 ar fi fost luate în serios, poate că infectarea cu noul coronavirus ar fi putut fi localizată în jurul magazinului din piața de fructe de mare Huanan, și incidentul ar fi rămas în istorie ca un eveniment local și de scurtă durată. Autoritățile chineze au acționat în forță și au luat măsuri fără precedent de izolare a regiunilor și orașelor infectate, însă amploarea lor a fost mult mai mare și eficiența lor limitată, din cauza zilelor pierdute în propagarea informației până la factorii cu putere de decizie. Din locală, criza a devenit globală. Este adevărat că nu este ușor de separat informația corectă de cea falsă, pur și simplu eronată sau creată rău-intenționat. Cei care atrag atenția asupra problemelor de sistem trebuie însă încurajați și protejați, și nu reprimați și cenzurați. Sugrumarea libertății de exprimare poate costa scump. Este o lecție valabilă în toate sistemele politice.
Pentru a stopa și limita propagarea noului coronavirus, China a adoptat măsuri de urgență excepționale, multe dintre ele posibile numai într-o asemenea țară, care combină în mod unic o industrie cu un sector tehnologic dintre cele mai avansate și dinamice din lume, un sistem politic centralizat și totalitar, și o tradiție istorică de disciplină și respect față de autorități. China a fost și este criticată pentru folosirea pe scară largă a unor tehnologii, cum sunt dronele și camerele de supraveghere, recunoașterea și identificarea facială, urmărirea bazată pe determinarea poziției și pe informațiile stocate în telefoanele mobile. Scopul supravegherii permanente a cetățenilor este modelarea comportamentului social al acestora, pentru a se conforma normelor sociale aprobate de partid. Dar tocmai această combinație se dovedește a fi extrem de utilă în situații de urgență, în care trebuie limitată circulația persoanelor care prezintă simptome de îmbolnăvire, a celor care au vizitat zone contaminate, sau au intrat în contact cu persoane bolnave. Dilema echilibrului fragil dintre libertățile individuale, inclusiv dreptul la confidențialitatea informației personale, și binele comun la nivel colectiv înclină în asemenea situații limită în favoarea interesului social. Situația nu este mult diferită de cea dintr-un război, care impune de multe ori renunțarea la unele drepturi individuale. În fapt, conducătorii Chinei și, în primul rând, președintele Xi Jinping chiar au definit acțiunea de combatere a bolii ca un război. Acceptând metafora, trebuie să observăm că acest război nu mai este local sau regional, ci a devenit unul mondial. Este, în definitiv, o luptă contra timpului. Propagarea virusului la scară mondială pare inevitabilă. Un vaccin va fi sintetizat peste câteva luni în cel mai bun caz. Până atunci, răspândirea trebuie încetinită. Întreaga planetă se apară de acest nou pericol, și este necesară coordonare, comunicare, acces liber la informații și corelarea activităților.
Răspândirea noului coronavirus pune la grea încercare modelul economic al producției industriale bazate pe lanțuri de aprovizionare globale (global supply chains) care au transformat producția de bunuri într-o afacere globală, implicând uneori un număr de centre de extracție de materii prime, prelucrări la diferite nivele, asamblări de componente, integrare de sisteme și controale de calitate, sub responsabilități diverse, de multe ori distribuite geografic în țări diferite. Criteriile după care sunt apreciate productivitatea și calitatea producției industriale nu s-au schimbat prea mult de la producția pe benzile de asamblare ale fabricilor Ford din primele decenii ale secolului trecut, excelent descrisă în genialul film ‘Timpuri Noi’ al lui Charlie Chaplin. Ele depind de specializarea executanților (atunci, muncitorii de pe bandă, astăzi, centrele specializate în diferite operații) și de reducerea timpilor de execuție care pentru lanțurile globale înseamnă timpii de depozitare și transport. În condițiile în care în orice etapă a procesului forța de muncă nu mai este disponibilă, de exemplu din cauza vacanțelor forțate impuse de răspândirea unor boli, cum este cea produsă de virusul COVID-19, sau transporturile sunt întârziate sau oprite, cum se întâmplă acum între diferite țări și regiuni ale globului, întregul lanț se destramă, cu consecințe dezastruoase pentru producători și consumatori. China a devenit în ultimii ani un centru de excelență nu numai ca productivitate, ci și din punctul de vedere al calității, producând în 2018 36-37% din producția globală de aparate și componente în telecomunicații și tehnică de calcul și 22% din producția de metale. Modelul era deja sub presiune din cauza disputelor vamale economico-politice dintre China și Statele Unite. Firme gigantice, precum Apple, sunt direct afectate de oprirea producției în unitățile sale sau ale furnizorilor din China, dar și de scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor. China a devenit și un uriaș consumator, una dintre piețele cele mai importante și mai dinamice pentru produse de consum. 18% din vânzările lui Apple sunt în China. Situația este dificilă și atunci când servicii critice, cum sunt cele medicale, depind de furnizori externi. Unii experți americani consideră că s-a mers prea departe cu fenomenul de producție externă (outsource), în condițiile în care o parte însemnată din producția de agenți farmaceutici activi (Active Pharmaceutical Ingredients – API) sunt importați și oprirea sau reducerea temporară a producției acestora poate avea consecințe grave în SUA și peste tot în lume. În momentul când scriu acest articol sunt semne pozitive de reluare a activității industriale și de normalizare a vieții economice în China. Modelul lanțurilor globale de producție și livrare cred însă că va trece printr-o revizuire serioasă în anii care vin, cu posibile implicații în scurtarea distribuției geografice și asigurarea surselor alternative în perioade de criză.
Nu numai industria și turismul sunt afectate, ci și piețele financiare. Bursele din întreagă lume au înregistrat căderi fără precedent, similare celor din perioadele de criză din 2001 și 2007. Nivelurile record la care ajunseseră indicii financiari doar cu câteva săptămâni în urmă sunt acum istorie. Asistăm probabil la acea revenire la realitățile economice, care era prevăzută de unii experți financiari, deși cauzele imediate sunt neașteptate. Veștile bune sunt că în situații de criză resursele creatoare ale inginerilor și antreprenorilor se mobilizează, spre crearea produselor, aplicațiilor și serviciilor care pot compensa lipsa de mobilitate și necesitatea păstrării distanței și chiar a izolărilor. China s-a confruntat prima cu aceste situații, cu peste o lună în urmă, prelungind vacanțele Anului Nou Chinezesc, ținând școlile și universitățile închise într-o mare parte a țării, și trecând la un sistem de învățare la distanță pentru școli la toate nivelurile. Aplicații și echipamente de video-conferințe, cum sunt cele ale firmelor Alibaba și Tencent, au devenit extrem de populare atât pentru predarea la distanță, cât și pentru munca de acasă în domeniile în care aceasta este posibilă. Este momentul de a verifica în condiții de criză reală și capacitatea, și fiabilitatea rețelei globale, și aplicațiile de comunicații și de colaborare. Nu numai procesele de învățământ și cele economice sunt afectate, ci și evenimentele sportive și culturale. O parte dintre muzee au introdus aplicații care permit vizite virtuale și au deschis accesul publicului larg prin intermediul Internetului. Țări din Europa și America de Nord urmează la câteva săptămâni în condițiile în care focare de răspândire a noului coronavirus apar în diferite locuri ale lumii. Firme gigantice cum sunt Amazon și Microsoft cu sediul în sau lângă Seattle au fost primele care au recomandat lucrătorilor lor din centrele de proiectare și departamentele administrative să lucreze de acasă, urmate de alte companii mari cum sunt Apple, Facebook și Twitter. Universități de prestigiu cum sunt Stanford, Princeton sau Columbia au sistat cursurile din campus și au trecut la activități virtuale. Congrese, conferințe și expoziții sunt anulate unele după altele sau transformate în evenimente virtuale.
Lumea nu va arăta la fel ca înainte în săptămânile și lunile următoare, și probabil nici în anii care vin. Vom urmări, vom scrie și vom discuta, inclusiv în spațiul rubricii CHANGE.WORLD. Sănătate tuturor!
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)