Ca în fiecare an pe vremea asta, voi trece în revistă, pentru rubrica CHANGE.WORLD, lista premianților Nobel și voi încerca să descriu pe scurt realizările pentru care li s-au atribuit premiile. Desigur, mă voi concentra asupra premiilor legate de științe și de economie, lăsând colegilor mei literați plăcerea de a comenta în mod competent Premiile Nobel pentru Literatură, și cui dorește Premiul Nobel pentru Pace. Voi observa doar că, printr-o coincidență remarcabilă, o menționasem pe Olga Tokarczuk în articolul despre călătorii și tehnologiile lor, publicat la începutul săptămânii anunțării premiilor. Nu-mi rămâne decât să lansez ipoteza că juriul premiului Nobel citește rubrica mea din ‘Literatura de Azi’ și, iată, am lansat o nouă și simpatică teorie conspirativă.
Premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat în acest an ‘pentru contribuții la înțelegerea noastră despre evoluția universului și a locului Pământului în cosmos’. Premiul a fost împărțit în felul următor: O jumătate a revenit astrofizicianului canadian-american James Peebles (n. 1935) de la Universitatea Princeton, moștenitorul postului de profesor la catedra unde preda cândva Albert Einstein. Este considerat unul dintre cei mai remarcabili cosmologiști ai prezentului, și contribuțiile pentru care a primit premiul sunt legate de interpretarea detectivistică a radiațiilor încă prezente și măsurabile în Cosmos, care conțin informații despre fenomenele fizice care au avut loc la formarea Universului, confirmând modelul Big Bang. Rezultatele obținute de Peebles indică faptul că trăim într-un univers în care este cunoscut doar cinci la sută din conținutul său, materia care constituie stelele, planetele, fauna, flora și specia umană, în timp ce restul de 95% sunt materii întunecate (dark matter) necunoscute și energie întunecată (dark energy). Cealaltă jumătate a premiului a fost împărțită între astrofizicianul elvețian Michel Mayor (n. 1942) de la Universitatea din Geneva și conaționalul său, astronomul Didier Queloz (n. 1966) care predă și cercetează și el la Geneva, dar și la Trinity College din Cambridge. Mayor și Queloz au descoperit în 1995 prima exoplanetă, adică o planetă care nu are orbită în jurul unei stele, ci ea însăși evoluează ca o stea în galaxia noastră. De atunci au fost descoperite alte mii de astfel de corpuri cerești, ceea ce a modificat modelele despre felul în care este structurată materia în galaxii și felul în care au luat naștere sistemele stelare.
Premiul pentru Chimie din acest an recompensează trei savanți care au adus o contribuție practică printr-o invenție într-un domeniu care influențează zi de zi viața a miliarde de oameni – bateriile litiu-ion. Aceste baterii ușoare, reîncărcabile și puternice sunt folosite acum universal, de la telefoane mobile la laptopuri și vehicule electrice. De asemenea, ele pot stoca cantități semnificative de energie creată din surse solare și eoliene, ceea ce deschide calea spre o societate fără combustibil fosil. Cei trei savanți care își împart în mod egal premiul sunt: Stanley Wittingham (n. 1941 în Anglia, astăzi profesor de chimie și director al Institutului pentru Cercetarea Materialelor de la Universitatea Binghamton în SUA) care, căutând surse de energie alternative în perioada crizei energetice din anii ’70, a descoperit catodul generator de ioni de titaniu în bateriile de litiu; John Goodenough (n. 1922 în Germania, din părinți americani, profesor de știința materialelor la Universitatea din Austin, Texas) care a propus o soluție alternativă mult mai eficientă pentru catodul bazat pe oxid de cobalt; și, în fine, japonezul Akira Yoshimo (n. 1948, de la Asaji Kasei Corporation și Univeritatea Meijo din Nagoya) care, preluând perfecționarea lui Goodenough, a îmbunătățit-o la rândul său, folosind un anod bazat pe carbon. Rezultatul este generația de baterii ușoare și robuste, reîncărcabile de sute de ori, pe care, cu modificări și îmbunătățiri tehnologice (care le fac mai compacte, mai ușoare, mai durabile), le folosim de la începutul anilor ’90.
Descoperirile laureaților Premiului Nobel pentru Medicină din acest an sunt legate de măsurarea nivelului de oxigen și mecanismele prin care acesta influențează metabolismul celular și fiziologia corpului omenesc. Ele deschid calea tratamentelor unui game largi de boli. Cei trei laureați sunt: americanul William Kaelin (n. 1957, profesor de medicină la Universitatea Harvard și la Institutul de cancer Dana – Farber), englezul Peter Ratcliffe (n. 1954, de la spitalul John Ratcliffe și Universitatea din Oxford) și americanul Gregg Semenza (n. 1956, de la Johns Hopkins University School of Medicine). Rolul oxigenului în metabolism era cunoscut, și premiile Nobel din 1931 și 1938 au fost atribuite unor savanți care au descoperit enzimele care ajută în transformarea oxigenului în energie, precum și rolul glandelor tiroide în reglarea acestor procese. Cum se adaptează însă corpul omenesc nivelelor diferite de oxigenare, datorate schimbărilor exterioare de mediu sau modificărilor mecanismelor interne? Semenza a identificat componentele celulare într-un complex de proteine numite hypoxia-inducible factor (HIF), iar Ratcliffe și-a adus contribuția la sintetizarea acestora și crearea legăturii cu structura ADN. Contribuția suplimentară și una dintre aplicabilitățile practice au fost aduse de Kaelin, cercetător în domeniul cancerului, care a folosit aceste descoperiri pentru a propune cure specifice anumitor tipuri de cancer, bazate pe influențarea mecanismelor de reglare a oxigenării. Alte posibile aplicații sunt în domenii diferite, cum ar fi închiderea rănilor, afecțiuni cardio-vasculare, anemii, atacuri cerebrale și diferite tipuri de infecții.
Premiul Nobel pentru economie a fost și el împărțit în acest an între trei experți în domeniul economiei dezvoltării: Abhijit Banerjee (n. 1961 în India, profesor la Massachusetts Institute of Technology – M.I.T.), colega și soția lui Esther Dufflo (n. 1972 la Paris) și Michael Kremer de la Universitatea Harvard. Cei trei au fost recompensați pentru „abordarea lor bazată pe experimente” în combaterea sărăciei globale și prin utilizarea unor metode randomizate pentru a descoperi rezultatele programelor educaționale sau ale inițiativelor de medicină infantilă. Kremer a condus lucrări de pionierat în școlile din Kenya la jumătatea anilor ’90, și metodele sale au fost preluate și dezvoltate în continuare de Duflo și Banerjee. Aceste metode au îmbunătățit dramatic capacitatea de a combate sărăcia în practică. Ca rezultat direct al unuia dintre studiile lor, peste cinci milioane de copii indieni au beneficiat de programe eficiente de îndrumare în școli. Un alt exemplu sunt subvențiile masive în asistența medicală preventivă care au fost introduse în multe țări.
Fără a fi ferite nici ele de controverse, Premiile Nobel din domeniile științifice și economic încununează cariere și creează modele de urmat. Cele atribuite în acest an sunt legate de cercetarea structurii universului și de aplicații practice cu impact considerabil în viețile tuturor. Vom urmări cu interes listele de premianți și contribuțiile lor și în anii viitori.