Israelul împlinește în această săptămână 75 de ani. Ziua Națională marchează aniversarea Declarației de Independență a Israelului, semnată pe 14 mai 1948 sau 5 ale lunii ebraice Iyar. Cum toate sărbătorile evreiești sunt celebrate după calendarul ebraic, data diferă în fiecare an pe calendarul gregorian folosit în cele mai multe țări ale lumii. În acest an, sărbătoririle încep la apusul soarelui în seara de marți 25 aprilie și se termină la următorul apus de soare, miercuri 26 aprilie. 75 de ani este o cifră rotunda și prilej de bilanțuri parțiale. În rubrica CHANGE.WORLD am prezentat de multe ori informații și am dezbătut direcțiile de dezvoltare ale cercetării științifice și industriilor de tehnologie avansată din Israel, unele din experiența personală a celor 39 de ani de trai și muncă în această țară, a doua mea patrie. În articolul de astăzi voi discuta despre locul Israelului în ierarhia puterilor hi-tech din lume, despre fenomenul ‘start-up nation’ și originile sale, despre câteva direcții ‘fierbinți’ și despre problemele cu care lumea hi-tech se confruntă împreună cu întreaga societate israeliana.
(sursa imaginii: https://en.globes.co.il/en/article-towers-are-coming-to-dominate-israels-skyline-1001317056)
În ultimele decenii, Israelul s-a impus ca una dintre cele mai avansate țări din lume, din punct de vedere tehnologic. Cu o populație de puțin peste 9 milioane, există un număr incredibil de peste 4 000 de companii de tehnologie în această țară. Cheltuielile naționale de cercetare-dezvoltare civilă pe cap de locuitor în Israel, în 2021, s-au ridicat la 2 469,3 dolari, una dintre cele mai ridicate cote dintre țările membre ale Organizației pentru Cooperare Economică și dezvoltare (OECD), în principal datorită concentrării mari a centrelor de dezvoltare ale companiilor multinaționale din Israel. Israelul are peste 300 de centre de cercetare și dezvoltare și în 2018 a investit în cercetare și dezvoltare mai mult decât orice altă țară (4,95% din produsul intern brut – PIB), conform Forumului Economic Mondial, de peste două ori media OECD, de 2,26%. Comparativ, 5,3% din PIB-ul său este investit pentru apărare – printre cele mai mari la nivel global. Israelul ocupă locul 15 dintre cele 132 de economii prezente în clasamentul GII 2021. Indicele Global de Inovare (GII) clasifică economiile mondiale în funcție de capacitățile lor de inovare. Cea mai mare parte a investițiilor a fost în sisteme informatice, inteligență artificială, cercetare medicală și securitate cibernetică. Reputația Israelului ca „națiune de start-up” este bine justificată; are cel mai mare număr de start-up-uri pe cap de locuitor la nivel mondial (cu aproximativ un start-up la 1 400 de locuitori) și, de asemenea, se află printre primele țări ca număr de brevete de invenții pe cap de locuitor.
(sursa imaginii: i24news.tv/en/news/israel/economy/1659264391-israel-wants-high-tech-companies-to-invest-outside-of-the-tel-aviv-state)
Cum se explică această formidabilă dezvoltare a cercetării științifice, a industriilor bazate pe tehnologii avansate și a inițiativelor și inovațiilor? Există linii directoare la nivel politic, dar nu se poate spune că birocrația sau legislația sunt mai puțin stânjenitoare decât în alte multe părți ale lumii. Sectorul în care, poate, este mai ușor și mai convenabil de operat în Israel este cel al investițiilor străine. Înlesnirile financiare au făcut ca în decursul ultimelor câteva decenii multe mari companii străine să deschidă centre de cercetare și proiectare în Israel, și sunt puține marile firme din domeniul informaticii, comunicațiilor sau proiectării de chipuri electronice care să nu fi deschis centre de cercetare și proiectare aici, și asta în pofida faptului că forța de muncă nu este deloc ieftină, mai ales în comparație cu firmele indiene, indoneziene sau cele din Europa de Est. Antreprenorii locali se plâng că această liberalizare internațională se face de multe ori în detrimentul încurajării și finanțării inițiativelor locale. Există și în Israel un fenomen de ‘fugă a creierelor’ spre locuri din lume unde sunt oferite specialiștilor (în hi-tech dar nu numai, ci și cadrelor medicale, de exemplu) salarii mai mari și condiții de muncă mai bune. Discuțiile pe această temă nu diferă mult de cele din România. Ceea ce alimentează permanent aceasta industrie a cercetării este însă fluxul permanent de resurse umane de mare calitate. Educația tehnologică începe din școală și continuă la universități (câteva de nivel mondial în domeniile tehnologice) și în armată. În fapt, cercetarea tehnologică militară (neinclusă în statisticile de mai sus) reprezintă o școală tehnica și un domeniu aplicativ în care sunt pregătiți specialiști de cea mai înaltă clasă. Serviciul militar este obligatoriu (pentru băieți și fete) și tinerii cei mai dotați sunt selectați încă din ultimii ani de liceu pentru a fi înrolați în unitățile tehnologice ale armatei. În multe cazuri, ei urmează și cursurile universităților în paralel cu efectuarea serviciului militar. Un procentaj foarte mare dintre studenți (peste 80%) lucrează deja în profesie în timpul studiilor. Rezultatul este că, în momentul absolvirii studiilor universitare, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări din lume, inginerul, fizicianul sau IT-istul israelian are deja câțiva ani de experiență practică în domenii aplicative multidisciplinare.
(sursa imaginii: https://nocamels.com/2023/04/new-pipeline-brings-water-from-mediterranean-to-sea-of-galilee/#)
Una dintre poveștile de succes cele mai spectaculoase este cea a aprovizionării cu apă. Țara este situată într-o zonă climatică aridă și apa a fost aici o problemă dintotdeauna. Până cu nu mult timp în urmă, israelienii ascultau îngrijorați actualizări zilnice despre nivelul apei Mării Galileii (sau Lacul Tiberiada sau Kineret, așa cum este cunoscut în ebraică). Kineret este o atracție turistică populară, în special pentru pelerinii creștini. Este, conform Evangheliei după Matei, locul unde Iisus a umblat pe apă. De altfel, Marea Galileii, așa cum este cunoscută în engleză, este de fapt un lac – cel mai mare din Israel și cel mai jos lac de apă dulce sub nivelul mării din lume, la 215 metri sub nivelul mării. Este singurul lac de apă dulce semnificativ al țării și a fost până de curând sursa sa principală de apă. Așa că era o preocupare națională dacă nivelul scădea, așa cum se întâmpla adesea în lunile de vară, zi de zi, centimetru cu centimetru. Astăzi, nivelul apei din Kineret nu mai este menționat la știri. Din 2005, Israelul desalinizează apa din Marea Mediterană și, în ultimele luni, a finalizat un proiect de infrastructură de 250 de milioane de dolari, care îi permite să umple lacul cu apă de la cele cinci uzine de desalinizare din sudul țării. O rețea nou construită de conducte subterane, stații de pompare și rezervoare locale înseamnă că Mekorot (‘Izvoare’), compania națională de apă și Autoritatea Apei din Israel pot deschide acum robinetul atunci când este necesar, iar apa va începe imediat să curgă în Kineret. A fost nevoie de patru ani pentru a construi Proiectul național de inversare a fluxului, numit așa deoarece fluxul tradițional de apă al țării – de la nord la sud – a fost inversat. Din 1964, apa din Kineret, în nord, a fost transportată pe o conductă spre sud, pentru a alimenta întreaga țară. Acum, Israelul inversează acest flux. În prezent, lacul funcționează în primul rând ca o sursă de apă de urgență și pentru a oferi vecinului Israelului, Iordania, apa de care are nevoie disperată, ca parte a tratatului de pace din 1994. Desalinizarea este doar o parte din povestea de succes a apei Israelului. Această țară a redus la minimum scurgerile de la conductele de alimentare, astfel încât se pierd doar 3% din apă, în comparație cu 20% pierderi de apă în Marea Britanie, 50% în Bulgaria și 70% în România. Israelul este, de asemenea, în fruntea reutilizării apei, așa că 90% din apele reziduale sunt purificate pentru a iriga serele de legume și alte culturi. Pe locul doi, Spania reutilizează doar 30% din apă. Consumul total anual de apă al Israelului este de aproximativ 2,2 miliarde de metri cubi. Desalinizarea reprezintă în prezent aproximativ un sfert din aprovizionarea cu apă, dar va crește la aproape jumătate în viitorul apropiat. Acest lucru, combinat cu pierderea minimă de apă și reutilizarea maximă, poziționează astăzi Israelul ca exportator de apă.
(sursa imaginii: i24news.tv/en/news/israel/technology-science/1661236359-israeli-technology-to-be-used-in-nasa-artemis-mission#)
Să trecem în revistă și câteva date și informații recente despre programele spațiale israeliene. Agenția Spațială Israeliană, înființată în 1983, funcționează sub auspiciile Ministerului Științei și Tehnologiei și este responsabilă de inițierea, conducerea și coordonarea tuturor activităților programului spațial civil. Programul Spațial a fost înființat în anii 1980, iar în 1988 Israelul a devenit a opta țară din lume care a reușit să lanseze și să poziționeze sateliți în spațiu. Scopul său principal a fost și rămâne acela de a stabili o infrastructură cuprinzătoare pentru studiul spațiului. Israelul a fost forțat să facă față provocărilor de securitate și lipsei de resurse și, în consecință, s-a concentrat pe miniaturizarea tehnologiei și dezvoltarea de sateliți mici, ușori, cu rezoluție înaltă, teledetecție și capabilități de comunicare. Familia de sateliți Ofek (‘Orizont’) cuprinde în jur de 15 sateliți, în majoritate lansați de rachete Shavit (‘Cometa’). Cea mai recentă lansare anunțată a avut loc pe 29 martie 2023. Industria spațială israeliană se ocupă, în primul rând, de dezvoltarea, producția și operarea de sateliți, vânzarea de servicii de comunicații și teledetecție. NASA va lansa primul telescop spațial al Israelului – satelitul de astronomie tranzitorie ultravioletă sau ULTRASAT – pe orbita înaltă a Pământului la începutul anului 2026, în cadrul unui parteneriat nou semnat între NASA, din Statele Unite, și Ministerul Inovației, Științei și Tehnologiei din Israel. ULTRASAT, un proiect de prim rang al Agenției Spațiale Israeliene și al Institutului de Știință Weizmann, va revoluționa capacitatea oamenilor de știință de a detecta și analiza evenimente tranzitorii din univers, cum ar fi fuziunile stelelor neutronice și exploziile supernovelor. Israelul și-a încercat și forțele în explorarea Lunii. Răspunzând la concursul inițiat de Google, experții israelieni au construit Bereshit (‘La început’ – primele cuvinte din Cartea Genezei), un mic robot de aterizare lunară și o sondă lunară, operate de SpaceIl și Israel Aerospace Industries. Scopurile sale au inclus inspirarea tinerilor și promovarea carierelor în știință, tehnologie, inginerie și matematică (STEM) și plasarea unui magnetometru, a unei capsule a timpului și a unui retroreflector laser pe Lună. Misiunea a fost un succes până la ultima fază a aselenizării, pe 11 aprilie 2019. Giroscoapele aterizatorului s-au defectat, ceea ce a dus la oprirea motorului principal, rezultatul fiind prăbușirea landerului pe Lună. Israelul participă la proiectul Artemis al lui NASA, care vizează aducerea astronauților pe Lună înainte de sfârșitul deceniului. Pentru primul zbor, Artemis-1, ‘echipajul’ său a fost format din manechine pe nume Zohar și Helga. Zohar a purtat o vestă de protecție împotriva radiațiilor AstroRad, dezvoltată de compania israeliană StemRad. Vesta este menită să protejeze astronauții de radiațiile dăunătoare și razele cosmice din spațiu. Mii de senzori de monitorizare au testat nivelul de protecție al lui Zohar în timpul experimentului cu radiații Matroshka AstroRad (MARE). Rezultatele măsurătorilor vor fi folosite pentru perfecționarea costumelor purtate de astronauți în timpul misiunilor spațiale. O altă cooperare a Israelului cu Agenția Spațială Europeană (ESA) a început pe 14 aprilie, ca parte a unei misiuni de explorare spre planeta Jupiter – nava spațială JUICE. Aceasta include un sistem electronic complet israelian la bord, proiectat de firma israeliană AccuBeat. Călătoria va dura 8 ani. În fine, doi israelieni au zburat până acum în spațiu. La începutul lunii aprilie 2022, investitorul israelian și fostul pilot de luptă Eitan Stibbe a devenit al doilea astronaut israelian, ca membru din prima echipă de astronauți complet privată lansată pe Stația Spațială Internațională. Primul israelian în spațiu a fost Ilan Ramon, care a murit cu douăzeci de ani în urmă, împreună cu șase colegi de echipaj de la NASA, în dezastrul navetei spațiale Columbia din 2003.
(sursa imaginii: https://edition.cnn.com/2023/03/12/middleeast/israel-protests-benjamin-netanyahu-intl/index.html)
În paralel cu succesele economice și cu realizările industriilor avansate și ale cercetării științifice, Israelul se confruntă cu un permanent pericol extern și – în ultimii ani – cu o prelungită criză politică. Patru runde de alegeri parlamentare în doi ani au dat naștere unei a cincea runde, care a rezultat într-un guvern de coaliție între centru, partidele religioase și extrema dreaptă. Acest guvern și-a propus o reformă a justiției care împarte publicul israelian în două tabere. Inițiatorii reformei și susținătorii lor consideră că este vorba despre o schimbare necesară pentru a restabili un echilibru pierdut între puterea judecătorească, devenită dominantă și nereprezentativă, și puterile legislativă și executivă. Oponenții reformei susțin că reforma este o lovitură adusă statului de drept, aservind puterea judecătorească politicienilor și transformând democrația israeliană într-un sistem semi-autocratic, asemănător celor din Ungaria sau Polonia. În ultimele luni, au avut loc demonstrații fără precedent, sute de mii de protestatari manifestându-și în stradă dezaprobarea față de reformele propuse. Situația se aseamănă cu cea din România din anii 2017-2019. Printre protestatari se află și un mare număr de lucrători în hi-tech și chiar și proprietari și investitori în acest sector. Aceștia consideră că succesul economiei și industriilor avansate israeliene se datorează nu în mică măsură liberalismului economic, libertății de inițiativă și existenței unui sistem legal care să protejeze drepturile investitorilor. Slăbirea sistemului legislativ și aservirea acestuia intereselor politice ar pune sub semnul întrebării stabilitatea economică și deschiderea investitorilor străini spre a face afaceri în Israel. Pentru prima dată în ultimele două decenii s-a înregistrat în ultimul an nu doar o scădere a nivelului de investiții, dar se și vorbește despre planuri ale unor firme cunoscute străine și chiar și israeliene de a-și înceta activitățile existente și a le muta în alte părți ale lumii.
Perioada de o lună a sărbătorilor de primăvară (între Paștele evreiesc și Ziua Independenței) a fost declarată ca perioadă de reflecție și tratative. Sper că acestea vor duce la o soluție acceptabila, care să păstreze vibranta democrație israeliană și să permită continuarea dezvoltării țării, inclusiv a sectoarelor legate de cercetarea științifică și industriile avansate. Forța democrațiilor constă tocmai în libertatea de exprimare a tuturor opiniilor și în capacitatea de a ajunge la soluții care să exprime valorile majorității, respectând drepturile fundamentale ale tuturor. Eu sper că va fi posibil.
La Mulți Ani, Israel!
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)