Știrile săptămânii ne poartă spre stele, dar nu ne lasă nici să ne despărțim de actualitățile care ne invadează viețile pe Pământ. Rubrica CHANGE.WORLD se va ocupa, firesc, în această săptămână, de misiunea spațială Crew Dragon Demo-2, care reprezintă o realizare semnificativă în evoluția explorării spațiale. Vom reveni apoi pe planeta noastră, pentru a încerca să înțelegem cum sunt generate și interpretate cifrele legate de pandemia COVID-19 cu care suntem bombardați în ultimele luni, și ce rol joacă sau poate juca software-ul ‘open source’ în această privință. După cum vom vedea, cele două subiecte sunt interconectate mai mult decât ar părea la prima vedere.
La sfârșitul săptămânii trecute, am retrăit senzații și sentimente pe care nu le mai simțisem de vreo jumătate de secol. Să recunoaștem, cu toții aveam nevoie de vești bune. Pe planeta noastră bolnavă, într-un sfârșit de săptămână marcat de proteste violente în Statele Unite, o mare parte dintre cetățenii lumii au urmărit, prin intermediul ecranelor televizoarelor, calculatoarelor sau ale telefoanelor mobile, lansarea misiunii care aduce schimbări semnificative în felul în care explorarea spațială se va desfășura în viitoarele decenii. Este vorba, desigur, despre primii astronauți care își încep călătoria de pe teritoriul american de un deceniu încoace, deci despre revenirea lansărilor americane cu echipaj, după scoaterea din operație a navetelor spațiale la începutul deceniului trecut. Lansarea a avut loc – simbolic – din complexul 39A, de la Cape Canaveral, acolo de unde au plecat o parte dintre misiunile Apollo, între care Apollo 11, și ale navetei spațiale. Din punctul de vedere al modelului economic, este vorba despre prima colaborare majoră dintre SpaceX, firma specializată în explorare spațială, întemeiată de Elon Musk, și agenția guvernamentală NASA, deci de primul program spațial privat care lansează astronauți în spațiu. Dar și din punct de vedere tehnologic este vorba despre câteva premiere științifice semnificative.
Cei care au urmărit pregătirile știu că lansarea din ziua de sâmbătă, 30 mai 2020, a fost a doua încercare, după ce prima lansare, prevăzută să aibă loc cu trei zile mai devreme, a fost anulată la mai puțin de 17 minute înainte de ora prevăzută. Problemele meteorologice de miercuri, 27 mai, nu au fost observate atât în zona lansării, cât pe traiectoria prevăzută a primelor zece minute de zbor, unde ar fi trebuit să aibă loc recuperarea astronauților în caz de incident. Între alte inovații aduse de programul Crew Dragon se află posibilitatea reducerii riscurilor pentru astronauți, prin proiectarea unor secvențe de recuperare posibile până la acționarea propulsoarelor celei de-a treia trepte a vehiculului spațial. De asemenea, toată manevra de apropiere dintre Crew Dragon și stația spațială internațională și de conectare a celor două vehicule spațiale a fost complet automatizată (cu supraveghere și posibilitate de preluare a comenzilor manuale în caz de necesitate), după ce fusese deja verificată în zborul precedent (fără cosmonauți) Crew Dragon Demo-1. La întoarcere, după șase săptămâni petrecute la bordul stației internaționale, Crew Dragon va fi decuplată de stație și se va întoarce pe Terra, după o reintrare în atmosferă care va dura mai puțin de 12 minute, amerizând în Oceanul Atlantic, aproape de coasta Floridei. Vehiculul va fi recuperat. Posibilitatea refolosirii unora dintre componentele esențiale și dintre cele mai costisitoare, cum este racheta propulsoare principală Falcon 9 folosită la lansare, va reduce deja, în această misiune, costul trimiterii in spațiu a unui astronaut la jumătate din cele 80 de milioane de dolari, cât plăteau americanii rușilor pentru serviciile de transport în spațiu cu ajutorul rachetelor Soyuz. În viitor, aceste costuri vor continua să fie reduse cu un procentaj estimat de până la 90% din costurile actuale.
Și Corona? Cu pandemia bântuind pe Terra, au fost luate precauții suplimentare pentru ca virusul să nu fie exportat în spațiu, prin intermediul pasagerilor misiunii, vehiculelor spațiale, instrumentației și obiectelor pe care aceștia le iau cu ei în călătorie. Astronauții Robert Behnken și Douglas Hurley s-au aflat într-o strictă izolare în săptămânile premergătoare lansării, având contact cu o echipă redusă numeric la minimul necesar, care și ea a fost izolată și distanțată fizic. Echipamentele folosite au fost riguros igienizate. Cei doi astronauți au șanse practic nule să se alăture statisticilor contaminărilor în timpul misiunii pe care o îndeplinesc acum. Iar dacă precauțiile vi se par cumva exagerate, vă invit să citiți sau să recitiți pasionantul roman de science-fiction ‘Germenul Andromeda’ al lui Michael Chrichton. Dintre nenumăratele necunoscute legate de virusuri, trebuie luat în considerare felul în care condițiile călătoriilor spațiale influențează dezvoltarea, reproducerea și efectele acestora. Echipajele de astronauți care pleacă în misiune vor petrece perioade îndelungate împreună în spații închise și posibilitatea unei epidemii în condițiile zborului trebuie evitată pe cât posibil. Pe de altă parte, trebuie să existe planuri de acțiune și medicația necesară confruntării cu asemenea situații.
Dacă tot am atins subiectul statisticilor legate de pandemie, cred că informațiile cu care suntem bombardați în ultimele luni, și concluziile care sunt uneori trase, ca să nu mai vorbim despre recomandări pentru publicul larg, au carențe vizibile. În special comparațiile dintre numere sau procentaje din țări diferite nu au prea multă valoare în opinia mea. Este ca și cum ai compara viteze sau distanțe în numere, dar fără a ține cont că în unele locuri măsurătorile sunt făcute în kilometri, în altele în mile, în altele în leghe nautice. Între multe alte lucruri pe care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ar fi trebuit să le pregătească, dar nu a făcut-o, se află standardizarea parametrilor în epidemiologie. Concluziile oarecum certe care se pot trage sunt, deocamdată, doar comparative în cadrul unor populații date: bărbații se îmbolnăvesc mai mult decât femeile. Cei în vârstă mai mult decât tinerii. Cei care suferă de anumite boli (diabet, astm sever) decât cei sănătoși. Aceste date trebuie însă colectate cu grijă, înregistrate sistematic și anonimizate, pentru a preveni încălcarea legislației de confidențialitate. O inițiativă în acest sens este cea inițiată de serviciul național de sănătate (NHS) britanic și ea se numește OpenSAFELY. Interesant este faptul că unul dintre principiile de bază ale proiectării acestui sistem este inspirat de acțiunile agenților medicali într-un mediu atins de o epidemie. Este vorba despre o izolare, dar nu socială, ci digitală. Datele colectate de la abonații NHS (cam toată populația Marii Britanii) sunt păstrate în centre de date. Numele pacienților sunt eliminate și înlocuite cu cifruri digitale. Codul care le prelucrează este trimis în centrul de date, separat de cei care l-au scris și de cei care îl interpretează. Algoritmii care prelucrează informația sunt publicați în depozite exterioare publice de cod, conform sistemului de sursă deschisă (open source). Nu numai că există o separare fizică între cei trei factori care participă la sistem (sursa de informație, programatorii algoritmilor, beneficiarii informațiilor), dar algoritmii sunt accesibili public, transparenți verificărilor și pot fi utilizați de alte sisteme de sănătate.
Deși aparent contra-intuitivă, metoda ‘open source’ devine din ce în ce mai populară și se dovedește a aduce beneficii economice, tehnice și de eficacitate. Codul (adică algoritmii și programele) este accesibil la liber, oricine poate citi, copia, folosi, comenta, îmbunătăți. Nu există licențe și folosirea este gratuită. Sistemul mobil de operare Android este un asemenea exemplu, fiind instalat pe 80% din telefoanele mobile din lume. Cei care îl folosesc reprezintă o comunitate imensă, iar beneficiile economice sunt recoltate din miile de aplicații care sunt posibile folosind acest cod bazat pe o versiune modificată a kernelului (nucleului de bază) sistemului de operare ‘profesional’ Unix. Organizațiile de standardizare au început să folosească programe ‘open source’ pentru definirea anumitor interfețe, părți din standarde sau standarde complete, înlocuind textele scrise. Avantajul – sunt mai riguroase, mai precise. Dezavantajul – pot fi citite și înțelese doar de cei care cunosc limbajele de programare în care sunt scrise. De la software (programe), metoda s-a propagat și la hardware (electronică), deoarece proiectarea micro-chip-urilor este bazată tot pe o formă de programe. Un exemplu în acest sens este setul de instrucțiuni RISC-V (se pronunță risk-five) care reprezintă o metodă de proiectare a blocurilor micro-electronice inventată inițial la Universitatea Berkeley, și care oferă o alternativă sistemelor protejate private. Firme ca IBM, Qualcomm și Google au anunțat produse sau intenția de a încorpora aceste programe în produse. Depozitarea acestor programe se face în ‘depozite publice’ de programe, dintre care cel mai popular este GitHub, permițând catalogarea și controlul versiunilor succesive, o problemă administrativă bine cunoscută de cei care scriu programe informatice. Adăugarea de noi domenii aplicative, cum sunt statisticile din domeniul medicinei, în general, și a epidemiologiei, în particular, sunt încă o dovadă că nu există limite pentru cunoașterea științifică și că viziunea sistemică și interdisciplinară întărește metodologia și amplifică beneficiile aduse de tehnologiile diverse.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)