CHANGE.WORLD – Inteligență ART-ificială

Ne aflăm într-un punct de inflexiune în evoluția Inteligenței Artificiale (AI)? Suntem martorii unui salt calitativ al eficienței aplicațiilor AI, care poate avea un impact serios în domenii diverse cum ar fi căutarea și documentarea pe rețelele informatice, eseurile și temele individuale solicitate în școli sau creațiile artistice din domenii ca muzica sau artele plastice? Răspunsul la aceste întrebări pare a fi pozitiv dacă ne ghidăm după știrile care circulă în ultimele săptămâni. Dar, la fel ca și în cazul altor informații legate de tehnologii noi și de impactul lor asupra vieților noastre, abundă și în legătură cu aceste subiecte neînțelegerile datorate lipsei de cunoștințe de bază în domeniile tehnice și dezinformațiile intenționate sau neintenționate, iar pe baza acestora apar și înfloresc teoriile conspirative. Sunt școlile și chiar și universitățile în pericol, căci profesorii nu au cum să distingă temele de casă create prin trudă umană de cele generate cu câteva apăsări pe tastaturi? Arta și artiștii vor rezista concurenței roboților ART-ificiali?

Să încercam să punem puțină ordine în fapte.

O parte din această furtună își are originea în succesul peste așteptări al unei aplicații de tip ‘chatbot’. Un chatbot este un descendent al lui HAL 9000, personajul fictiv dotat cu inteligență artificială din seria de romane ‘Odiseea spațială’ ale lui Arthur C. Clarke și filmul lui Stanley Kubrick ‘2001: A Space Odyssey’. Cu alte cuvinte, este vorba despre o aplicație software folosită pentru a conduce o conversație prin chat online, prin text sau voce, înlocuind în multe cazuri contactul direct cu un agent uman. Este vorba practic despre o interfață între consumatorii umani și aplicații AI care le furnizează acestora servicii. Aplicația despre care este vorba se numește ChatGPT (ceea ce este o prescurtare pentru Generative Pre-trained Transformer) – un chatbot lansat de concernul OpenAI în noiembrie 2022. Este construit pe baza familiei GPT-3 de modele mari de limbaj despre care am discutat în articole precedente ale rubricii CHANGE.WORLD și este optimizat pentru a lucra cu tehnici de auto-învățare, învățare supravegheată și învățare intensificată. ChatGPT a fost lansat ca prototip pe 30 noiembrie 2022 și a atras rapid atenția pentru răspunsurile sale detaliate și bine formulate în multe domenii de cunoaștere. OpenAI este un laborator american de cercetare în domeniul inteligenței artificiale format din corporația cu scop de profit OpenAI LP și compania sa mamă, organizația non-profit OpenAI Inc. Organizația a fost fondată în San Francisco la sfârșitul anului 2015 de antreprenori ca Sam Altman, Elon Musk (da, tot el!) și alții, care au promis o investiție comună inițială de un miliard de dolari. Musk a demisionat din consiliul de administrație în 2018, dar a rămas printre donatori. În 2019, OpenAI LP a primit o altă investiție de un miliard de dolari de la Microsoft.

Lansarea lui ChatGPT, care poate fi folosit gratuit pentru o perioadă de testare definită de OpenAPI a suscitat reacții diferite, de la uimire, amuzament și până la îngrijorare, în presă și mai ales pe rețelele sociale. Mulți au speculat că ChatGPT va perturba activitatea de căutare prin Google, devenind un concurent serios pentru acesta și alte motoare de căutare. Au mai atras atenția însă și alte capabilități: depanarea de cod software, generarea de texte folosind stilul autorilor celebri sau crearea de lucrări didactice care înlocuiesc nu numai căutarea și accesul direct la sursele de informații dar și însăși laborioasa activitate de exprimare directă prin scris. Primele astfel de cazuri nu au întârziat să apară. Darren Hick, profesor la un colegiu din statul american Carolina de Sud a dat ca temă de casă studenților săi scrierea unui eseu de 500 de cuvinte despre filozoful David Hume și ‘paradoxul groazei’, adică faptul că oamenii se pot bucura de ceva de care se tem. Dintre răspunsuri, unul prezenta semne distinctive care indicau utilizarea tehnologiei AI în pregătirea temei. În rezumat, textul părea prea scris ‘ca la carte’. Profesorul nu a ezitat să folosească unealta informatică folosită în frauda exact pentru a detecta frauda. A introdus textul suspect în software-ul creat de producătorii lui ChatGPT pentru a determina dacă răspunsul scris a fost formulat de AI. Răspunsul a indicat o potrivire cu o probabilitate de 99,9%. Între timp, a apărut și o primă aplicație web numita GPTZero care poate identifica cu mare precizie dacă un eseu a fost generat de chatbot-ul ChatGPT. Aceasta va putea ajuta la identificarea fraudelor în școli și universități și a dezinformării, dar numai dacă OpenAI continuă să ofere acces la modelele AI folosite în construcția chatbot-ului. Se pare că OpenAI însăși lucrează la inserarea unui ‘marker’ în textul generat de modelele sale.

Ce-ar fi însă dacă îi dăm temă chatbot-ului să creeze un text în stilul unui autor preferat? Poate chiar și muzică similară celei învățate din piesele unui compozitor? Deja acest lucru s-a întâmplat, și cel puțin un muzician (care se întâmplă să fie și scriitor și actor), Nick Cave, nu este deloc amuzat de această situație. Într-o postare din buletinul său informativ ‘The Red Hand Files’, Cave i-a răspuns unui fan pe nume Mark din Noua Zeelandă, care i-a trimis o melodie scrisă de ChatGPT. Aplicația AI fusese folosită de Mark pentru a crea o melodie „în stilul lui Nick Cave”. Refrenul, în tentă biblică, sună cam așa:

“I am the sinner, I am the saint,

I am the darkness, I am the light,

I am the hunter, I am the prey,

I am the devil, I am the savior.”

Răspunsul lui Nick Cave: „Este suficient să spun că nu simt același entuziasm în legătură cu această tehnologie. Înțeleg că ChatGPT este la început, dar poate că aceasta este oroarea emergentă a Inteligenței Artificiale – că va fi pentru totdeauna în stadiu incipient, deoarece va avea întotdeauna de mers mai departe, iar direcția este întotdeauna înainte, întotdeauna mai rapidă. … A scrie un cântec bun nu este mimetism, sau replicare sau pastișă, este opusul. Este un act de auto-crimă care distruge tot ceea ce s-a străduit (artistul) să producă în trecut. Sunt acele plecări periculoase, care opresc bătăile inimii, care îl catapultează pe artist dincolo de limitele a ceea ce el sau ea recunoaște că fiind sinele lor cunoscut.”

ChatGPT este doar una dintre aplicațiile din acest domeniu. În spațiul artelor plastice exista concurenți serioși, care pot lucra în colaborare cu ChatGPT (folosind-o ca interfață de introducere a informației inițiale) sau independent. Crearea de ‘noi Rembrandt sau Van Gogh’ este unul dintre efecte. Într-un alt caz, Ammaar Reshi, manager de design în vârstă de 28 de ani la o companie de tehnologii financiare din California, a avut o idee distractivă și creativă: să folosească instrumente AI pentru a scrie și a ilustra o carte pentru copii pentru fiica unui prieten. Și-a propus să o facă într-un weekend. Folosind ChatGPT și Midjourney, program creat de un laborator de cercetare independent cu același nume, care creează imagini din descrieri textuale, Reshi a generat schițe de text și ilustrații care se combină într-o poveste care demonstrează copiilor magia AI. A rezultat o carte numita ‘Alice and Sparkle’ pe care Rashi a pus-o pe Amazon și a vândut din ea 900 de exemplare. Autorul a petrecut multe ore perfecționând grafica și editând textul generat pentru carte și respinge critica conform căreia tot ce ar fi făcut a fost să „apese un buton”. Reacțiile cumpărătorilor au fost amestecate – 60% favorabile, 40% nefavorabile.

Lucrurile nu se opresc aici. Unii artiști plastici, văzându-și amenințată ocupația de o concurentă neașteptată, s-au îndreptat spre tribunale. Un grup de artiști a depus o plângere colectivă împotriva companiei Stability AI Ltd. și a altor doi producători de generatoare de artă, Midjourney Inc. și DeviantArt Inc., pentru utilizarea imaginilor protejate prin drepturi de autor ca surse ale programelor de inteligență artificială. Ei susțin că generatorii au descărcat și au folosit numeroase imagini protejate prin drepturi de autor fără a obține acordul sau a compensa niciunul dintre artiști. Pe lângă despăgubiri, procesul — intentat de Sarah Andersen, autoarea benzii desenate pe web „Sarah Scribbles”, și de colegii artiști Kelly McKernan și Karla Ortiz — cere instanței să oprească companiile generatoare de inteligență artificială să folosească munca artiștilor fără permisiune, ceea ce ar putea însemna schimbarea modului în care instrumentele AI produc conținut.

Procesele pot dura ani și rezultatul lor este incert, căci legislația însăși este în urma evoluției rapide a inteligenței artificiale. Discuția despre produsele artistice sau „artistice” create de inteligența ART-ificiala are multe ramificații – unele juridice, altele legate de dezbateri estetice fundamentale și de întrebări legate de definirea artei și a actului de creație. Cui aparțin lucrările create folosind metodele AI? Artiștilor ale căror lucrări au fost folosite ca puncte de plecare? Inginerilor software care au scris programele care generează arta? Utilizatorilor care au ales temele și sursele artistice? Pot programele AI să fie privite ca niște instrumente noi în trusele de scule ale artiștilor? În definitiv, dacă Inteligența Artificială este o simulare a inteligenței naturale, poate că arta produsă cu unelte AI este o formă de simulare a artei. Epigoni au existat de când există arta. Iar arta lipsită de originalitate nu este este altceva decât arta de proastă calitate. Până la urmă, ne întoarcem la ceea ce susține Nick Cave. Artistul adevărat nu copiază nici ceea ce au făcut alții înainte și nici măcar ceea ce au făcut el. El pune în urmă trecutul și creează emoții și reacții noi. Și asta inteligența ART-ificiala nu știe să facă.

Deocamdată?