Internetul și Web-ul nu sunt exact același lucru, deși noțiunile sunt confundate de o mare parte dintre utilizatori. Cele două invenții sunt despărțite de două decenii, 20 de ani dintr-o istorie care deja numără aproape 50 de ani. Să trecem în revista câteva dintre etapele importante ale acestei istorii, și să examinăm în paralel cum au evoluat reprezentările grafice ale rețelei globale. Cum arătau hărțile Internetului și ale Web-ului, atunci și acum?
Ziua de naștere a comunicației dintre mașini este 29 octombrie 1969. Prima rețea de calculatoare se numea ARPANET și aparținea unei agenții numite Advanced Reseach Projects Agency (ARPA), sponsorizate de Departamentul Apărării al Statelor Unite. Prima rețea de calculatoare avea patru ‘noduri’ – patru calculatoare –, din care trei se aflau în California, cunoscută pe atunci mai mult pentru hippies și fenomenul Flower Power. Aveau să mai treacă vreo 10-15 ani până când să devină familiar lumii numele de Silicon Valley și această zona geografică să se transforme în capitala inventivității și a industriei hi-tech. Primul mesaj trimis de studentul în calculatoare Charles Kline de la UCLA, din Los Angeles, spre un calculator aflat 600 de kilometri la nord, la Stanford a cuprins două litere: L și O. El, de fapt, intenționase să scrie ‘login’, dar sistemul a căzut după primele două litere, înregistrând primul ‘crash’ din istoria Internetului.
Cu ani mai târziu, Vinton Cerf, numit și ‘părintele Internetului’ a descris într-un poem acest moment:
It was the first, and being first, was best,
but now we lay it down to ever rest.
Now pause with me a moment, shed some tears.
For auld lang syne, for love, for years and years
of faithful service, duty done, I weep.
Lay down thy packet, now, O friend, and sleep.
Să facem un salt în timp până în anul 1982. Multe se întâmplaseră între timp. Tehnologia transmisiei digitale a informației, dezvoltată în proiecte mai mult sau mai puțin secrete, devenise accesibilă comercial. Câteva metode de transmisie a informației digitale, numite ‘protocoale de comunicații’ duseseră un scurt, dar violent război matematic și tehnologic, și învingător fusese declarată o metodă numită simplu Internet Protocol sau IP. Începeau să apară perspectivele unei piețe comerciale, modeste la început, având drept clienți principali universitățile nord-americane, care doreau să comunice și să împărtășească informație. Din această perioadă datează schema Internetului așa cum arăta el in anul 1982, desenată de Jon Postel.
Jonathan Bruce Postel (1943 – 1998) a fost unul dintre creatorii Internetului, și primul (mulți vor spune și ultimul) său administrator. În vremea sa și cu contribuția lui au fost puse bazele sistemului de adresare a calculatoarelor legate la Internet, domeniile și adresele folosite pe Internet și au început să fie publicate standardele care asigură până astăzi funcționarea rețelei globale, publicații numite RFC (Request For Comments).
sursa imaginii: thisdayintechhistory.com/03/12/first-proposal-world-wide-web/
Conceptul pânzei de păianjen (‘web’ sau ‘World Wide Web’) a apărut cu câțiva ani mai târziu, data exactă de naștere fiind 12 martie 1989. Inventatorul de al cărui nume este legat Web-ul se numește Tim Berners-Lee, născut în 1955, inginer și cercetător în domeniul calculatoarelor, absolvent al Universității din Oxford, ai cărui părinți lucraseră la prima generație de calculatoare digitale. Problema căreia i-a găsit soluție Sir Tim, cum este cunoscut azi, era accesul cercetătorilor la baza de date și de informație a calculatoarelor, care erau situate în alte secții ale Centrului European de Cercetări Nucleare (CERN) sau la alte centre de cercetare sau universități situate departe de Geneva, unde se afla el. Pentru asta el a combinat câteva invenții și concepte aflate în ‘straturi’ (‘layers’ în limbaj de specialitate) diferite ale Internetului: serverele fizice și terminalele prin care utilizatorii accesau rețeaua (‘nodurile’ pânzei), transportul informației folosind protocolul IP care începea să devină universal (‘firele’ pânzei), și aplicațiile interlegate prin intermediul unor cuvinte cheie care deveneau canale de informație comune pentru toți participanții (‘hypertext’). Acum putem vedea mai clar diferența între Internet, care este infrastructura de baza pentru transportul informației, și Web – una dintre aplicațiile care sunt făcute posibile de Internet, foarte importantă, dar nu și singura.
Internetul poate fi reprezentat în mai multe feluri, depinzând de gradul de complexitate sau schematizare, de stratul la care dorim să prezentăm legăturile informaționale, de structura fizică sau logică pe care urmărim să o punem în evidență. Unele dintre aceste reprezentări ale universului internetic încep să semene din ce în ce mai mult cu fotografiile universului real, ale spațiului cosmic surprins de telescoapele care captează lumea interstelară. Este un univers complex, în permanentă expansiune. Așa cum radiotelescoapele își extind permanent raza și adaugă noi stele hărților cosmice, și harta Internetului se mărește încontinuu, odată cu adăugarea de noi utilizatori, noi aparate, noi obiecte legate la rețea. În ultimul deceniu al secolului trecut a avut loc o evoluție importantă în tehnologia internetică, prin introducerea noii generații a protocolului IP, cu o capacitate de adresare extrem de extinsă, care permite conectarea unui mare număr de Obiecte la Internet. De la Internetul cu patru calculatoare din 1969 am ajuns la o rețea cu miliarde de noduri, care cel puțin în teorie, pot comunica toate simultan unele cu altele, pot împărtăși prin intermediul Pânzei de Păianjen informație, înțelepciune și frumusețe.
Au apărut desigur și pericolele, căci aceeași rețea poate propaga și dezinformația, prostia sau ura. Internetul a devenit infrastructura informațională fără de care nu mai poate funcționa societatea modernă și, în același timp, o afacere și o sursă de profit la scară planetară. Unii ar dori ca această hartă a universului internetic să fie marcată de frontiere și puncte de control în care se exercită autoritatea guvernelor și a cenzorilor lor. În spațiul cosmic, aceste granițe și bariere nu există încă. În Internet, ele încep să apară.
Cum va arăta harta Internetului peste 5 sau 10 ani? Vom urmări și vom relata.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)