‘Pentru ca un priveghi sa-l cinsteasca asa cum se cuvine pe cel mort, facandu-i astfel mai usoara prima noapte a mortii sale, care este cea mai zbuciumata, trebuie sa fie planuit cu mare grija, cu toata atentia cuvenita atat mortului, cat si poftei de mancare.
Cand ar trebui servite gustarile?
Toata noaptea, de la inceput pana la sfarsit. Cafeaua trebuie servita tot timpul, si aici vorbim de cafea simpla – cafezinho – sa fie clar. Un mic dejun in toata regula, cu cafea cu lapte, paine, unt, branza, biscuiti, prajituri de manioc, cuscus cu oua ochiuri, este servit doar spre dimineata si doar acelora care au ramas sa vegheze pana la ziua.’ (pag. 11)
Romanul ‘Dona Flor si cei doi soti ai ei’ scris in anii 60 ai secolului trecut de scriitorul brazilian Jorge Amado si aparut in colectia ‘Romanul secolului XX’ al Editurii Univers in traducerea Laurei Badescu incepe cu o moarte – cea a primului sot al frumoasei si temperamentalei dona Flor, impatimitul jucator de carti, viciosul si afemeiatul Valdinho. Curand cititorul constata ca desi mort Valdinho va fi unul dintre cele mai prezente personaje ale romanului al carui prima parte va descrie povestea primei tinereti a lui Flor care pe langa frumusete este dotata cu un deosebit talent in arta culinara si cu un spirit intreprinzator care ii permite sa-si dobandeasca independenta financiara, sa iasa de sub tutela dictatoriala a mamei sale, dona Rozalinda, si sa-l aleaga ca sot pe alesul inimii sale. Doar ca alegerea pare cel putin in aparenta a nu fi dintre cele mai fericite, infidelul Valdinho este departe de a fi un sot model, isi pierde noptile si banii in cazinouri si relatii extra-conjugale si pare a avea un singur talent – acela de amant super-dotat care trezeste in dona Flor toata instinctele feminitatii si sfasaie in alcov orice voal de pudoare.
sursa www.librariaeminescu.ro
Moartea in conditii destul de ridicole (costumat in femeie in timpul carnavalului) a lui Valdinho pare a pune capat primului capitol semnificativ al vietii donei Flor. Desi independenta financiar impacarea ei cu situatia de vaduva este doar aparenta. Amado construieste in dona Flor un personaj feminin fascinant, complex si contradictoriu, in care temperamentul se afla in lupta cu convenientele sociale, simtul onoarei cu senzualitatea si dorul fata de sotul infidel dar si amantul inegalabil si de neuitat.
‘Acum Valdinho nu avea sa mai vina niciodata, vai, niciodata! Disparute erau vocea lui, rasul smecher, mana indiscreta, parul blond de pe pieptul lui, mustacioara impertinenta, somnul lui tulburat de jetoane si de mize. Donei Flor nu-i mai ramasese nici asteptarea chinuitoare. Ce n-ar fi dat pentru a avea privilegiul de a suferi asteptandu-l. pentru angoasa de a astepta linistea nocturna a strazii, sperand sa auda pasii sotului ei, adesea impleticiti dupa ce bause prea multe pahare de cachaca!’ (pag. 153)
In orasul capitala de provincie (dar totusi de provincie) in care are loc actiunea, singura modalitate onorabila de a-si reimplini viata este pentru o vaduva o a doua casatorie, si dupa cateva tribulatii apare si al doilea sot, linistitul si ordonatul farmacist Teodoro, un fel de antiteza a lui Valdinho cam din toate punctele de vedere, inclusiv talentele amoroase. Flor isi gaseste locul onorabil in societate dar isi pierde linistea in viata intima. Doar ca suntem in spatiul latino-american, acolo unde frontierele realitatii si ale magiei se intalnesc si cateodata se sterg, si dorintele si visele unei neveste iubind onorabil dar plicticos un al doilea sot linistit, dar tanjind dupa primul disparut in neantul mortii, pot din cand in cand duce la rezultate dintre cele mai neasteptate. Pentru cei care nu ati citit cartea si nu ati vazut nici filmul realizat prin anii 70 cu Sonia Braga in rolul principal nu voi spune mai mult, decat ca zeii substratelor africane ale traditiei braziliene apar si ei in scena actiunii luptandu-se intre ei si jucand la zaruri soarta muritorilor, precum intr-o Iliada amoroasa in ritm de samba:
Nici macar Yansa, cea care alunga sufletele, care nu se teme de spirite si de insulte, care porunceste celor morti, razboinica al carei strigat face sa putrezeasca fructele si distruge armate intregi, nici macar ea nu a reusit sa-si impuna indrazneala si autoritatea; vrajitorul lui Exu ii luase coasa si impletitura din fire de par din coada unui cal. Totul se rasturnase, lumea era pe dos, pranzul la miezul noptii, soarele pe cer inainte de a aparea zorii.’ (pag. 459)
sursa www.southernperspectives.net
‘Dona Flor si cei doi soti ai ei’ este prima carte a unui scriitor brazilian pe care o citesc. Se incadreaza excelent in spatiul literar latino-american asa cum il cunosc, cu un amestec de realism social si de elemente folclorice cu tenta magica, cu personaje complexe pline de pasiune si culoare, cu un erotism puternic si plin de farmec, dar niciodata vulgar sau gratuit.
Este si o carte care se adreseaza mai multor simturi si arte, care cheama in ajutorul cuvantului arta culinara – cartea este presarata cu retete pe care dona Flor le pregateste in diferite ocazii, potrivite actiunii si starilor ei sufletesti – si muzica. Cei doi soti ai donei Flor cu temperamentele si caracterele lor contradictorii fac amandoi muzica in onoarea sotiei si iubitei lor. Valdinho canta muzica de carnaval, tangouri si romante infocate si se intovaraseste cu cantareti dintre cei mai populari ai epocii – nu stiu daca muzicienii numiti in carte sunt personaje istorice, dar mai important mi se pare ca ei par a fi autentici. Doctorul Teodoro face muzica ‘culta’, canta la fagot intr-o orchestra, nu este nici el lipsit de talent dar muzica este precum lumea sa – ordonata si cu un compartiment rezervat pentru fiecare sunet si fiecare instrument.
Daca nu ati citit inca romanul va recomand aceasta lectura. Dona Flor merita sa fie cunoscuta si iubita, iar lumea creata de Jorge Amado merita sa fie citita si traita.