Vă plac filmele fraților Coen? Joel Daniel Coen (născut la 29 noiembrie 1954) și Ethan Jesse Coen (născut la 21 septembrie 1957) sunt unul dintre cele câteva cupluri de frați regizori care s-au impus în cinematografia lumii în ultimele decenii. Este foarte greu de pus în rafturi etichetate filmele lor, care combină parodia cu tragedia, umorul cu violența, sentimentalismul și critica socială, cultura și subcultura. Cel mai bine, cred, este să creăm un raft separat pentru ei. Am ales 5 filme care mi-au plăcut foarte mult, am lăsat în afara listei încă multe altele care m-au delectat. Ca întotdeauna, este vorba despre o selecție personală, ordinea nu prea contează și vă invit să comentați și să adaugați filmele fraților Coen care v-au plăcut vouă.
1. No Country for Old Men (2007)
‘No Country for Old Men’ este un thriller combinat cu neo-western, scris, regizat, produs și editat de frații Coen, bazat pe romanul cu același nume al lui Cormac McCarthy din 2005. A câștigat 4 premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, pentru scenariu și pentru regie. Cele trei personaje principale sunt un veteran din războiul din Vietnam care găsește o sumă mare de bani în deșert, un asasin care este trimis să recupereze banii și un șerif care investighează crima. În rolurile principale apar Tomy Lee Jones, Javier Bardem și Josh Brolin și fiecare dintre creațiile lor sunt considerate printre rolurile lor cele mai bune. Filmul nu are aproape nicio bandă sonoră muzicală și montajul elimină orice violență. Totul pare anti-comercial și diferit de orice western american făcut până atunci, dar tocmai acest minimalism regizoral amplifică impactul.
2. Fargo (1996)
‘Fargo’ a câștigat premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes și le-a adus fraților Coen și primul premiu Oscar (pentru scenariu). Filmul are o atmosferă specială, cu amestecul său distinctiv de peisaje înzăpezite, hiperviolență și politețe din Vestul Mijlociu american. Este o poveste polițistă în care Frances McDormand, în primul ei rol câștigător de Oscar, o interpretează pe ofițera de poliție Marge Gunderson, foarte însărcinată și foarte simpatică, care investighează o triplă omucidere care rezultă dintr-un complot de răpire dezastruos și complicat, în care sunt implicați un vânzător de mașini eșuat (William H. Macy), doi criminali plătiți (Steve Buscemi și Peter Stormare) și soția vânzătorului de mașini. Două decenii mai târziu ‘Fargo’ a fost la originea unui serial de televiziune care și el se numără între cele mai bune realizări ale genului.
3. The Big Lebowski (1998)
Succesul lui ‘The Big Lebowski’ și transformarea eroului principal în erou de ‘film de cult’ i-a surprins pe înșiși frații Coen. Aceștia intenționau să creeze o parodie a genului film noir (titlul este o aluzie la „The Big Sleep” al lui Raymond Chandler), dar replicile spirituale care s-au transformat în citate și meme și pledoaria pentru arta de a lua totul mai ușor l-au ridicat la nivel de clasic cult, dintre acelea imposibil de replicat, care apar doar o dată pe generație. Performanța lui Jeff Bridges în rolul „The Dude” se juxtapune perfect cu fundalul Războiului din Golf, creând un portret emblematic al ultimelor rămășițe ale contraculturii anilor 1960, într-o perioadă în care America intra într-un nou secol. Partitura originală a fost compusă de Carter Burwell, un veteran al tuturor filmelor fraților Coen, incluzând piese de la Bob Dylan la Henry Mancini, de la Mozart la Creedence Clearwater Revival.
4. Miller’s Crossing (1990)
Nu mai sunt sigur, dar cred că ‘Miller’s Crossing’ a fost primul film al fraților Coen pe care l-am văzut și a fost dragoste la prima vizionare. Toamna lui 1990 a fost toamna filmelor despre Mafia („GoodFellas”, „The Godfather Part III”, „State of Grace”, „King of New York”), dar această poveste sumbră (deși nu lipsită de un umor ironic) despre gangsteri mi s-a părut uluitoare din punct de vedere vizual și spectaculos jucată, depasindu-și concurenții. Scenariul, inspirat din romanele lui Dashiell Hammett, rămâne dintre cele mai bune ale fraților Coen, o intrigă de moralitate complicată, stratificată tematic, plină de dialoguri citabile și de personaje pitorești și interesante.
5. Barton Fink (1991)
Iubesc ‘Barton Fink’ din trei motive. Două sunt prezența a doi dintre actorii mei preferați – John Turturro și John Goodman – în roluri dintre cele mai bune ale carierelor lor. Al treilea este critica plină de aciditate și de farmec a industriei filmului de la Hollywood. Acțiunea se petrece în 1941. John Turturro joacă rolul unui tânăr dramaturg din New York care este angajat să scrie scenarii pentru un studio de film de la Hollywood, în timp ce John Goodman este Charlie Meadows, vânzătorul de asigurări care locuiește în hotelul vecin. Pe măsură ce cunoaște lumea studiourilor din noul său oraș, eroul începe să înțeleagă că sub strălucirea aparentă se află un strat gros de murdărie. ‘Barton Fink’ este o experiență în mister și comedie neagră. Frații Coen au scris scenariul în trei săptămâni, atunci când se confruntau cu un blocaj creativ în timpul realizării lui ‘Miller’s Crossing’. Au început filmările la scurt timp după ce ‘Miller’s Crossing’ a fost terminat. ‘Barton Fink’ este influențat de lucrările mai multor regizori care i-au precedat, în special de cele ale lui Hitchcock și Roman Polanski. A avut un succes formidabil la Cannes, frații Coen câștigând atât Palme d’Or cât și premiul pentru regie, iar John Turturro premiul pentru interpretare masculină.
sursa imaginilor www.imdb.com