Intr-unul din locurile cel mai putin verosimile se afla una dintre cele mai neobisnuite galerii de arta pe care le-am vizitat. Kibbutzul Beeri este situat in sudul Israelului, nu departe de Netivot si Shderot, langa fasia Gaza, zona care se afla in stiri mai mult cand sunt violente, atacuri cu rachete, actiuni ale armatei israeliene in Gaza. Este si o zona de agricultura intensiva, si care la acest sfarsit de iarna israeliana arata verde si inflorit, relativ desigur la peisajul si clima aride din cea mai mare parte a anului.
Cateva indicatoare destul de modeste dar totusi vizibile te ghideaza spre casa care nu arata altfel decat multe dintre casele din jur si care se deosebeste doar prin firma – Galeria Beeri. Eu nu o cunosteam, dar acum stiu – galeria aceasta exista din 1986 si pana astazi au fost organizate aici peste 300 de expozitii – www.gallerybeeri.co.il. Acum Galeria Beeri este prima gazda israeliana a expoitiei Spiritul Sapantei rezultate din colaborarea dintre artisti israelieni si romani, expozitie realizata cu sprijinul ICR Tel Aviv.
Banuiesc ca majoritatea cititorilor stiu multe despre Maramures si despre Sapanta, acest loc special celbru prin al sau Cimitir Vesel. Ceea ce probabil mai putini stiu si eu in orice caz nu cunosteam aceasta istorie este ca pana la al doilea razboi mondial peste un sfert din populatia satului era evreiasca (sursa – http://02varvara.wordpress.com/2010/07/06/sapanta-in-the-carpathians-a-merry-cemetery-and-a-peri-monastery/). O comunitate ca mii de alte comunitati din estul Europei distrusa de Holocaust. Majoritatea evreilor Sapantei au fost deportati in 1944 de jandarmii unguri colaboratori ai ocupantilor germani, putini s-au intors de la Auschwitz si cei intorsi nu au mai ramas in sat. Recomand oricui vine sa viziteze expozitia sa asculte video-ul cu Poemul lui Vasile – o lucrare impresionanta a unui poet popular local, care in stilul specific poeziei populare romanesti descrie istoria evreilor din Sapanta.
Spiritul Sapantei este rezultatul muncii comune a doi artisti israelieni si a unui artist local roman, care au lucrat impreuna in sat in vara lui 2012. Expozitia a fost prima data deschisa in cladirea sinagogii din Bistrita. Mai sus ii puteti vedea pe cei doi artisti israelieni (Nora Stanciu si Haim Maor) reprezentati in stilul portretelor de Sapanta de catre artistul roman Dumitru Pop Tincu.
Ce diferit si ce special arata scrisul in ebraica tesut pe stergarele specifice Maramuresului! Oare evreii Sapantei de acum un secol vor fi avut si folosit stergare asemanatoare?
Portretele lui Dumitru Pop Tincu creaza intr-un fel modelul de referinta al expozitiei. Artistul continua traditia portretisticii din faimosul Cimitir vesel cu subiecte inspirate printre altele din ciclurile vietii si din momentele esentiale care marcheaza viata oamenilor din sat.
Haim Manor da replica artistului roman prin picturi pe lemn, care redau in acelasi stil pseudo-naiv persoane si personaje din lumea satului.
Lucrarile Norei Stanciu sunt mai mari in dimensiuni si mai elaborate. Una dintre ele suprapune motivul pictural cu cel al broderiilor, alta arta-mestesug specifica zonei. A doua preia motivele ale culturii ‘elevate’ intr-o inramare specifica artei populare.
Expozitia este deschisa la Beeri pana la mijlocul lui martie, dupa cate am inteles in continuuare va fi prezentata si in alte locuri in Israel si o recomand celor interesati – si ca valoare documentara, si emotionala, dar si pentru o intalnire mai putin obisnuita intre spatii culturale indepartate geografic, dar cu multe apropieri culturale.
Nu numai atat, Dan. Sapanta era si un centru hasidic. Pana astazi exista un ADMOR DE SPINKA in Israel (In pronuntia idisizata-maghiarizata, Sapanta este Spinka). Daca te intereseaza, vei gasi biografii ale admorilor de Spinka in Enciclopedia rabinilor din Romania, in limba ebraica, la care subsemnatul este coautor, sau in orice alta lucrare despre dinastiile hasidice.
Mi-a facut placere sa citesc aceste randuri informative despre o expozitie inedita. Imaginile reflecta o lume comuna a locuitorilor unui sat din Maramures – probabil unic prin umorul sau negru – devenit cunoscut in lumea cea mare. Elemente decorative bogate in ornamente florale, portrete viu colorate, transmit atmosfera insorita a unui spirit VIU si in prezenta MORTII…
extrem e atragator, voi vizita locul, am drumuri prin zona.
O remarca – nu “jandarmii hortisiti” i-au deportat pe evreii din Transilvania ungureasca, Horti fusese el insusi deportat de catre fascistii unguri. (s-a straduit sa-i fereasca pe evrei de exterminare si a reusit pana in 1944)
Multumesc pentru citire si pentru apreciere Lou. Ai dreptate, exprimarea ‘jandarmii hortisti’ este gresita (dincolo de ortografierea gresita), caci in mai-iunie 1944 Horthy fusese inlaturat de la conducerea efectiva a statului maghiar si responsabilitatea executiei deportarilor revine mai ales guvernului colaborationist al lui Sztojay. Horthy nu a fost insa ‘deportat’ ci doar supus unui arest la domiciliu pana in August 1944 cand a incercat sa revina la putere si sa negocieze o iesire a Ungariei din razboi (a la incercarile lui Antonescu). Atitudinea sa fata de evrei este inca subiect de controversa intre istorici, nu trebuie uitat ca sub conducerea lui in Ungaria au fost instaurate in premiera europeana primele legi rasiale anti-evreiesti inca din anii 20.
Voi corecta insa exprimarea inexacta de pe blog, multumesc pentru atentionare.
Haim Maor este profesor la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva in Departamentul Artelor http://in.bgu.ac.il/en/humsos/art/Pages/staff/Prof%20Haim%20Maor.aspx