Anunţul făcut la mijlocul lunii septembrie de preşedintele şi co-fondatorul companiei Lyft, John Zimmer, într-o postare pe blog, a fost şocant şi îndrăzneţ, şi a făcut imediat ‘valuri’. Intitulat “A treia revoluţie în transporturi: Viziunea lui Lyft pentru următorii zece ani şi după aceea’ el începe cu următoarea afirmaţie: ‘În 2025 proprietarii de maşini particulare în marile oraşe americane vor fi la fel de rari că proprietarii de căruţe sau trăsuri trase de cai astăzi’.
sursa imaginii http://www.businessinsider.com/lyft-president-says-company-not-seeking-buyer-2016-8
Înainte de discuta alte câteva detalii şi de le analiza, să vedem cine este John Zimmer şi ce a reuşit până acum compania pe care a înfiinţat-o în 2012 împreună cu Logan Green, şi pe care o conduce. Născut în 1984, Zimmer are în CV studii de administraţie hotelieră la Universitatea Cornell. A lucrat la Lehmann Brothers ca analist financiar până în 2007, când a părăsit compania cu câteva luni înainte de falimentul răsunător al acesteia în cadrul crizei financiare din acel an, pentru a-şi dedica mai mult timp start-up-ului înfiinţat împreună cu Green – Zimride. Ideea lui Zimride era simplă – socializarea locurilor libere în transportul spre şi dinspre punctele de congestie de pe şoselele marilor metropole şi zone urbane americane. Pe Green îl cunoscuse … pe Facebook. În engleza americană folosirea locurilor libere în maşini se numeşte ‘carpooling’ şi fenomenul este apreciat pozitiv şi economic şi social, fiind încurajat de companiile care transporta salariaţi şi de autorităţile publice.
sursa imaginii https://medium.com/@johnzimmer/the-third-transportation-revolution-27860f05fa91#.am23w4m8s
Lyft Inc. s-a născut ca un serviciu al lui Zimride, într-un ‘hackaton’ – activitate de grup de proiectare şi programare care are ca scop generarea de idei noi într-o atmosferă neformală, liberă de constrângerile conducerii şi planificării organizate a proiectelor. În cei câţiva ani care au trecut de la înfiinţarea companiei se consideră că aceasta a reuşit să reducă cu câteva procente locurile goale din automobilele americane care la începutul deceniului circulau în proporţie de 80% numai cu o singură persoană la bord, şi să scadă în mod corespunzător şi aglomeraţia pe şosele şi impactul ecologic al prezenţei automobilelor. Lyft este prezentă astăzi în 200 de oraşe americane, are o valoare apreciată la 5,5 miliarde de dolari, şi a reuşit să obţină până la începutul lui 2016 investiţii de capital de două miliarde de dolari, din care jumătate de miliard provin de la giganticul concern automobilistic General Motors.
sursa imaginii https://medium.com/@johnzimmer/the-third-transportation-revolution-27860f05fa91#.am23w4m8s
Viziunea expusă de Zimmer o contrazice din punctul de vedere al modelului economic pe cea a lui Elon Musk, leader-ul lui Tesla (puteţi citi mai multe despre Musk în articole precedente ale rubricii CHANGE.WORLD, ultimul fiind cel de săptămâna trecută). Musk insistă asupra folosirii de automobile private, economice şi ecologice, bazate pe energie electrică derivată la rândul său din surse ‘curate’. Zimmer este de acord cu tehnologia, dar o poziţionează într-un model economic diferit, cel în care majoritatea utilizatorilor vor prefera din motive economice folosirea de aplicaţii care dau acces la flote de automobile proprietate comună, pe modelul celor concepute de Lyft Inc. Din viziunea ambilor face parte şi auto-pilotarea maşinilor. Sunt rezolvate astfel şi alte probleme urbane cum ar fi cele legate de parcări în marile oraşe, sau de necesitatea garajelor în care sunt astăzi adăpostite maşinile în cea mai mare parte a caselor americane. O familie americană ţinea lângă casă între 2010 şi 2013 în medie 1,8 vehicule (sursă http://www.governing.com/gov-dată/car-ownership-numbers-of-vehicles-by-city-map.html)
O observaţie personală. Previziunea lui John Zimmer pentru anul 2015 mi se pare îndrăzneaţă dar şi riscantă. Înţeleg modelul economic pe care îl propune, şi avantajele sociale, urbane, ecologice. Ceea ce Zimmer am impresia că nu ia în consideraţie este pasiunea americanilor pentru automobilele lor şi integrarea automobilului preferat în modul de viaţă, în activităţile zilnice, şi în felul în care îşi petrec timpul liber majoritatea americanilor. Automobilul privat la preţuri accesibile a făcut parte din întruchiparea ‘visului american’ încă din anii 20 ai secolului trecut. Va renunţă cu uşurinţă o majoritate a publicului american la aceste obiceiuri, şi asta încă într-o perioada de mai puţin de un deceniu? Sincer, mă îndoiesc. S-ar putea ca adoptarea pe scară mai largă a modelului propus de Zimmer şi Lyft să se petreacă la început în afară Statelor Unite. Oraşe europene ca Helsinki şi Hanovra aplică deja programe municipale de transporturi integrate, iar reţelele de transporturi din Elveţia şi Canada le extind la diferitele tipuri de transport, incluzând vehicule mici şi de transport în comun (tren, autobuz) la preţul unui singur abonament.
sursa imaginii uber-autonomous-car-720×720.jpg
Între timp tehnologiile care vor face posibile aplicarea în practică a unor viziuni că cea a lui Zimmer continuă să progreseze. Automobilele fără şofer ale lui Google se află în teste de doi ani pe şosele, şi firma Uber – concurenta mai ‘matură’ a lui Lyft – a început din luna septembrie experimente cu o flota de maşini fără şofer în oraşul Pittsburgh din statul Pennsylvania. Pentru a fi mai exacţi, maşinile din testul de la Pittsburgh au un supraveghetor la bord gata să intervină în situaţii de urgenţă, dar tehnologia este pilot automat. Pe lângă tehnologie este testată şi disponibilitatea publicului în a folosi serviciile cu şofer automat şi a-şi încredinţa siguranţa masinlor. Partenerul lui Uber în această antrepriză este firma Volvo şi tehnologia ei DriveMe, care va mai fi testată începând cu 2017 şi în alte ţări între care Suedia şi China.
sursa imaginii https://www.wired.com/2016/10/uber-flying-cars-elevate-plan/
Completez aceste informaţii cu o ştire legată tot de Uber. Compania a lansat un plan (numit Uber Elevate) în care solicită industriei crearea unui vehicul aerian acţionat electric, cu decolare şi aterizare verticală, capabil să funcţioneze ca automobil terestru şi să zboare la viteze de până la 150 de mile/oră şi cu o autonomie de 100 de mile. Zona în care Uber ar vedea pusă în aplicare această tehnologie este coridorul San Francisco – San Jose (sau Silicon Valley), una dintre zonele cele mai dense hi-tech din lume. Paradoxal (sau poate nu) problemele mai dificile în acest moment par a fi cele legale şi regulatorii. Inginerii ştiu (cel puţin pe hârtie) cum va fi construită şi va funcţiona maşină zburătoare cerută de Uber, dar trebuie să fie convinsă administraţia de aviaţie americană (FAA) care va trebui să integreze în viitor noile vehicule aeriene într-un spaţiu din ce în ce mai aglomerat. FAA are deja ‘pe farfuria sa’ problema dronelor, încă incomplet legiferată din punct de vedere administrativ.
Care dintre aceste planuri şi viziuni vor deveni realitate şi când? Vom trăi şi vom vedea. Şi desigur, vom scrie şi vom discuta în rubrica CHANGE.WORLD.
(articolul a aparut in revista culturala Literatura de Azi – http://www.literaturadeazi.ro/ )