Am placerea de a reproduce cu permisiunea autorului un fragment dintr-o interventie a prietenului meu dr. Francis Mantel intr-o discutie de pe o lista internetica. Subiectul este telul iudaismului.
——-
Iudaismul este un subiect vast, enorm si grandios.
In mesajul meu anterior, la care te referi, eu ma refeream doar la noi, muritorii, la palavragii care ne descretim fruntile in timpul nostru liber conversand pe romaneste, ca indivizi. Facusem o aluzie la tzelurile noastre potentiale, avizand relatia noastra cu iudaismul (luat ca obiect de imbratisat (sau nu), nu ca subiect de discutat).
In ochii mei, studiul iudaismului este un pas foarte important.
Din pacate, ignoranta este un dusman care ne rapeste libertatea de alegere.
Parerea mea (despre importanta studiului in conceptia iudaica) nu este nici originala, nici extravaganta si nici excentrica.
In Tora Orala, in Mishna Pirkei Avot, Etica Strabunilor, se cantaresc diferitele mitzvot (comenzi sau dispozitii ale religiei) date evreilor in Tora, cele 613 porunci enumerate toate de catre Ramba”m, rabi Moshe ben Maimon, zis Maimonide, care a trait cu peste opt sute de ani in urma. In Pirkei Avot, se face afirmatia ca studiul iudaismului este o mitzva atat de centrala, incat ea e socotita a fi echivalenta cu toate celelalte mitzvot puse laolalta. Expresia originala este: “Talmud Tora kÄ neghed kulam“. Tora ne indruma si ne recomanda sa: “likboa itim la-Tora”, adica, sa ne alocam timp fixat si pus deoparte pentru sesiuni ordonate devotate studiului Torei, scrierilor iudaismului.
Bineinteles ca religia iudaica il obliga pe evreu nu numai sa studieze Tora. Ci la mult mai mult: “Lilmod u-laasot”. Sa invete si sa practice. Caci religia iudaica nu este o simpla credinta, ci e o prescriptie amanuntita care defineste un mod de viata.
…
Invatatul il consider esential. Acceptarea axiomelor – dogme care sunt la baza constructiei unuei religii, sau neacceptarea acestor dogme, practica ritualurilor si dispozitiilor religiei organizate, sau ne-practicarea acestor comenzi si ordonante, sunt decizia individuala a fiecaruia om.
Sta scris in Tora Orala, in Talmudul Babilonian, volumul Brahot, foaia 33, pagina bet, randul opt din josul paginii: “Ve-amar rabi Hanina: hacol bidei shamaiim, hutz mi-iirat shamaiim“. Si a spus rabinul amora Hanina bar Hama, fiul lui Hama (si student al lui Iehuda Ha-Nasi, rabinul tanait care a editat Mishna): “Totul este in mana cerurilor, inafara de frica de Dumnezeu”. Credinta sau lipsa ei, sunt in mana fiecarui muritor.
In adevar, referinta talmudica nu e la frica de Dumnezeu, per se, nici la teama omului de pedeapsa divina pentru infractiuni si transgresii pacatoase, frica estimata ca naturala, care amoraimilor li se parea ca ceva natural, ci ei se refereau la “iirat shamaiim” de un nivel elevat si sofisticat, la contemplarea meditativa si la admiratia intelectuala a grozaviei Creatorului universului.
Eu prefer interpretarea simpla si directa, in acest caz.
Frica cerurilor, sau lipsa acesteia, este in mana omului.
(Explicatie de terminologie: Talmudul babilonian este format din doua parti, care apar inserate, intercalate. Prima parte, un fel de concentrat sau rezumat de idei principale, este Mishna. Dupa fiecare propozitie de Mishna, care puncteaza idei principale, urmeaza o dezvoltare, un comentariu si o explicatie a ideilor mishnaice, sub forma de dispute logice si de dezbateri si conversatii uneori in contradictoriu, de interpretari ale ideilor Mishnei, intre rabini. Aceasta parte de comentariu se numeste Ghemara. Ghemara pe marginea unei singure propozitii din Mishna poate ocupa cateva pagini de argumente. Pe marginea din interiorul paginii de Talmud, apoar comentariile lui Rashi din Franta (mort in urma cu circa 900 de ani), iar pe marginea din exteriorul paginii apar comentarii la comentariile lui Rashi, unele scrise de nepotii sai, precum rabenu Tam, si altii. Pe pagina de Talmud, mai apar si alti comentatori, printre care rabeinu Ghershom, rabenu Hananiel, mai recent rabeinu Malbi”m (din urma cu circa un ecol si jumatate, care a fost o perioada de timp rabin la Bucuresti, prin secolul XIX), rabinul Maharsh’a, comentariile caruia apar la finalul fiecarui volum de Talmud, etc., etc..
In fine, rabinii amintiti in Mishna se numesc tana-imi.
Rabinii amintiti in Ghemara se numesc amora-imi.)
Asadar, acest rabi Hanina ben Hama a fost o prima generatie de amora-imi, dar el fu discipolul unui mare rabin tana-it, rabi Iehuda HaNasi. Omul acesta Hanina bar Hama (a se distinge de Hanina ben Dosa, alt rabin important) este considerat o mare autoritate.
Deci, rabinul amora Hanina ben Hama insusi ne spune clar si explicit, si nu ordinarul de Tzutzu, cum ca tot omul are libertatea de a isi defini independent, de buna voie si nesilit de nimeni, atitudinea sa personala fata de religie si fata de preceptele religiei.
Iar eu, il respect enorm, si il admir chiar, pe Hanina ben Hama, care a trait in urma cu peste 18 secole. Apropo, se povesteste ca, atunci cand rabinul Iehuda HaNasi, Iehuda “Printul”, conducatorul religios al iudeilor aflati sub ocupatie romana, la peste un secol dupa distrugerea Templului din Ierusalim de paganii romani, si la peste un jumatate de secol dupa inabusirea rascoalei iudeilor de sub conducerea spartacusului iudeu Bar Kohba contra ocupatiei straine pagane romane, cand Iehuda HaNasi, ziceam, voia sa ia legatura cu guvernatorul roman al Iudeii ocupate, cu resedinta la Cesareea, acesta ii trimitea pe cei mai importanti discipoli ai sai ca soli ‘diplomatici’. Se povesteste ca, atunci cand apareau in fata guvernatorului roman, solii lui Iehuda HaNasi, rabinii Iehoshua ben Levi si Hanina bar Hama, guvernatorul ii intampina, ridicandu-se in picioare. Intrebat de ce face acest gest, guvernatorul roman a raspuns: “Acesti oameni au infatisare de ingeri!”. (Badaranul de contemporan al nostru, infectat cu mentalitate stalinista adusa din URSS, d-l ministru Ivet Lieberman si subalternul sau, poate ca nici nu au auzit de guvernatorul roman de la Cesareea si de impresia facuta de evreul rabi Hanina bar Hama asupra guvernatorului roman de catre solul evreu, venit in vizita ca diplomat.)
Cum se obisnuia pe atunci, studiul Torei nu era uzat ca un instrument de parnasa, nici ca o cale de imbogatire, asa ca rabi Hanina bar Hama era si apicultor. Caci, asa ne invata tot Mishna Pirkei Avot: “Iafa Tora im dereh eretz”. Frumoasa este cunoasterea si practicarea Torei cand este insotita de un mestesug. Pentru ca omul sa contribuie la societate prin meseria sa si sa participe la studiu de dragul studiului Torei si a iudaismului.
Hanina bar Hama iubea Shabatul si organiza saptamanal o masa festiva si la incheierea Shabatului, dupa Havdala, un eveniment minunat cu bunatati si cu cantece, numit Melave Malka, adica insotirea reginei Shabat, care este pregatita pe cale sa ne paraseasca pentru o saptamana, pana Shabatul urmator. Rabi Hanina bar Hama a fost un mare invatat, un talmid haham, si un iubitor de oameni si de idishkeit. Ar mai fi multe de povestit despre acest impresionant amora, dar am devagat prea mult.
n concluzie, voiam sa spun ca decizia in legatura cu relatia omului vis-a-vis de iudaism este golita de substanta pentru un nestiutor. De aceea eu incerc sa pun emfaza pe studiul iudaismului. Pentru a lua decizii in cunostinta de cauza si de cunoastere a alternativelor si a optiunilor de ales. Iar noi, generatiile noastre, care suntem cam epigoni, crescuti in conditii vitrege, si angrenati in ideologii aiurite si, din aceasta pricina, destul de straini de iudaism, suntem intr-o situatie destul de grea.
Personal, prefer sa am de a face cu un nepracticant educat, decat cu un habotnic incult.
Cine nu invata, traieste in intuneric, ramane un ignoramus, si este osandit sa-si traiasca viata ca un ‘am haaretz’. Cine invata prea putin, si crede ca stie prea mult, se inseala.
Iar cine crede ca stie ce este iudaismul, dar ramane un kahanist in convingeri, sau se considera un admirator al unui rasist care a stat in fruntea unei organizatii teroriste (in ochii: Israelului, Canadei, a Statelor Unite, si a statelor Uniunii Europene), o rusine a poporului evreu, se inseala amarnic.
Refuz sa accept ca religia iudaica sa fie exploatata pentru propaganda de stil legionar. Caci, dupa parerea mea, kahanismul si iudaismul sunt structuri absolut incompatibile!
Iar mie, personal, kahanismul imi repugna! Profund. Cu kahanisti nu vreau sa discut.
…
Aceasta e umila mea parere, subiectiva. Nu abrog alte opinii.