Cu mare placere preiau din nou pe blog cu permisiunea autorului contributia doctorului Gica Manescu pe o tema care este actual cel putin in gandurile tuturor israelienilor in aceasta perioada – Ploaia.
——————————-
E timpul cand toata lumea israeliana o asteapta (si nu numai), cand se vorbeste si se fac prognoze meteorologice.
O cunoastem, de cand lumea si pamantul, ca fenomen al naturii, cu batai de cap meteorologilor, agricultorilor, si tuturor oamenilor, pentru ei si fintele necuvantatoare.
Creatorul avea ultimul cuvant, secondat de Sf. Ilie , cand si cat sa ploua. Voind sa pedepseasca omenirea, a pregatit potopul si l-a ales pe Noe, ca salvator. Povestea o cunoastem si muntele Ararat a ramas in Biblie si geografie.
Nu numai oamenii stiu ce e ploaia, dar si alte vietuitoare. Ele o prevad, stiu ca se apropie si devin nelinistite. Semnale pentru oamenii din apropiere, care le cunosc, si pot lua unele masuri.
source losangelesinjurylawyersblog.com
Cu toata dezvoltarea meteorologica, ploaia e totusi un fenomen al naturii (si nu singurul), greu de modificat. Lumea se bucura, sau se intristeaza,se fereste si se apara, in diferite moduri. Asa s-a nascut umbrela. Cea primitiva,doar o creanga de copac cu frunzis abundent. Apoi in Grecia sau Egipt, in secolul al 5-lea i.e.n., sclavii le aparau de soare, pe stapanele lor. Mult mai tarziu (cred ca in Anglia) au aparut umbrelele tipice, purtate cu mandrie de britanici. Apoi, un neamt le-a modificat, mici si telescopice. Sa le pui intr-o geanta. Am vazut galosi, treanchot-uri, fasuri. Pentru cap, sapca,basc, palarie, o calota de nylon pentru cele enorme (la unii evrei religiosi) ba chiar si … ziare.
S- au facut canalizari care sa duca apa spre rauri sau rezervoare. Strazile si soselele au o nivelare cu inclinari specifice. Am circulat motorizat sau ca pieton, in multe locuri. Nu improscam trecatorii. Iar “per pedes“, nu calcam in baltoace si puteam trece de pe un trotuar pe altul.In Romania, pe strazi fara pietre sau asfalt,erai si esti obligat sa faci un ocol sau sa-ti uzi incaltamintea, daca nu si picioarele.
Noi, parca suntem o tara in curs de dezvoltare. In unele sectoare, suntem, din punct de vedere tehnic. In permanenta, undeva se sapa, se pun tuburi, se acopera, iar se sapa … dar parca nu se vad rezultate bune. In Bat Yam, pe o strada centrala, cu trafic intens, Ioseftal, pana de curand nu se mai terminau lucrarile de modificare ale strazilor si trotuarelor, dupa ce se terminasera cele cu canalizarea si asezatul diferitelor cable.Primaria isi face planuri fara plan si tota lumea are de lucru. Daca se lucra in tmpul ploilor, era pauza. Noi platim.
In urma cu catva timp,ne gandeam, in sezonul ploilor,sa nu ne prinda una in Jaffo sau chiar pe strazi centrale ale oraselor. Era vai de temerari. Trecerea doar prin apa. Cam noua luni pe an, sunt fara ploi. Cand meteorologii anunta “ picaturi “ e ca o minune. Pe unde am intrat, pentru treburi sau la “cozi”,se vorbea de ploaie. Va fi si ninsoare pe munti ? A sosit. Dupa zilele primavaratice, a turnat cu galeata. Pe soselele umede, accidente cu morti si raniti. Am privit insantaneu, fotografii din Carmiel, unde cazuse o grindina, marimea caiselor. Pe Hermon a nins. Amatorii de ski si sanius, vor avea bucuria si placerile lor. Dar pentru sporturile de iarna, se pleaca in HUL (strainatate), la Cortina d`Ampezzo, La Insbruck, Chamonix, sau in multe alte localitati. Chiar in Carpatii romanesti. Din cauza ploilor, nu pot uita imaginele, de la TV, de acum cativa ani, cand in Bat Yam, in centrul orasului, pe o strada mai la vale, pompierii, cu barci de cauciuc ,scoteau locatarii. Autostrada –Ayalon- langa Tel Aviv, era partial inundata ca si curtile unor case din sudul orasului. Sursa de apa, rezervorul natural, lacul Kineret, a crescut cu cativa cm, lipsind pana la normai,cam 3 metri. In sud, in Arava, vaile din pustiu, oameni neprevazatori se ineaca Nu imi iese din amintire, imaginea unui om religios, pe acoerisul masinei, intrata in apa. Dadea din maini. Un elicopter l-a salvat. Desigur, trimis de Cel de Sus!
source blogs.eveningsun.com
Suntem fericiti, cand ne comparam, cu unele tari, lovite de calamitati ale naturii, fara posibilitati de oprire au chiar prevenire si aparare.In urma cu vreo 6 -7 ani, Bangladesh, una din tarile cele mai sarace ale lumii, a fost lovita de un ciclon. Mii de victime si peste un million de sinistrati, ramasi fara nimic. Dar ciclonul cu valuri uriase care a inundat orasul New Orleans – USA , de curand Queensland – Australia si nordul orasului brazilian Rio de Janeiro. Apele ploilor torentiale si de lunga durata, au produs umflarea raurilor, urmand inundatii catastrofale si alunecari de terenuri. Si nemtii tremura : Rinul, Elba si Dunarea sunt aproape de marginea de siguranta. Capricii ale naturii, care parca se joaca cu omenrea. Mijlacele de prevenire, n-o pot face.
De Romania imi e mai mila. Nenorociri cu ploi si inundatii, urmate de calduri si seceta. Cine-i vinovat? Nu cred ca “acarul Paun“.
Imi amintesc, in Focsaniul natal, copil find,cand ploua abundent, scurta vreme, cantam, cu prietenii de joaca : Ploua,Ploua /Babele se oua / Intr-o casa noua. Cand reaparea soarele, faceam barcute din hartie si le puneam, pe suvoiul din rigola, urmarindu-le pana la gura de canal. Nu rare ori, pe cerul devenit albastru, admiram curcubeul. Acasa, cazanul de sub burlanul de la streasina acoperisului, se umplea cu apa. La ce folosea ? Cred ca la spalatul parului. Cei suparati, erau indragostitii si pensionarii, ale caror locuri pe bancile din gradina publica, erau ude, neaccesibile.
S-a incercat sa se provoace ploi prin combinatii chimice, “Paparudele “ – procesiuni relgioase cu cruci si prapure, rugaciuni in colectiv cu ochii spre cer. Asa s-a procedat si la noi, nu de mult, intr-o adunare , a rugaciunilor mai multor rabini. Ploaia n-a venit. Ori ei au vorbit prea incet, ori responsabilul n-a auzit. A imbatranit si el. Pana la uma totul n-a fost decat “ apa de ploaie “,
Dr. G. Manescu
ianuarie 2011