La 95 de ani Gica Manescu este pentru toti cei care au norocul sa il cunoasca direct sau din scrierile sale in presa sau pe Internet un fenomen de claritate, cu o memorie a trecutului si o acuitate a observatiei prezentului pe care rar le-am intalnit. Iata-l prezent pe blog cu o noua contributie despre ‘Gene’.
——
Am vizionat recent, la un canal de TV german, discutiile in jurul unei mese rotunde cu 6 invitati, de diferite varste si profesii.
Ma opresc la o femeie de 40 ani, figura frumoasa, prezentabila, mebru in parlament. Dar surdo–muta, nu din nastere, ci dupa un traumatism cranian accidental la 2 ani. Ambii parinti surdo-muti din nastere.
Cu posibilitati oferite de organele existente pentru ajutorarea acestora si cu vointa de admirat, a invatat “ limba semnelor “, si asa a inceput scolarizare cu 2 “ traducatori “ permanenti. A suit scara invatamantului pana la doctorat, s-a inscrs intr-un partid politic, e una dintre cei mai activi membri. Tine discursuri, e prezenta in multe ocazii. Casatorita cu un italian surdo-mut, a nascut o fetita normala. Le era indiferenta starea fetitei.
source http://www.ubthenews.com/Biochemistry_Genetics.htm
De ce scriu asta? Pentruca in familia mea a fost o impartire a mostenirii genetice in decursul a peste 100 de ani, cunoscuta si poate analizata un pic, din cele ce imi amintesc sau gandesc. Se poate sa nu fi fost asa, dar nu am dovezi. Doar pesupuneri. Ce stim, ca aceste “gene” de care nu se stia de inainte nu cu multi ani, isi trag numele de la Genealogie. Stiinta cunoscuta si dezvoltata deja de sute de ani. Se cunosteau stari patologice (hemofilia de exemplu) sau malformatii corporale si ramanerea in urma a activitatii cerebrale. Erau mostenite, dar cand, cum si prin ce? La cine, in fiecare generatie ? S-a dovedit ca ele “ sar “ si intra in componenta structurala a unei fiinte umane.
S-a sustinut ca anumite maladii grave, cancere (de san, la femei peste 40 ani) se transmit mai des la membri unei familii de evrei askenazi. Nu s-a putut dovedi cu exactitate. Se stie ca multe femei tinere, cu antecedente de membri de familie care au suferit si apropiati ca rudenie (mama, bunica, matuse) cer sa fie operate, mutilandu-se, ramanand fara sani, prevenind raul, daca ar fi s-o atinga.
source http://www.molwick.com/en/intelligence/050-genetics-intelligence.html
Azi exista posibiltatea, prin examene de laborator, foarte costisitoare, sa se faca tabloul genelor oricarei persoane si cu posibilitatile de a fi atinsa de boala. O examinare recomandata de unii.
Scriu gandurile ce mi-au venit, avand in memorie unele stari de fapte.
In familia mea paternala am avut situatii de acest fel pe care vreau sa le analizez si petrecute in peste 100 de ani. Bunica a murit la nici 30 de ani, lasand o fetita si un baietel, pe tata. Dupa catva timp bunicul s-a recasatorit si sotia a devenit ca mama a copiiilor pe care i-a intalnit si crescut, aducand si ea pe lume 2 baieti, fratii parintelui meu si unchii nostri.
Bunica naturala, a avut 2 frati si 3 surori. Doua dintre ele, gemene, erau surdo-mute. Una s-a casatorit tot cu un surdo-mut si s-a nascut o fata care vorbea, de o inteligenta sclipitoare, harnica si care a facut cariera stiintifica la Institutul “Cantacuzino“. N-a avut urmasi.
Unul dintre frati a suferit de diabet grav, nu se stiau multe pe atunci (eram copil) si a murit dupa amputatie de gamba gangrenata. S-a spus ca :”a murit batranul Z”. Avea vreo 54 ani.
source http://makingdollarsathome.com/oif-warlord-boer-goat-genetics-in-usa/
Eu am mostenit niste calitati deosebite de fratele si sora mea, avand alta structura genetica, mult mai favorabila, de la stramosi diferiti ai mei.
Am avut si am o curiozitate de a sti, a cunoaste, nu a ramane o intrebare fara raspuns daca se poate. Memoria mea e “maladiva“ cum a caraterizat-o cineva din familie. Si eu ma sperii uneori.
Constitutia mea fizica e acceptabila, nu sunt suferind, examenele medicale periodice dau rezultate bune. Am 95 ani, si ii simt in unele ocazii, cand trebuie sa fiu ajutat. Si am cine s-o faca. Intelectul mi s-a redus cate putin in unele domenii, fara a ma deranja sau necaji.
Mi-am dat seama ca si sistemul meu osos si cel imunitar de protectie, sunt destul de puternice si m-au salvat de urmarile unor accidente si boli.
In urma cu vreo 15 ani, m-am rostogolit pe scarile de piatra ale garii din Frankfurt si m-am ridicat sa-mi scutur hainele, pe cand sotia mea, incremenita, cu mainile la gura se uita in jos. Nu-i venea sa creada ca o chem sa ne continuam drumul.
Sau acum 5 ani m-am impiedicat de un obiect pe cimentul de la noi din curte, m-am intins pe toata lungimea mea, cu fata in jos. La Urgenta spitaliceasca nu s-a gasit nimic deosebit, decat julituri ale pielii. Pansamente ad-hoc si acasa.
source faithandsurvival.com
In anul 1923 o epidemie de poliomielita, “ Paralizia infantila “ cum se stia, boala grea si usor molipsitoare a lovit multi copii de varste diferite din Focsani. Era vara, vacante scolare si noi cei trei frati, ne jucam impreuna, si sora mea, care implinise 3 ani, era fericita. O indrageam. O febra ridicata i-a atins pe cei doi si medicul a diagnosticat o gripa si le-a dat medicamentele adecvate. Febra le-a scazut, dar dupa doua zile, fiecare avea un picior paralizat. Cu masaje si un fel de fizioterapie, fratelui meu i-au aparut semne de imbunatatire. Era mai mare cu 8 ani. Cazuri de adulti cu sechele grave, erau rare. Presedintele USA . F.D.Roosevelt, de ex.
Dupa operatii de specialitate si incaltaminte ortopedica sora mea a putut merge shiopatand. Acum cateva luni am condus-o in Natania pe ultimul drum. Fratelui meu i-au ramas o usoara subtiere a gambei si o scurtare a piciorului cam de un cm. redusa prin taloneta. Nu a avut nici o greutate la mers, alpinism, inot, tenis.
Si in aceasta situatie grava a sanatatii copiiilor, imunitatea mea naturala a fost puternca si m-a ferit. Mai tarziu, la inceputul anilor 50, a aparut vaccinul descoperit de microbiologul american, Salk. Cazurile de poliomielita n-au mai aparut, in tarile in care s-a facut vaccinarea preventiva a copiilor.
Ma opresc , dar mai am in minte semne de intrebare. Probabil nu le voi gasi raspunsul. De fapt nici nu-l caut. Poate va veni de la altcineva.
Gica Manescu
Octombrie 2011