Strada Centrala din Focsani - sursa www.artline.ro
Ramasesem pe culoarul vagonului, sa tin usa deschisa intre ploestenii. Nu erau de statura inalta, cel putzin ca mine 175 cm. ci mai marunti si doamna mai rotofee.Se misca mai greoi. El reuseste sa urce (prima treapta era destul de sus) si mai veneau doua, pana la culoar. Domnul intinde mana spre sotie, dar nenorocire. Mecanicul, face semnul de plecare, trage sirena, si in suieratul ei, trenul porneste lent. Doamna cauta mana sotului, o prinde, fara putere. Ei disperati, ca si mine. Trenul mareste viteza, lumea de la ferestre si cea de pe peron, vede scena, se trage semnalul de alarma. Trenul se opreste. Se aduna toti spre noi. Seful garii, oameni straini si un sergent al politiei. Ne inhata si ne duce in birou. Se telefoneaza imediat la Politia orasului si se vorbeste cu cineva de la biroul Sefului Sigurantei, un Comisar Sef . Cei trei “acuzati ” sed ingandurati pe o banca. Cam dupa 20 de minute,se deschide brusc usa si cu gura cat o sura, intra tipand Seful Sigurantei. Am zambit si m-am calmat. Era domnul Lapusneanu. In urma cu un an, transferat cu sotia (evreica) de la Timisoara li s-a rechizitionat una din cele mai bune camere si anexe de pe lista Primariei. Era in casa noastra. Oameni linistiti, Ea, o femeie tanara, s-a lasat, chiar cu multumire si respect in a asculta sfaturile gospodaresti date de mama mea. El linistit. Nu ne-au deranjat, chiar la folosirea salii de baie cu anexele si in bucatarie. L-a ajutat pe tata, sa plece cu mama, la consult la Prof. Parhon, in Bucuresti, in al carui tratament endocrinologic se afla. Aveau nevoie de autorizatie speciala. Pe un ton categoric, a ordonat Sefului garii, sa faca un Proces Verbal scurt, sa fie semnat si restul e treaba si grija lui. Am iesit, cu capetele plecate, ploiestenii ingandurati. Ne-am suit in trasura cu care venise, si intreaba :” Domnule Doctor, va duc intai pe Dvs. acasa?”
Liceul 'Unirea' din Focsani - sursa www.viatadeliceu.ro