Un text interesant si documentat cum sunt intotdeauna cele scrise de prietenul meu Francis Mantel caruia ii multumesc pentru permisiunea acordata de a-l prelua aici.
———————-
Apropo de rodii.
Voi mentiona acum doar trei observatii:
(i) Se mananca traditional rodii de Rosh ha-Shana (anul nou evreiesc, care este considerat si ziua judecatii tuturor vietatilor), acolo unde se gasesc rodii. In Romania nu aveam, si mancam doar mere cu miere, pentru a ne ura simbolic, noi noua, un an nou ‘dulce’. Exista chiar un fel de “seder” de Rosh ha-Shana la masa festiva de sarbatoare in ambele seri de Rosh ha-Shana. La evreii de rit spaniol (sefaradim) ritualul este mai luxos si mai complex decat la evreii central (si est) europeni (adica ashkenazim). Mancatul rodiei, cu binecuvantarea potrivita, este parte traditionala din ritualul serii de Rosh ha-Shana.
source http://owlintheoak.blogspot.com/2010/11/pomegranates.html
(ii) Talmudul babilonian in volumul (masehet) Haghiga, pe ultima sa pagina, la foaia 27 (caf zain), pagina intai (amud alef), scrie ceva foarte frumos despre pacatosii de printre evrei. Dorind sa ne explice ca focul Ghehenei din Infern nu are capacitatea sa ii arda pe evreii pacatosi (caci chiar si evreii pacatosi au meritele lor), marele rabin amora-it Reish Lakish (sau Shimon ben Lakish, mare invatat, deseori amintit in partea de Ghemara a Talmudului babilonian; fusese bandit sau talhar inainte de a studia; devenise apoi ginerele marelui rabi Iohanan) , afirma ca “posh’ei Israel mleei mitzvot ca-rimon“.
Adica, pe romaneste s-ar traduce cam astfel:
Transgresorii (dintre) evrei sunt plini de fapte bune ca rodia (de seminte).
source http://www.drgranny.com/food-nutrition/health-benefits-of-pomegranate/
Filosofic evaluand asertiunea de mai sus, as categorisi-o ca un fel de mecanism de aparare, caci in urma cu circa 1,800 de ani in Iudeea ocupata, distrusa (mai ales dupa anul 135 e.n., cand legiunile romane au inabusit revolta iudeilor sub conducerea evreului Bar Kohba) si cotropita de peste doua secole de catre paganii romani, pentru a-si pastra moralul si dorinta de a supravietui, evreul umilit trebuia, macar el insusi, sa aiba o parere pozitiva despre sine. Self-respect. Psihologul ar putea numi actul asertiunii din Talmud ca fiind o incercare de auto-terapie, si de auto-incurajare, pentru a nu despera.
“Cum mangaie dulce, alina usor/ Speranta, pe toti muritorii!”
🙂
source celebrationofcreativity.com
(iii) In alt volum din aceeasi enciclopedie vasta si bogata amintita mai sus, numita Pesahim, la foaia 74 (daf aiin-daled) pagina intai (amud alef), in Mishna de acolo se descrie cum mielul pascal care era sacrificat la Templul din Ierusalim de catre fiecare familie de evrei care venea la Templul din Ierusalim in cinstea sarbatorii de paste (in ebraica: “aliia la-Reghel”), trebuia apoi fript pe foc direct (tzalui esh), dupa ce mielul sacrificat si curatit de maruntaie era strapuns de la cap la coada cu un trunchi de ramura (adica un batz) de pom de rodie, pentru a fi proptit astfelo deasupra focului: “Keitzad tzolim et ha-Pesah (korban ha-Pesah)? Meviin shipud shel rimon vetohvo le-toh piv (shel korban ha-Pesah) ad beit nekuvato (shel korban ha-Pesah) … .” Se explica apoi de ce tocmai batul e bine sa fie din lemn de rodie si nu alt lemn.
Inchei aici, mentionand ca rodia apare si in Cantarea Cantarilor a regelui Solomon, in niste epitete sublime de dezmierdare a iubitei autorului. Acest poem extraordinar trebuie recitat vineri dupa amiaza, inainte de rugaciunile de primire a Shabat-ului, caci este recomandat in codul de comportare evreiasca (Shulhan Aruh) ca (cel putin!!!) in noaptea de Shabat (adica in noaptea de vineri spre sambata) fiecare evreu evlavios (daca este talmid haham, adica invatat si cu minte) trebuie neaparat sa ii dea atentia cuvenita sotiei sale. Nu cred ca e nevoie sa fiu mai explicit. Iar citirea poemului erotic (chiar si fara de metaforele filosofice adaugate despre dragostea lui D-zeu pentru poporul asa zis ‘ales’, ci cu versurile poemului luate asa cum sunt ele … la propriu) il va pune pe omul serios “in the right mood”, cu pofta si libido pentru actiune benefica … trupului si sufletului.
🙂
Pentru ca: “Vita nostra brevis est./ Brevi finietur”.
Foarte frumos. Multe dintre explicatiile pline de miez si farmec ale profesorului Francis Mantel, prietenul nostru Tzutzu, ar merita sa fie pastrate si imbracate in straie atat de adecvate si de colorate.
Felicia