Cu doar vreo patru secole în urmă, a susține că Pământul nu este centrul Universului era un păcat pedepsit cu excomunicarea și o crimă pentru care se putea ajunge la eșafod sau la rug. Ideea că spațiul cosmic este infinit și că este foarte posibilă existența multor altor forme de viață și a unor alte civilizații în afară de cea terestră a câștigat teren doar pe la sfârșitul secolului 19. Faptul că am putea să comunicăm și chiar să ne întâlnim cu aceste civilizații extra-terestre este un subiect controversat și astăzi printre oamenii de știință. Imaginația artiștilor și fantezia scriitorilor și cineaștilor au fost de multe ori însă în avans fata de descoperirile, teoriile și confirmările acestora din partea savanților. Genul literar al întâlnirilor cu extratereștri, filmele și arta inspirate de posibilele vizite ale acestora pe Pământ, ale noastre pe planetele lor, sau în spații cosmice neutre are o istorie relativ scurtă. De la început însă, s-au conturat doua tendințe opuse. Una îi privea pe extratereștri ca fiind o amenințare pentru omenire, întruchiparea temerilor noastre despre ceea ce este străin, diferit, periculos. Cealaltă îi privea cu curiozitate și admirație, vedea în ei semeni de-ai noștri, sub un cer de stele mai larg și mai cuprinzător decât cel gândit până atunci. Monștri sau ambasadori ai unor civilizații înaintate? Vizitatori buni sau vizitatori răi?
Voi încerca în articolul de azi al rubricii CHANGE.WORLD să exemplific aceste tendințe cu două filme văzute recent și realizate la doi ani distanță, în anii ’80 ai secolului trecut, de un regizor pe nume John Carpenter, căruia cinemateca locală i-a dedicat (în mod virtual, prin intermediul sistemului Video On Demand – VOD, cum se poartă în zilele noastre) o retrospectivă.
Cine este John Carpenter? Născut în 1948 în statul New York, a fost pasionat de cinematografie din copilărie, și după studii în domeniu și-a început cariera cinematografică în anii ’70, cu doar câțiva ani după debutul generației de regizori din care fac parte Steven Spielberg și George Lucas. Poate fi considerat un fel de mezin al acestei generații. Filmele sale au avut un destin interesant – respinse în general de critică, au fost adoptate de public, însă nu imediat, ci la câțiva ani după lansările pe ecrane. Succesele sale cele mai cunoscute aparțin genului filmelor ‘horror’, cel mai faimos dintre ele fiind ‘Halloween’, realizat în 1978. Mie însă din cinematografia lui îmi place cel mai mult ‘The Fog’ realizat în 1980, un film despre o corabie rătăcind printr-o ceață adâncă, cu o cinematografie în care tensiunea psihologică este amplificată de folosirea cu iscusință a efectelor vizuale. John Carpenter este și compozitorul unei bune părți din muzica filmelor sale. La Festivalul de film de la Cannes din 2019, Guilda regizorilor francezi i-a acordat lui Carpenter premiul omagial ‘Caleașca de aur’, numindu-l ‘un geniu creator de emoții crude, fantastice și spectaculoase’.
Primul film pe care l-am ales pentru a ilustra sub-genul filmelor cu ‘vizitatori răi’ este ‘The Thing’, produs de studiourile Universal și realizat de Carpenter în 1982. Nu știu dacă filmul a fost difuzat în România, dar traducerea cea mai corectă a titlului ar fi, în opinia mea, ‘Creatura’. Este o adaptare a nuvelei ‘Who Goes There’, scrisă de John W. Campbell Jr., un autor prolific și controversat de science-fiction, inițiatorul ‘fanzinelor’ (reviste de gen în format mic) ‘Astounding Science Fiction’ și ‘Analog’. Producția a început pe la mijlocul anilor ’70 și, timp de câțiva ani, scenariul a fost scris și rescris în timp ce diverși regizori au început și au abandonat proiectul. John Carpenter l-a preluat în 1981 și l-a filmat în 12 săptămâni, majoritatea scenelor fiind realizate în studiourile din Los Angeles și în Alaska. Pedalând pe succesul din ‘The Fog’, John Carpenter încearcă să creeze și aici o atmosfera apăsătoare, influențată de viscolele și gerurile Antarcticii unde se petrece acțiunea. Filmul relatează povestea unui grup de cercetători americani care se confruntă cu Creatura, o formă de viață extraterestră adormită multă vreme sub ghețuri, un parazit care ucide și apoi preia mimetic forma altor organisme. Pe măsură ce monstrul atacă și îi omoară pe membrii expediției, supraviețuitorii sunt copleșiți de o suspiciune paranoică unul față de celălalt, dat fiind că oricare dintre ei ar putea fi Creatura. În fruntea distribuției exclusiv masculine se află actorul Kurt Russell.
Recepția critică a fost, folosind o figură de stil aflată la îndemână, glacială. Filmul a avut parte de cronici inițiale foarte negative, a fost caracterizat drept un ‘deșeu’, ‘un exces nefericit’ și propus pentru titlul de cel mai detestat film din toate timpurile, de către revista ‘Cinefantastique’. Unele comentarii au subliniat calitatea efectelor speciale, în timp ce altele le-au găsit respingătoare și au considerat caracterizarea personajelor ca fiind slab realizată. Publicul însă nu l-a respins. Filmul a avut un succes de casă rezonabil, recuperându-și, cu 19,6 milioane de dolari încasări, cheltuielile de producție de 15 milioane. Schimbarea radicală de atitudine s-a petrecut atunci când filmul a ajuns să fie distribuit pe casete video și la posturile de televiziune. Succesul a fost deosebit. În anii următori, a fost reevaluat ca fiind unul dintre cele mai bune filme științifico-fantastice și de groază realizate vreodată și a câștigat statutul de ‘film cult’. Producătorii de filme au menționat influența filmului asupra muncii lor și a fost preluat în alte forme de mass-media, cum ar fi televiziunea (ca serial) și jocurile video. ‘The Thing’ a generat un roman inspirat din scenariul filmului în 1982, atracții în parcurile de distracții, jocuri de societate, continuări în cărți de benzi desenate, un joc video și un film ‘prequel’, în 2011, cu același nume. Un ‘remake’ fusese anunțat pentru 2020, însă acest proiect, precum multe altele, a fost suspendat din cauza pandemiei.
Cele două categorii de filme descriind interacțiunea cu extra-tereștrii, cele cu ‘vizitatori buni’ și cele cu ‘vizitatori răi’, erau deja bine delimitate la începutul anilor ’80. Unul dintre exemplele cele mai celebre din prima categorie fusese ‘Alien’ al lui Ridley Scott din 1979, care concura cu ‘The Thing’ în a imagina extratereștrii ca pe niște monștri înfricoșători și respingători. Filmul lui Scott depășește cotele celui al lui Carpenter și motivele pot fi căutate în cinematografia inspirată de artistul elvețian H.R. Giger și de prezența în rolul principal a lui Sigourney Weaver. Din a doua categorie exemplul de referință ar fi ‘E.T. the Extra-Terrestrial’ al lui Steven Spielberg, ieșit pe ecrane în același timp cu ‘The Thing’. Viziunea despre vizitatori din acest film era cu totul diferită. Reprezentanți ai unor civilizații avansate, ei veneau mânați de intenții bune, căutând dialogul cu locuitorii Terrei, găsind interlocutori în rândul copiilor (în ‘E.T.’) sau al femeilor, cum avea să demonstreze unul dintre filmele următoare ale lui John Carpenter, ‘Starman’, producție a studiourilor Columbia, ieșit pe ecrane în 1984. Acesta este al doilea film despre care vreau să vă povestesc. Să presupunem, zic autorii scenariului, că sonda spațială Voyager-2, lansată în 1977, purtând un mesaj de prietenie și o invitație de a vizita planeta noastră din partea secretarului general al ONU își găsește destinatari și că aceștia se decid să întoarcă vizita prin 1984. Pământenii nu sunt așa de pregătiți de oaspeți și doboară racheta undeva în nord-estul Statelor Unite. Supraviețuitorul misiunii posedă tehnologia de a se clona în orice ființă omenească și aleg să devină reîncarnarea soțului nu de mult decedat al tinerei Jenny Hayden. Dialogul dintre cei doi începe cu teamă, se dezvoltă în comunicare, se încheie în dragoste. Pe măsură ce ‘vizitatorul’ învață secretele corpului omenesc, el se aproprie și de cele ale sufletului. Cei doi eroi pornesc într-un drum care traversează o mare parte din Statele Unite, pentru a ajunge la locul unde vizitatorul urmează să fie salvat și să-și înceapă călătoria de întoarcere spre steaua sa. Filmul devine o combinație între un road movie, un film de gen ‘întâlniri de gradul trei’ și o comedie romantică. Rolurile principale sunt interpretate de actrița Karen Allen și de actorul Jeff Bridges, care a cules și o candidatură pentru un Premiu Oscar pentru interpretare masculină pentru acest rol. A fost unul dintre filmele cu succes de public ale lui Carpenter, cu peste 28 de milioane de dolari încasări în cinematografele Americii de Nord. O coincidență interesantă face ca filmul să fi ieșit pe ecrane în aceeași săptămână cu un alt film notabil din istoria genului science-fiction – ‘Dune’ al lui David Lynch.
Până la urmă, aceste filme spun mai multe despre noi, pământenii, decât despre extra-tereștri. Chiar și în filmele cu ‘vizitatori buni’, aceștia nu se bucură de o primire prea cordială din partea pământenilor. Este civilizația noastră terestră pregătită pentru contactul cu alte civilizații din univers? Vom ști să acceptăm alte forme de viață și alte moduri de gândire foarte diferite de ale noastre? Răspunsul îl vom primi cândva, poate, în viitor. Până atunci, rămâne să ne delectăm cu filmele care anticipează aceste ‘întâlniri de gradul trei’ și, în funcție de gusturi să alegem filme cu vizitatori buni sau cu vizitatori răi sau din ambele genuri. Vizionări plăcute!
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)