‘Overview’ este unul dintre acele cuvinte din limba engleză care au sensuri multiple și ale căror traducere în limba română sau în alte limbi este dificilă și depinde de context. Nu este un cuvânt nou, prima menționare cunoscută datează conform dicționarelor etimologice de prin 1540. Sensul său direct ar fi vedere dintr-o poziție privilegiată, de exemplu dintr-un punct de observație aflat la înălțime. Prin secolul al XIX-lea cuvântul ieșise din uz, pentru a fi redescoperit și utilizat, probabil la început în engleza americană, cu sensul de prezentare generală sau vedere de ansamblu. Un nou sens avea să fie căpătat însă odată cu apariția în 1987 a primei ediții a cărții ‘ The Overview Effect — Space Exploration and Human Evolution’ a ‘filosofului spațial’ Frank White. Astăzi termenul ‘overview effect’ este acceptat ca descriind schimbările cognitive prin care trec unii astronauți la vederea Pământului din spațiu. Cele mai semnificative aspecte comune ale experiențelor lor personale sunt percepția și aprecierea frumuseții, emoția neașteptată și chiar copleșitoare, și un sentiment crescut de conexiune cu alți oameni și cu Pământul în ansamblu. În absența unei traduceri acceptate în limba română (eu, cel puțin, nu cunosc vreuna) voi numi aceasta experiență ‘vedere din înalturi’.
Sunt oare însă experiențele trăite de astronauți similare? Se poate spune că ei văd același lucru și trec prin trăiri și schimbări similare? Este întrebarea pusă de de jurnalista Marina Koren într-un articol apărut în cel mai recent număr (ianuarie – februarie 2023) al revistei ‘Atlantic’. Ea începe prin a aminti declarația făcută de actorul William Shatner, căruia la vârsta de 90 de ani, în octombrie 2021, i s-a oferit ocazia de a vedea planeta noastră din spațiu, el fiind unul dintre invitații lui Jeff Bezos (miliardarul întemeietor al firmei Amazon) pentru un zbor sub-orbital la bordul unei rachete Blue Origin. Shatner, care a jucat rolul căpitanului Kirk în serialul și filmele ‘Star Trek’, a descris la întoarcere cele câteva minute petrecute în spațiu ca fiind ‘cea mai profundă experiență pe care mi-o pot imagina’, una din care ‘sper să nu-mi revin vreodată’. Cam așa s-au exprimat și alți astronauți, de meserie sau turiști spațiali, inclusiv Alan Shepard (1923 – 1998), primul american care, în 1962, a călătorit în spațiu. Impresiile unora erau exprimate în termeni religioși, în special ale americanilor. Cosmonauții sovietici evitau asemenea referințe. În deceniile care au trecut, numărul călătorilor în spațiu s-a multiplicat și originea lor s-a diversificat. La fel și experiențele lor. Blue Origin a trimis în spațiu 31 de turiști începând cu vara anului 2021. SpaceX a lui Elon Musk a lansat doar șapte, dar aceștia au avut parte de experiențele unor zboruri orbitale, unele de până la două săptămâni.
Eugene Cernan (1934 – 2017) deține încă titlul de ‘ultimul om care a pășit pe Lună’, asta până când, poate spre sfârșitul deceniului acesta sau începutul deceniului următor, un alt astronaut – american, chinez, sau cine știe de ce altă naționalitate – va ajunge din nou pe astrul nopții. Cernan, care a zburat în cadrul ultimei misiuni din programul Apollo, cea cu numărul 17, a descris astfel ceea ce a simțit acolo: ‘Aici se văd frontierele naturii, frontierele create de Dumnezeu’. Michael Collins (1930 – 2021), comandantul modulului Columbia al misiunii Apolo 11, cel care a rămas în orbita circum-lunară în timp ce Neil Armstrong făcea celebrul său ‘pas mic pentru om, pas mare pentru omenire’ în iulie 1969, scria: ‘Cel mai bun echipaj pentru o misiune Apollo ar fi cel format dintr-un filosof, un preot și un poet. Din păcate, ei nu ar supraviețui, căci nu ar fi capabili să piloteze nava spațială.’ Tot el dorea ca liderii în conflict ai lumii să fie aduși în spațiu, să vadă minunata planetă albastră în toată frumusețea și fragilitatea ei, să înțeleagă cât de arbitrare și nesemnificative sunt frontierele. Poate atunci, filozofa el, conflictele de pe Terra vor putea fi rezolvate.
Jumătate de secol mai târziu, viziunea lui Collins este departe de a fi realizată. Dimpotrivă chiar, am putea spune. Cursa spațială a secolului XXI poate fi considerată, ca și cea din a doua jumătate a secolului XX, o extindere în spațiul extra-terestru a conflictelor de pe suprafața Pământului. Tehnologiile au avansat și ele. În anii ’60 și ’70, Statele Unite aveau un avans considerabil în ceea ce privește tehnica de calcul și micro-electronica, și acestea nu numai că le-au permis americanilor să câștige competiția cu sovieticii și să ajungă primii pe Lună, dar au și propulsat industrii întregi. Între ele se aflau telecomunicațiile. Astăzi, o parte din ce în ce mai mare din infrastructura rețelelor de date și de comunicații audio și video se bazează pe sateliții aflați pe orbite la mare înălțime (36 000 km) care permit poziții stabile (geostaționare) fata de suprafața Pământului sau pe orbite joase. Prima opțiune acoperă suprafețe mari, dar lățimea de bandă (cantitatea de informație) alocată fiecărui consumator este limitată. În al doilea caz, suprafețele acoperite sunt mult mai mici și pentru transmisii la distanțe mai mari sateliții trebuie să comunice intre ei. Dat fiind că sateliții se mișcă permanent față de punctele de la suprafață, rețeaua se reconfigurează în mod dinamic în permanență. Avantajul este însă o cantitate mai mare de informații și o întârziere mai mică a semnalelor de la transmițător la receptor, ceea ce este un mare plus pentru aplicațiile în timp real. Acesta este sistemul folosit de rețeaua firmei Starlink a lui Elon Musk, pe care magnatul american a pus-o la dispoziția guvernului și armatei ucrainene din primele săptămâni ale conflictului declanșat de invazia Rusiei, la sfârșitul lui februarie 2022. Starlink și-a deplasat un număr de sateliți deasupra Ucrainei pe orbite aflate la o înălțime de aproximativ 550 km și în paralel a furnizat la sol stații mobile cu antene ‘farfurie’ care funcționează ca niște ‘lanterne’ care scanează cerul de deasupra lor în căutarea sateliților cei mai apropiați. Sistemele furnizate de Starlink au înlocuit în scurtă vreme după începutul conflictului infrastructura de comunicații din Ucraina distrusă de bombardamentele rusești. Ele au permis continuitatea legăturii dintre Ucraina și restul lumii (de la mesajele președintelui Zelenski până la comunicațiile personale), dar au asigurat și avantaje tactice pe teatrele de operații militarilor ucraineni.
Folosirea unor sisteme destinate comunicațiilor civile în scopuri militare este un fel de premieră în istoria comunicațiilor, dar și a războaielor moderne. Sisteme similare au fost concepute și sunt testate de armate ale mai multor țări, dar militarii sunt mult mai greoi și mai precauți în introducerea tehnologiilor noi și mai puțin testate. Ucrainenii au fost obligați de împrejurări să ia decizii rapide. Există, desigur, și riscuri și contramăsuri. Acestea din urmă sunt de trei feluri. Pot fi încercate bruiajele, dar semnalele lui Starlink sunt puternice și schimbările de frecvențe sunt dese, așa încât bruiajul se dovedește o metodă nu prea eficientă. Pot fi încercate atacuri cibernetice, dar până acum acestea nu par să fi reușit. În fine, poate fi încercată distrugerea fizica a sateliților. Aceasta ar fi o escaladare fără precedent a războaielor stelare, și ar prezenta un pericol care ar putea avea un efect de bumerang. Un satelit poate fi distrus în orbită, dar consecințele exploziei sunt imposibil de controlat și deșeurile rezultate pot pune în pericol zone largi din spațiul din jur.
Până acum, Starlink nu a profitat comercial din folosirea echipamentului lor în aceste aplicații. Fiecare zi de utilizare a rețelei sale de sateliți în Ucraina îl costă pe Elon Musk, care a avut un an dezastruos din punct de vedere financiar. Starlink însă continuă în mod intens lansările, dorind să profite de faptul că folosirea tehnologiei rachetelor reutilizabile Falcon-9 îi dă un avantaj esențial în costul lansărilor față de orice alt concurent. Firma dorește să rămână un furnizor preferat pentru guvernul american, atât în ceea ce privește aplicațiile civile (programul Artemis), cât și cele militare. În prezent, rețeaua lor numără 3 335 de sateliți activi și deservește clienți din 45 de țări. În a doua jumătate a lui 2021 au lansat în medie 20 de sateliți pe săptămână. În 2022 vor fi efectuate două lansări Falcon-9 săptămânal, din care una dedicată sateliților Starlink, până la 50 în fiecare lansare. Concurenții nu întârzie însă să apară. China a cerut aprobarea Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (ITU) pentru lansarea unei rețele proprii de 13 mii de sateliți. Planuri similare au concurenții americani ai lui Musk (firma Kuiper a lui Jeff Bezos), Rusia și consorțiul european IRIS2. Spațiul extraterestru din apropierea planetei devine din ce în ce mai aglomerat. O mare parte din infrastructura terestră a telecomunicațiilor se mută în spațiu. Vederea de la înălțimi din viitorul nu prea îndepărtat va oferi astronauților nu numai imaginea unui corp ceresc fascinant de frumos și periculos de fragil, dar și a unei planete înconjurate de o miriadă de obiecte artificiale lansate în spațiu de locuitorii ei. Care dintre viziunile primilor privitori din înălțimi se va adeveri rămâne de urmărit.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)