Geniile sunt din nou la modă. Pe vremea când treceam eu prin școli, ‘munca în colectiv’ era ridicată la rang de valoare și încurajată printr-un sistem de recunoaștere și salarizare care egaliza veniturile celor care contribuiau sau aduceau rezultate excepționale cu cele ale mediocrilor și chiulangiilor. Nici tranziția (personală sau colectivă) spre capitalism nu a vindecat societatea din jur de această concepție. Chiar și în economiile cele mai ‘capitaliste’ cum este cea americană, să nu mai vorbim despre cea germană sau cea japoneză, contribuția echipelor mai degrabă decât cea a individualităților strălucite este cărămida de bază a sistemului corporatist. Tendința aceasta pare să se schimbe în mod semnificativ. Vârfurile și talentele deosebite din toate domeniile încep să aibă din ce în ce mai multă căutare, și nu numai în domenii ca muzica sau medicina, unde ele nu au încetat să fie vreodată apreciate, ci și în ramurile diverse ale cercetării științifice și proiectării tehnologice. Despre aceste tendințe și despre felul în care sunt detectate geniile sau talentele deosebite din domeniile STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics) vom discuta în articolul de astăzi al rubricii noastre. Cum subiectul este controversat și punctele de vedere pot fi diferite de cele menționate mai jos, reacțiile și discuțiile sunt binevenite.
(sursa imaginii: https://alumniacademy.yale.edu/habits-genius-are-you-one)
Dar ce este un ‘geniu’? Iată o întrebare care îi preocupă pe filosofi și sociologi de vreo două secole încoace. Etimologic, cuvântul provine din latină, reflectând credința că fiecare om are un ‘genius’, adică un spirit tutelar. Oamenii excepționali se bucură de un astfel de spirit, de ‘geniu’ mai puternic. Enciclopedia lui Diderot îi dedica la mijlocul secolului al XVIII-lea un articol în care-l definea așa: ‘ Cel al cărui suflet este mai vast și impresionat de sentimentele tuturor celorlalți; interesat de tot ce există în natură, nu primește niciodată o idee decât dacă aceasta evocă un sentiment; totul îl entuziasmează și nimic nu se pierde.’. În secolul al XIX-lea, înțelesul s-a clarificat și consolidat în a descrie o capacitate intelectuală sau artistică deosebită și o productivitate creativă ieșită din comun. O definiție științifică larg acceptată nu există, dar sunt destul de multe studii care permit definirea și identificarea geniilor. Psiholoaga și neuroloaga dr. Lynda Shaw descria, într-un articol publicat în mai 2025 în publicația HR Director, un decalog al trăsăturilor care permit să recunoaștem geniile care trăiesc printre noi: au un fel diferit de a gândi și a aborda problemele; dedică zilnic timp creației originale; curiozitate; sunt calmi; nu se tem să-și asume riscuri; pasionați de muncă; hiper-concentrați; posedă o memorie excepțională; se adaptează rapid la schimbări; au o ambiție permanentă de a reuși.
(sursa imaginii: www.facebook.com/albert.einstein.fans/posts/einstein-or-edison-a-new-book-explores-why-we-are-obsessed-with-debating-greatne/1243559980466636/)
Voi fi pentru un singur paragraf avocatul diavolului și voi pune întrebările celor care nu sunt convinși de existența sau de posibilitatea identificării geniilor printre noi. Nu a spus Edison că geniul înseamnă 1% inspirație și 99% transpirație (sau poate raportul era 2% la 98%, zic unii), iar Einstein, cam în aceiași termeni, vorbea despre 1% talent și 99% muncă grea? Pe lângă faptul că nu am găsit nicio atestare a sursei exacte a vreunuia dintre aceste două foarte populare citate, observ că niciunul dintre cele două genii nu susținea că acel 1% sau 2% de talent sau inspirație nu ar fi condiții esențiale reușitei geniilor. De transpirat transpirăm cu toții, dar talent excepțional au puțini dintre noi. Și totuși, chiar și un biograf mai recent al câtorva genii istorice sau contemporane, cum este Walter Isaacson, susține că, deși o inteligență ridicată poate fi o condiție prealabilă, cea mai comună trăsătură care definește, de fapt, un geniu ar fi capacitatea extraordinară de a aplica creativitatea și gândirea imaginativă în aproape orice situație.
Oricare dintre abordări sau definiții am adopta, majoritatea experților în forță de muncă susțin că talentele extraordinare sunt una dintre resursele cele mai sub-utilizate ale planetei. La fel precum zăcămintele de minerale care rămân neexplorate dacă ele se află în locuri mai greu accesibile (de exemplu, sub apa oceanului planetar care acoperă 71% din suprafața Terrei), și o mare parte din resursele de materie cenușie ale omenirii rămân neidentificate sau neexploatate cu randament optim. Un motiv este situația socio-economică. În Statele Unite, copiii care provin din grupa celor mai înstăriți 1% dintre americani au de zece ori mai multe șanse să fie identificați ca talente și să devină, de exemplu, inventatori, decât copiii din cele 50% din căminele americane care se află sub venitul mediu. Alt motiv este repartiția geografică. Un tânăr talentat, chiar dacă a fost descoperit (să zicem prin intermediul olimpiadelor internaționale de matematică), va avea clar mai puține șanse de afirmare și de punere în valoare a geniului său dacă s-a născut într-o țară mai puțin dezvoltată și dacă nu are acces la studii în marile universități ale lumii. Chiar și în interiorul Statelor Unite, un tânăr din centrul ‘adânc’ al Americii are puține șanse de afirmare dacă nu ajunge să învețe la una dintre universitățile faimoase și să lucreze în Silicon Valley.
(sursa imaginii: www.sfbu.edu/community-industry/silicon-valley)
Gruparea geografică a talentelor, uneori după industrii sau ramuri de activitate intelectuală și culturală, este un fenomen firesc până la un punct. Contribuie, desigur, considerente economice. Salariile oferite în Silicon Valley sunt duble și mai mult decât în restul Statelor Unite, când este vorba despre anumite ramuri ale industriei hi-tech, și de câteva ori mai mari decât în Europa, India sau China. Mai există însă încă un considerent important, identificat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea de economistul englez Alfred Marshall (1842-1924). În cartea sa celebră ‘Principles of Economics’, publicată în 1890, care a fost manualul economic dominant în Anglia timp de mulți ani, el observa că talentele financiare sau tehnice țin să se adune împreună datorită posibilității schimbului de idei și discuțiilor informale pe care le pot avea cu colegii sau rivalii lor din același domeniu de activitate. Mai este relevant acest argument în epoca distribuirii virtuale și a comunicațiilor instantanee prin intermediul Internetului? Voi argumenta că da. Chiar și organizațiile care planifică și mențin structura tehnică a rețelelor globale de comunicații, cum sunt Internet Engineering Task Force (IETF) sau Institute of Electrical and Electronic Engineering (IEEE), continuă până în ziua de astăzi să se întrunească periodic pentru ca experții să lucreze împreună de câteva ori pe an. Proaspătul campion mondial de șah (la numai 18 ani!) Gukesh Dommaraju provine dintr-o zonă a Indiei unde sunt grupate talentele jocului minții cu o densitate raportată la populație de sute de ori mai mare decât în alte părți ale Indiei și ale lumii.
(sursa imaginii: https://blog.lucywalkerrecruitment.com/attracting-talent-company-skills-deficit-market)
Geniile și marile talente trebuie deci identificate și atrase. 1% dintre cercetătorii de vârf ai lumii produc 20% dintre comunicările științifice cele mai valoroase în domenii diverse, de la matematică la astronomie, de la economie la biotehnologie. Jumătate dintre membrii echipei care a înființat OpenAI, creatoarea aplicației ChatGPT, considerată vârful de lance al progresului Inteligenței Artificiale (IA), au fost premianți ai Olimpiadelor Internaționale de Matematică. Fără contribuțiile individuale ale unor genii precum James Watt sau Katalin Karikó, nu am fi beneficiat astăzi sau am fi beneficiat cu întârziere de progresele aduse de locomotivele cu aburi sau de vaccinurile mRNA. Există astăzi metode prin care talentele pot fi detectate devreme – olimpiadele reprezintă unul dintre sistemele de filtrare și promovare ale talentelor, testele din scoli sunt și ele din ce în ce mai perfecționate din acest punct de vedere. Cum pot fi însă atrase și menținute talentele? Argumentul principal rămâne cel material. Salariile pe care le pot obține astăzi vedetele intelectuale ale domeniilor tehnice rivalizează cu cele ale marilor dirijori și soliști de muzică simfonică sau cu cele ale celor mai iscusiți chirurgi din domeniile avansate ale medicinei. Statele Unite și, în special, zonele preferențiale din California sau Massachusetts au încă un avantaj din acest punct de vedere față de restul lumii. Rivalitatea între vânătorii și angajatorii de genii nu se reduce însă la salarii. Mai intră în joc sistemul legal care poate ușura sau îngreuna acordarea de vize de lucru pentru lucrătorii străini și sistemul de universități care creează prin acceptarea studenților străini o rezervă de talente potențiale dintre care unii aleg să rămână, cel puțin pentru o vreme, în țara în care și-au efectuat studiile. Aici universitățile europene și britanice au un avantaj, oferind cu mult mai multă ușurință vize de studii studenților străini și propunând un număr mai mare de burse care permit studenților din țările mai sărace să vina să învețe în UE și Anglia. Programele guvernamentale joacă și ele un rol important, atât prin crearea unui cadru legal care să permită atragerea talentelor, cât și prin programe de cercetare sau dezvoltare guvernamentale. Programul chinezesc ‘Planul celor o mie de talente’, demarat în 2008, caută să atragă înapoi în China specialiștii care s-au format la universități străine, Japonia a anunțat recent că va investi peste 700 de milioane de dolari în pachete care să atragă cercetători din afara țării, iar programul ‘Chose Europe’ dorește să atragă în Europa oameni de știință din afara UE, adăugând aceste avantaje mobilității interne a forței de muncă în spațiul european.
(sursa imaginii: https://bleacherreport.com/articles/432250-the-all-international-team-10-best-foreign-nba-players)
Istoria oferă câteva exemple semnificative, din care am putea trasa scenarii posibile pentru viitor. Sportul american, de exemplu, pare să fi făcut pionierat în ceea ce privește atragerea talentelor de vârf străine și poate oferi, la scară largă, un precedent. Liga profesionistă de basket National Basketball Association (NBA) și-a deschis porțile de câteva decenii și a recrutat de atunci încoace aproape toate talentele de vârf ale acestui sport, oferindu-le salarii cu care nu se poate rivaliza și un cadru competitiv unic în lume. Cu câțiva ani de decalaj, i-au urmat în Statele Unite ligile de baseball și chiar și cea de fotbal. Prezența echipei naționale a Statelor Unite la Cupa Mondială nu mai este un subiect de mirare sau de glume. Generații de experți de vârf veniți în Statele Unite prin imigrare, în contexte diferite, au contribuit semnificativ la marile salturi științifice și tehnologice americane din ultimul secol: dezvoltarea bombelor și a industriei atomice (Proiectul Manhattan), explorarea spațială (proiectul Apollo), informatica și comunicațiile (proiectele DARPA). Concentrarea geografică din nordul Californiei pare să reziste încă destul de bine, dar precum orașele sau imperiile din istorie, aceste concentrări umane nu sunt eterne. Stau mărturie ruinele zonelor industriale ale industriei de automobile din Detroit, înfloritoare acum mai puțin de un secol. Lumea este în mișcare continuă și această dinamică a căutării și atragerii de talente va continua, în pofida sau poate și datorită, conflictelor politice și barierelor economice. Geniile au încă mare căutare.
Articolul a fost publicat inițial în revista de cultură ‘Literatura de Azi’