CHANGE.WORLD: Totul Pretutindeni Simultan

Dacă toamna este anotimpul Premiilor Nobel, începutul primăverii este sezonul Premiilor Oscar sau al Premiilor Academiei Artelor și Științelor Imaginilor Mișcătoare, dacă vrem să folosim titulatura exactă și completă. Ceremonia din acest an, a 95-a din istoria Academiei, va avea loc la Hollywood în seara zilei de 12 martie. Este vorba despre punctul culminant și deznodământul celei mai fastuoase supraproducții anuale a industriei cinematografice, în fapt un proces complex de selecție și votare care începe cu nominalizările, listele lungi și cele scurte de candidați la fiecare categorie și se încheie cu celebrele anunțuri ‘… and the Winner Is …’. Aproape în fiecare an, printre candidații la premiul pentru cel mai bun film se află și cel puțin o producție care aparține genului science-fiction. Le-am trecut și eu în revistă în ultimul deceniu cam pe toate pentru cititorii rubricii CHANGE.WORLD. În acest an, acest rol este jucat de filmul ‘Everything Everywhere All at Once’, al cărui titlu s-ar traduce ‘Totul Pretutindeni Simultan’. Gândul ne poartă imediat la ideea universurilor paralele. Despre film și despre posibilitatea existenței acestora vom discuta în articolul de astăzi.

De la bun început trebuie spus că ‘Everything Everywhere All at Once’ aparține mai degrabă genului fantezie decât celui științifico-fantastic. Asta nu înseamnă că cele ce se petrec pe ecran nu ar putea avea un fundament științific real, ci doar că aspectele tehnologice sunt mai mult cadru și pretext decât una dintre temele principale ale filmului. Realizatorii (autori ai scenariului și semnatari ai regiei) sunt un cuplu de cineaști în vârstă de 35 de ani cunoscuți sub numele Daniels – Daniel Kwan și Daniel Scheinert –, iar ei s-au întâlnit în timpul studiilor de cinematografie la Emerson College din Boston. Și-au început cariera ca regizori de clipuri muzicale și au devenit cunoscuți în 2013, atunci când video-ul cântecului ‘Turn Down for What’ al lui DJ Snake și Lil John a devenit un succes ‘viral’. Primul lor film de lung metraj ‘Swiss Army Man’ – o comedie suprarealistă – a fost realizat în 2016. ‘Everything Everywhere All at Once’ este al doilea lor film de ficțiune și cel mai mare succes de casă din istoria studiourilor independente de film și televiziune A24.

Kwan și Scheinert au început să lucreze la acest proiect în 2010, iar producția sa a fost anunțată în 2018. Cea mai mare parte a filmărilor au avut loc în perioada dinaintea pandemiei, din ianuarie până în martie 2020. Eroina principală este Evelyn Wang, o imigrantă chineză americană de vârstă mijlocie, care conduce o spălătorie împreună cu soțul ei, Waymond Wang. Cu două decenii mai devreme au părăsit China pentru Statele Unite, unde s-a născut fiica lor, Joy. Spălătoria lor este auditată de IRS – temutul fisc american –, în timp ce Waymond încearcă să trimită actele de divorț lui Evelyn, iar tatăl exigent al lui Evelyn, Gong Gong, este în vizită pentru a petrece cu ei Anul Nou Lunar. Joy ar vrea că mama ei să-i accepte iubita, Becky, care nu este chinezoaică, dar Evelyn i-o prezintă lui Gong Gong drept „prietena bună al lui Joy”. Și dacă nu sunt suficiente necazurile din universul acesta, la o întâlnire tensionată cu inspectoarea IRS, Deirdre Beaubeirdre (interpretata de Jamie Lee Curtis), trupul lui Waymond este preluat de Alpha-Waymond, o versiune a lui Waymond din „Alphaverse”. Alpha-Waymond îi explică lui Evelyn că există multe universuri paralele, deoarece fiecare decizie în viață creează un nou univers alternativ. În Alphaverse a fost descoperită tehnologia de „salt intre universuri”, care le permite oamenilor să acceseze abilitățile, amintirile și corpurile replicilor lor din universuri paralele, efectuând pentru aceasta acțiuni bizare, care sunt puțin probabile din punct de vedere statistic. Multiversul este acum amenințat de Jobu Tupaki, versiunea Alphaverse a lui Joy. Evelyn, care în Alphaverse era inventatoarea conectării între universuri, este singura care ar putea salva existența lumilor paralele.

De aici începe o succesiune de scene de acțiune care se succed într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Cunoaștem pe rând vreo zece universuri diferite în care personajele au aptitudini dintre cele mai speciale și mai specializate, de la (desigur!) arte marțiale până la voci divine, invenții geniale și talente culinare. Montajul alert și nervos își are sursa în stilul filmelor muzicale în care cei doi Daniels sunt experți, dar când expunerea este continuă timp de multe zeci de minute, efectul este de fantezie onirică cu elemente vizuale de cultură pop și populară din cele mai diverse domenii. Nu trece mult timp și chiar cel mai pasionat și atent spectator își relaxează atenția, lasă logica la o parte și devine un urmăritor pasiv și fascinat al celor întâmplate pe ecran. Inserția episoadelor de umor este absolut necesară, și acestea sunt furnizate din belșug, de la universul în care oamenii au degetele în forme de crenvurști la cel în care personalitatea umană este decantată și re-sintetizată sub forma unei uriașe gogoși. Finalul ne readuce în cotidian, lucrurile se liniștesc și se clarifică. Universul nostru se dovedește a fi până la urma, cu toate problemele sale, cel mai bun dintre lumile posibile, dar celelalte ‘-versuri’ așteaptă după colt.

Universurile paralele sunt o temă foarte familiară amatorilor de science-fiction în literatură, în filmele pentru marile ecrane și în serialele de televiziune. Ideea este însă mult mai veche. Raiul, Iadul, Olimpul și Walhala sunt universuri paralele idealizate. Platon a reflectat profund asupra realităților paralele, ajungând la platonism, în care realitatea superioară este perfectă, în timp ce realitatea terestră inferioară este o umbră imperfectă a celei cerești. În 1848, Edgar Allan Poe își imagina într-un poem în proză existența unei ‘succesiuni nelimitate de Universuri’. Aventurile lui Alice imaginate de Lewis Caroll nu sunt altceva decât călătorii în universuri alternative. Primul cadru al filmului ‘Everything Everywhere All at Once’ este de altfel o trimitere directă la această referință clasica. Unul dintre primele exemple de science-fiction care materializează ideea este nuvela lui Murray Leinster, ‘Sidewise in Time’, publicată în 1934, în care porțiuni de universuri alternative înlocuiesc regiunile geografice corespunzătoare din acest univers. În literatura modernă, universurile paralele se regăsesc în două categorii: în narațiuni care ar încălca legile cunoscute ale naturii; sau servind drept punct de plecare pentru ficțiunea speculativă, de genul ‘what-if’. Exemple din cea dintâi categorie includ ‘Discworld’/Lumea-Disc a lui Terry Pratchett și ‘The Chronicles of Narnia’ a lui C. S. Lewis, în timp ce exemplele celor din urmă includ seria ‘World War’ a lui Harry Turtledove. În filmele pentru marile ecrane, cea mai faimoasă abordare a conceptului de univers alternativ ar putea fi considerată ‘Vrăjitorul din Oz’, care înfățișează o lume paralelă, ce separă tărâmul magic al Țării Oz de lumea reală, filmând-o în Technicolor, în timp scenele care se petrec în Kansas sunt prezentate în sepia. Uneori, universuri alternative au fost prezentate în producții independente la scară mică, cum ar fi ‘It Happened Here’ (1964), regizat de Kevin Brownlow și Andrew Mollo, care prezintă o Anglie alternativă unde, în 1940, operațiunea Sea Lion a reușit, și Regatul Unit a fost ocupat de Germania nazistă. Au urmat numeroase variații pe aceeași temă. În fine, ideea universurilor paralele a fost tratată într-un număr de seriale de televiziune, de obicei ca o singură poveste sau ca episod într-o poveste mai amplă științifico-fantastică sau fantastică. Printre exemple: ‘Star Trek’, ‘Sliders’, ‘Fringe’, ‘Stargate’ (bazat pe un film de lung metraj), ‘Lost’.

Cât de reală sau de posibilă este existența universurilor paralele? După unii savanți și autori de cărți științifice, cum este Brian Greene, aceasta este nu numai posibilă, ci și foarte probabilă. Termenul științific care descrie ideea că dincolo de universul observabil pot exista și alte universuri este ‘multivers’. Multiversurile sunt prezise de mai multe teorii științifice care descriu diferite scenarii posibile – de la regiuni ale spațiului în planuri diferite decât universul nostru, până la universuri cu bule separate care iau naștere constant. ‘Nu putem explica toate fenomenele universului nostru dacă el ar fi unic’, scrie jurnalistul de știință Tom Siegfried, a cărui carte ‘The Number of the Heavens’ investighează modul în care concepțiile despre multivers au evoluat de-a lungul mileniilor. Există două ramuri științifice fundamentale care ar putea face posibilă existența multiversurilor: cosmologia și mecanica cuantică. Cea mai acceptată idee din punct de vedere științific provine din ceea ce este cunoscut sub numele de cosmologie inflaționară, care este ideea că imediat după Big Bang, universul a început să se extindă rapid și exponențial. Inflația cosmică permanentă explică multe dintre proprietățile observate ale universului, cum ar fi structura sa și distribuția galaxiilor. Una dintre previziunile teoriei este că inflația s-ar putea repeta, poate la infinit, creând o constelație de universuri cu bule. Nu toate aceste bule vor avea aceleași proprietăți ca ale noastre și ar putea exista spații în care legile fizicii sunt diferite. Unele dintre ele ar putea fi similare cu universul nostru, dar toate există dincolo de limitele observațiilor directe. Acele universuri cu bule nu se pot contacta între ele, deoarece continuă să se extindă la infinit. Dacă ar fi să pornim spre marginea bulei noastre, acolo unde ea s-ar putea ciocni de următorul univers cu bule, nu am ajunge niciodată la el, deoarece marginea se îndepărtează de noi mai repede decât viteza luminii și mai repede decât am putea noi vreodată să călătorim. Această explicație implică faptul că în unele dintre universurile cu bule infinite, din afara propriului nostru Univers, ar putea exista și alți observatori inteligenți. Dar în fiecare clipă care trece, ne îndepărtăm mai mult de ei și nu ne vom intersecta niciodată. Un alt tip de multivers este o interpretare a mecanicii cuantice. Propusă de fizicianul american Hugh Everett, în 1957, teoria aceasta prezice prezența unor linii temporale ramificate sau realități alternative, în care deciziile noastre se desfășoară diferit, producând uneori rezultate extrem de diferite. Conform acestei interpretări, versiunile noastre în alte universuri ar putea să trăiască multele vieți posibile pe care le-am fi putut duce dacă am fi luat decizii diferite. Cu toate acestea, singura realitate care este perceptibilă pentru noi este cea în care o locuim. Salturile între universuri nu sunt posibile, căci orice experiment am face în universul nostru, rezultatele sale sunt observabile doar aici. Această ultimă teorie pare să-i fi inspirat pe autorii scenariului, cu diferența că personajele din film au găsit, cumva, o metodă de tranziție între universuri.

‘Everything Everywhere All at Once’ a primit 11 nominalizări pentru premiile Oscar. Alături de premiul cel mai important, pentru cel mai bun film, este candidat la premiile pentru regie și pentru scenariu original (cuplul Daniels), pentru cel mai bun rol principal feminin (Michelle Yeoh) și doua candidaturi pentru cel mai bun rol secundar feminin (Stephanie Hsu și Jamie Lee Curtis). Interesant este că un alt concurent principal la aceste premii este filmul ‘The Fabelmans’, regizat de Steven Spielberg, unul dintre maeștrii filmelor de science-fiction. De data aceasta însă, Spielberg a făcut un film într-un cu totul alt gen, un film nostalgic, autobiografic, evocând figura părinților săi și perioada de maturizare până la începutul carierei de cineast. ‘Everything Everywhere All at Once’ este deci cam singurul candidat al genului, și el chiar se află printre favoriți. Ce șanse are? Personal nu cred că va câștiga premiul cel mare, dar este posibil să câștige câteva alte premii semnificative. Vom ști în noaptea de 12 spre 13 martie. Iar în cazul în care, cumva, se va alege cu prea puține premii, ne putem consola cu gândul că într-un univers paralel le-ar putea câștiga, poate, pe toate.

(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)