Cu câteva săptămâni în urmă, am dedicat un articol al rubricii CHANGE.WORLD firmei Intel, locului ei în industria circuitelor electronice integrate, și viitorului ei în urma schimbărilor care au avut loc în conducere la începutul lui 2021. Menționam atunci că Intel este lider al pieței în momentul acesta, însă are câțiva concurenți formidabili, printre care cel mai dinamic și mai interesant, poate, este firma Nvidia. O privire comparativă între cele două companii pune în evidență câteva aspecte extrem de interesante. Intel are o vârstă aproape dublă, și cifrele ei de vânzări sunt de patru ori mai mari decât cele ale lui Nvidia, și totuși aceasta din urmă are o valoare de piață de două ori mai mare decât cea a lui Intel. Vânzările lui Nvidia au crescut în ultimii cinci ani cu 233% (mult peste media industriei) și profiturile s-au dublat, dar valoarea de piață a crescut în același interval de 16 ori. O parte din explicație este faptul că investitorii de bursă și experții care îi ghidează adoră modelul de operare al lui Nvidia care proiectează doar viitoarele circuite, în timp ce Intel le și proiectează, dar le și produce. Producția este mai dificilă, profiturile se obțin mai greu, iar problemele care sunt mai dificile doar s-au accentuat în ultimii ani. Pe bună dreptate sau nu, cu cât o firmă, mică sau mare, își bazează ideile și programele mai mult pe partea ‘soft’, cu atât ea pare mai atractivă finanțatorilor. Intel prezintă pieței tradiție și soliditate. Nvidia și-a câștigat numele și a atins profitabilitate economică, profilându-se în industria de consum a jocurilor video, iar astăzi se află în vârful unui alt val tehnologic, cel al Inteligenței Artificiale (AI).
Nu este exclus ca Jen-Hsun („Jensen”) Huang, co-fondatorul și liderul până astăzi al lui Nvidia, să-l aibă pe Andy Grove, co-fondatorul lui Intel, ca unul dintre modelele sale. Între biografiile celor doi antreprenori există câteva elemente fundamentale similare. Amândoi imigranți, Grove era născut în Ungaria, Huang s-a născut în Taiwan. Amândoi au ajuns în Statele Unite în anii formației și aici și-au terminat studiile de inginerie la renumite universități americane (Grove la Berkley, Huang la Stanford). Amândoi au câștigat experiență în inginerie la firme prestigioase în domeniul semiconductorilor (Grove la Fairchild Semiconductors, Huang la LSI Logic și AMD) și, după câțiva ani, împreună cu parteneri potriviți, au fondat firmele lor independente. Trăsătura de caracter și de business care mi se pare că îi unește este neliniștea, permanenta căutare a unor soluții diferite, care să le facă firmele distincte în peisajul extrem de competitiv al unei industrii în care raportul dintre numărul companiilor care încep ceva și al celor care ajung la profituri este de peste 100 la 1. În aceasta piață rapid schimbătoare, obișnuia să zică Grove, ‘doar paranoicii supraviețuiesc’. Lui Huang îi place să reamintească tuturor, dar mai ales celor din subordinea sa, că ‘Nvidia se afla în permanență la 30 de zile de faliment’.
Sursa numelui firmei fondate în 1993 de Huang împreună cu Chris Malakowski și Curtis Priem (ambii veneau de la Sun Microsistems) este subiect de dezbateri între suporterii și comentatorii din spațiul internetic. Am găsit mai multe explicații, iată două dintre ele. După unele surse, numele ‘Nvidia’ ar fi fost ales ca o combinație între NV (New Version = versiune nouă), folosit în industrie pentru a indica o actualizare a designului unui produs, și cuvântul latin ‘invidia’. Altă explicație pe care am găsit-o este că ar fi vorba despre prescurtarea numelui unui proiect care se chema ‘New VIDeo Intelligence Automation’. Rezonanța cu cuvântul ‘video’ este și ea evidentă și probabil intenționată, ținând cont de faptul că expertiza companiei și majoritatea vânzărilor în primul sfert de secol de existență pot fi găsite în domeniul cipurilor specializate numite unități de prelucrare grafica sau, în engleză, graphics-processing units (GPUs), folosite de consolele specializate, calculatoarele personale și tabletele pe care rulează software de jocuri electronice. Acestea permit ca jocurile video, de care suntem pasionați noi, copiii sau nepoții noștri, să fie din ce în ce mai realiste, mai colorate, mai multi-dimensionale. Alte aplicații sunt tehnologiile grafice de animație. Linia de produse destinate aplicațiilor video se numește GeForce.
Industria jocurilor electronice este o industrie de larg consum, dar avantajul semnificativ al design-ului lui Nvidia se datorează faptului că tehnicile folosite pentru prelucrarea și generarea informației video pot fi folosite și în alte scopuri, printre care algoritmi de auto-învățare care prelucrează cantități enorme de informație și rezolvarea problemelor matematice care stau la baza generării de criptomonede. Avantajele lui Nvidia se bazează pe două tehnologii combinate care oferă eficiență și flexibilitate: accelerare și procesare paralelă. Începând cu 2007, au fost introduse în produsele Nvidia și trusele de proiectare asociate – o platformă de calcul și o colecție de interfețe programabile pentru aplicații (APIs) sub numele de CUDA (Compute Unified Device Architecture) care permit utilizatorilor programatori să-și adapteze și să-și optimizeze procesoarele pentru propriile necesitați. Unii utilizatori le-au folosit pentru a crea jocuri electronice în care prind viață imagini fantastice și lumi virtuale captivante. Alții au preluat însă principiul pentru aplicații AI cu caracteristici ‘deep learning’, printre ei aflându-se și firma Tesla ale cărei prime automobile electrice cu funcții autonome erau bazate pe design Nvidia. Începând cu 2019 însă, Tesla folosește cipuri proiectate în laboratoarele proprii.
Majoritatea aplicațiilor legate de Inteligența Artificiala sunt executate astăzi de calculatoarele (servere) concentrate în centrele de date (Data Centers – DC). Pentru o perioadă de câțiva ani, Nvidia a fost singura sursă de cipuri AI specializate pentru centre de date, dar în ultimii 2-3 ani controlul ei asupra pieței a scăzut de la 100% la 50%. Este însă vorba despre o industrie în plină și explozivă expansiune, așa încât, cu toată scăderea la jumătate a procentajului pe piață, ponderea produselor în centrele de date a crescut de la 25% la 36% din vânzările firmei. Lipsește însă o componentă esențială. Nvidia este (încă) lider al aplicațiilor grafice și AI, dar nu are destulă expertiză în domeniul unităților centrale de procesare (CPUs) generice, prezente în orice calculator. Pentru a câștiga această expertiză, Nvidia și-a anunțat în septembrie 2020 intenția de a cumpăra compania britanică de proiectare de semiconductoare și software Arm Ltd., cu sediul la Cambridge, care este proprietatea grupului financiar japonez Softbank Ltd. Este vorba despre o tranzacție financiară și tehnologică complexă, de genul celor care caracterizează activitățile de M&A (Merge & Aquisitions) din ultimele decenii. Arm, care numără printre beneficiarii săi toți marii concurenți și clienți ai lui Nvidia, ar urma să-și păstreze profilul independent, iar Softbank ar primi un ‘pachet’ de acțiuni care îi asigură proprietatea a cam 10% din Nvidia. Pentru a fi finalizată tranzacția, trebuie să fie aprobată de forurile regulatorii și anti-trust din Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, China și Uniunea Europeană. Deși tranzacția, dacă va fi aprobată, nu va fi finalizată înainte de 2022, primele efecte sunt deja vizibile. Nvidia a anunțat în aprilie proiectul primei linii de cipuri CPU (numita ‘Grace’) pentru centrele de date bazate pe arhitectura lui Arm, cu lansare pe piață în 2023. Completând expertiza procesoarelor grafice (GPU) din domeniile AI, produsele CPU ale lui Nvidia (în cooperare cu Arm) ar asigura firmei în cursul acestui deceniu controlul unor segmente semnificative ale pietii și în centrele de date, dar și în echipamentele autonome de la periferie (‘edge computing’) cum sunt/vor fi vehiculele autonome sau roboții industriali și cei casnici.
Nvidia apreciază că piața globală pentru cipurile care vor folosi tehnici de accelerare în scopul procesării AI va ajunge în acest deceniu la cifre intre 80 și 100 de miliarde de dolari pe an. Este unul dintre acele cazuri în care pare că ‘este loc pentru toți’, dar experiența arata că nu toți care se află sau vor intra în acest domeniu vor supraviețui. În fapt, dacă este să ne luăm după precedente, la sfârșitul deceniului, doar una sau două firme vor domina, câteva vor exista cu greu, restul vor fi dispărut. Nvidia are desigur ambiția să domine. Cine îi sunt concurenții? Competiția provine din trei direcții diferite. Prima este reprezentată de firmele start-up specializate, și nu este exclus ca una dintre ele să devină Intel-ul sau Nvidia deceniului trei al secolului 21. Printre numele pe care este bine să le reținem aș menționa firmele canadiene Tenstorrent Inc – specializata în calcule matematice și algoritmi bazați pe procesare matricială – și Untethered AI care folosește tehnologia rețelelor neurale, californienii de la Cerebras, a cărei expertiză o reprezintă procesoarele acceleratoare AI, și cei de la Groq care folosesc o tehnologie numită ‘tensor streaming’, precum și firma britanică Graphcore, care promovează optimizările pentru AI sub numele de ‘intelligence-processing unit’. A doua categorie de concurenți sunt ‘numele mari’ din actuala industrie de cipuri: în primul rând, Intel, care a achiziționat în 2019 compania israeliană start-up Habana Labs și care va începe să ofere produse bazate pe acceleratoarele din linia Gaudi proiectate de aceasta, și Advanced Micro Devices (AMD) – unde lucrase în anii ’90 și Huang –, care este pe cale să finalizeze achiziționarea (contra a 35 de miliarde de dolari) a firmei Xilinx, care proiectează și ea acceleratoare, într-o tehnologie foarte flexibilă numită Field Programmable Gate Arrays (FPGA). În fine, a treia categorie de concurenți ai lui Nvidia sunt proprii ei clienți. Am menționat deja exemplul lui Tesla și al electronicii din automobilele sale. Alți clienți însă au buzunare extrem de adânci și ambiții în domeniul AI. Exemple sunt Google (și ei investiți în tehnologia procesoarelor tensor – entități algebrice care definesc relațiile lineare dintre obiecte în spații vectoriale multidimensionale), Microsoft sau giganții chinezi Alibaba și Baidu.
Nvidia are perspective frumoase, dar domeniul în care se aventurează este presărat cu multe riscuri și necunoscute. Firma a cunoscut deja o perioadă de criză în 2018, când acțiunile ei au căzut cu aproape 50% pentru o perioadă de câteva luni din cauza incertitudinilor din piața criptomonedelor. Nvidia continuă să fie foarte implicata și în acest domeniu care poate progresa spectaculos, dar poate suferi și o implozie dacă autoritățile din diverse zone ale lumii vor limita, controla excesiv sau chiar interzice criptomonedele (ceea ce se pare că se întâmplă în China). Nici aprobarea tranzacției dintre Nvidia și Arm nu este sigură. Forul regulator britanic, primul care s-a exprimat în această privință, a emis un raport pe 20 iulie, care deși nu este public, din ceea ce se știe se pare că nu este favorabil, incluzând dubii și întrebări legate de aspecte de securitate națională, competiție liberă și consistența cu legislația în vigoare. Cu toate riscurile, investitorii par însă să continue să aibă încredere în perspectivele companiei și în flerul de afaceri al liderilor ei. Din multe puncte de vedere, în special în ceea ce privește cifrele de vânzări și valoarea pe piață, Nvidia este deja un gigant, dar unul care se comportă și care este condus ca un start-up. Un start-up care până acum a reușit, dar care are ambiția continuă de a demonstra că succesul nu a fost o întâmplare.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)