Suntem în noiembrie 2019. Au trecut 37 de ani de la premiera unuia dintre filmele cele mai cunoscute din istoria genului ‘science fiction’. Este vorba despre ‘Blade Runner’ regizat de Ridley Scott, a cărui premieră a avut loc la 25 iunie 1982. Acțiunea filmului se petrece într-un viitor distopic care are însă o dată precisă – noiembrie 2019. Trăim deci timpul lui ‘Blade Runner’ sau, mai bine zis, unul dintre timpurile lui ‘Blade Runner’, căci urmarea (‘sequel’) a fost produsă și proiectată pe ecrane în 2017. Unii dintre pasionații genului și admiratori ai acestui film au marcat evenimentul, iar ziaristul și scriitorul David Barnett, expert în cultura populară și colaborator la BBC și The Guardian, i-a dedicat un articol special. Mi se pare a fi un moment potrivit pentru o comparație între lumea reală a lui noiembrie 2019 și cea imaginată de scenariștii filmului inspirat de romanul ‘Visează androizii oi electrice?’ al lui Philip K. Dick, tradus și publicat în limba română în mai multe ediții, ultima fiind cea a editurii Nemira din 2017.
Cât de exactă ar trebui să fie predicția viitorului în literatură sau în cinematografia genului al cărui nume are mai multe sinonime printre care și ‘… de anticipație’? Nu cred că există un răspuns decisiv la această întrebare. Unii dintre maeștrii genului au anticipat uimitor de exact multe tehnologii și aplicațiile acestora, cel mai cunoscut exemplu fiind probabil cel al lui Jules Verne: submarinele, elicopterele, televiziunea, videoconferințele, propulsia cu rachete și cu energia luminii sunt prezente în lucrările sale de ficțiune sau de popularizare a științei. Există însă și un alt curent în acest gen, cel care dă frâu liber fanteziei, creează lumi posibile sau imposibile, care sunt îndepărtate de cele în care au trăit sau trăiesc autorii. Lumea viitorului din ‘Blade Runner’ se află undeva la intersecția acestor curente. Găsim multe amănunte tehnice pe care le putem verifica și confirma (sau nu) în filmul realizat în 1982 – câteva le voi menționa în continuare. Talentul și imaginația regizorului Ridley Scott și a colaboratorilor săi a creat un univers cu puternic impact vizual, filmul devenind o referință pentru multe producții care au urmat. Merită, cred, menționat numele directorului artistic, care era David Snyder, și faptul că lista de colaboratori ai departamentului de artă de pe generic include vreo 30 de nume, de la cele ale pictorilor și realizatorilor de machete până la tâmplarii care au executat decorurile. Filmul, să nu uităm, aparține epocii dinaintea efectelor grafice realizate pe calculator. În istoria cinematografiei este considerat una dintre capodoperele vizuale realizate cu metode tradiționale (decoruri, machete etc.) înainte de zorii CGI (Computer-generated Imagery). Ridley Scott a utilizat în schimb, în 1982, metode de control computerizat al mișcărilor camerelor de filmare, perfecționând un set de tehnologii introduse în industria cinematografică în 1977 de Steven Spielberg în ‘Close Encounters of the Third Kind’ (‘Întâlnire de gradul trei’, cum a fost tradus în română).
Să începem cu câteva ratări și previziuni care nu s-au împlinit. Diferența poate cea mai vizibilă dintre noiembrie 2019 așa cum apare în ‘Blade Runner’ și noiembrie 2019 în care ne aflăm noi este absența Internetului. Spre deosebire de noi și contemporanii noștri, eroii filmului lui Ridley Scott nu își petrec ziua cu ochii pe ecranele calculatoarelor sau folosind telefoane mobile ‘inteligente’. Putem să-i blamăm pe scenariști pentru această lipsă de imaginație? Nu prea, căci în 1982 prima versiune a standardului IP care stă la baza comunicațiilor globale era încă în faze experimentale și nu fusese pus pe hârtie, și avea să treacă încă un deceniu până când calculatoarele personale vor fi echipate cu porturi de legătură la rețea. Până și unui vizionar ca Bill Gates îi vor fi necesari mulți ani pentru a introduce Internetul în pachetul de programe al lui Microsoft. Personajele din ‘Blade Runner’ încă citesc ziare tipărite și – oroare! – fumează din greu, precum modelul lor de eroi de ‘film noir’, Humphrey Bogart. Calculatoare personale însă probabil că există în viitorul imaginat de Scott, dovadă că numele ‘Atari’ apare într-una dintre spectaculoasele reclame care populează filmul. Firma Atari, fondată în 1972 în Sunnyvale, California, există și astăzi și este specializată în jocuri electronice. Între numele cunoscute apar în acele reclame și Coca-Cola și Pan Am. Coca-Cola a rămas dominantă pe piața băuturilor răcoritoare, în schimb compania aeriană Pan Am a dat faliment în 1991. Atmosfera cluburilor ‘decadente’ nu pare să fie diferită de cea de astăzi, dar aici probabil că avem de-a face cu un fenomen invers, în care filmul a inspirat realitatea. Multe cluburi de noapte au împrumutat elemente de decor și tematici inspirate de filmele lui Ridley Scott (‘Blade Runner’, dar și ‘Alien’) sau din ‘Star Wars’ al lui George Lukas.
În legătură cu alte dezvoltări tehnologice, creatorii lui ‘Blade Runner’ au fost cam optimiști, dar au prevăzut direcția spre care par să se îndrepte invențiile. Toți cei care văd filmul sunt impresionați de circulația aeriană urbană folosind autovehicule zburătoare cu decolare și tracțiune verticală. În noiembrie 2019 al nostru, aceste mijloace de transport nu au intrat în producție și utilizare curentă, dar prototipurile există, iar testarea și optimizarea acestora este în curs. Unul dintre articolele viitoare ale rubricii CHANGE.WORLD va fi dedicat progreselor recente ale industriei transporturilor private. Nici robotica nu este încă atât de perfecționată pentru a produce umanoizii sintetici, numiți în film ‘replicanți’, proiectați de puternica Tyrell Corporation în scopul de a fi folosiți ca forță de muncă în coloniile extraterestre. Dar nu suntem nici departe. Testele Voight-Kampff imaginate în filmul lui Ridley Scott pentru a diferenția ființele umane de roboții antropomorfi pe baza diferențelor de reacții la întrebări legate de probleme specific umane nu sunt încă necesare, căci roboții de astăzi sunt diferiți ca formă fizică de ființele umane. Căutarea unei antropomorfii perfecte este încă în curs.
Anticipația funcționează în schimb foarte bine la nivelul analizei sociale. Înfricoșător de bine, am putea spune. ‘Blade Runner’ aprofundează efectele tehnologiei asupra mediului și societății, folosind concepte împrumutate din literatură, simbolism religios, teme dramatice clasice și tehnici de ‘film noir’. Tensiunea dintre trecut, prezent și viitor este reprezentată în viitorul „reamenajat” ilustrat în film, unul care combină tehnologie avansată și strălucitoare în unele locuri, dar decăzută și depășita în alte părți. Teme clasice ale anticipației, cum sunt efectele ingineriei genetice, coexistența sau conflictele între oameni și roboți, sau pericolul cataclismelor ecologice, sunt abordate folosind elemente din dramele grecești clasice, imagini biblice, cum ar fi potopul lui Noe, și surse literare, precum Frankenstein. Lumea distopică din filmul lui Ridley Scott și din ‘sequel’-ul din 2017, regizat de Dennis Villeneuve (despre care am scris și în rubrica CHANGE.WORLD), este dominată de marile corporații globale care tind să controleze nu numai aspectele economice, ci și viețile particulare ale locuitorilor planetei și se află în pragul unei catastrofe ecologice care pare inevitabilă. Am discutat nu de puține ori în ultimii ani despre aspecte asemănătoare din realitatea care ne înconjoară. Similaritățile sunt prea evidente.
Acestea sunt în opinia mea elementele importante care determină calitatea componentei de anticipație dintr-o operă de science-fiction (literatură, film, comics, arte plastice). Autorii pot fi mai mult sau mai puțin exacți într-un detaliu tehnologic sau altul, pot uneori anticipa direcțiile spre care se îndreaptă știința, și pot alteori rata sau omite descoperiri importante. Dacă însă ei reușesc să tragă semnale de alarmă privind direcțiile spre care se îndreaptă omenirea și, mai ales, dacă reușesc să creeze emoție și interes în sufletele și mințile cititorilor sau spectatorilor, scopul este atins, iar rezultatul poate fi măsurat și în succesul la public și impactul operelor lor. ‘Blade Runner’ este una dintre mărcile de succes ale genului.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)