Serialul preferat (și recomandat de mine) la acest început de vară este ‘For All Mankind’ – serial creat de Ronald D. Moore (autor al serialelor sci-fi de succes ‘Outlander’ și ‘Battlestar Galactica’), Matt Wolpert și Ben Nedivi și produs pentru Apple TV+, serviciul de streaming cu abonament operat de Apple Inc. Serialul este o combinație de science-fiction și istorie alternativă, care descrie ce s-ar fi întâmplat dacă cursa spațială globală în anii ’60 nu s-ar fi încheiat niciodată și dacă Uniunea Sovietică ar fi reușit prima aselenizare cu echipaj înaintea Statelor Unite. Titlul este inspirat de o placă lăsată pe Lună de echipajul lui Apollo 11, pe care scrie, intre altele „We Came în Peace for All Mankind /Am venit în pace pentru toată omenirea”. Viitorul alternativ al explorării spațiale descris de serial este însă departe de a fi pașnic.
WHAT IF / ‘Ce-ar fi fost dacă …’ este un gen de ficțiune care mă pasionează și despre care am scris în trecut în rubrica CHANGE.WORLD, ultima dată chiar cu două săptămâni în urmă, în recenzia antologiei de ficțiune despre multiversuri / universuri alternative. Și-au încercat condeiul în acest gen (și au rezultat cărți memorabile) scriitori consacrați precum Philip Roth cu ‘The Plot Against America’ (care a inspirat și un serial), Michael Chabbon cu ‘The Yiddish Policeman’s Union’, Philip K. Dick cu ‘The Man în the High Castle’, Colson Whitehead cu ‘The Underground Railroad’ sau Robert Harris cu ‘Fatherland’. Alți scriitori precum americanul Harry Turtledove și britanica Susanna Clarke s-au specializat și au scris numeroase volume în acest gen, plecând pe variante alternative ale istoriei diferitelor perioade. Interesantă este și abordarea istoriei alternative (uneori numită și istorie virtuală) ca metodă de analiză a fenomenelor istorice, a deciziilor conducătorilor și a consecințelor evenimentelor petrecute în trecut de către istorici precum Niall Ferguson, Mark Almond sau Andrew Roberts.
Punctul de plecare al scenariului primei serii se găsește într-un detaliu semnificativ al istoriei. Se știe că sovieticii reușiseră să lanseze primul satelit artificial al Pământului în 1957 și trimiseseră primul om în spațiu (pe Iuri Gagarin) în 1961. De ce au pierdut atunci competiția pentru prima aselenizare? Cele două programe spațiale – american și sovietic – aveau fiecare câte un lider tehnic incontestabil. Americanii îl racolaseră pe Wernher von Braun, expertul german în rachete, cu prețul ‘uitării’ contribuției sale la efortul de război al Germaniei naziste sau la bombardarea Londrei și a altor obiective civile aliate. Șeful programului spațial sovietic era Serghei Koroliov. Format ca proiectant de aeronave, punctele forte ale sale s-au dovedit a fi în integrare, organizare și planificare strategică. În tinerețe fusese victimă a campaniilor lui Stalin, fiind arestat sub acuzația falsă de a fi fost „membru al unei organizații contrarevoluționare antisovietice” (acuzație care mai târziu va fi redusă la „sabotor al tehnologiei militare”) și condamnat în 1938 pentru aproape șase ani, inclusiv la câteva luni într-un lagăr de muncă la Kolîma. După eliberare, a devenit un proiectant de rachete recunoscut și o figură-cheie în dezvoltarea programului sovietic de rachete balistice intercontinentale. Ulterior, a condus programul spațial sovietic și a fost numit membru al Academiei Sovietice de Științe, conducând succesele timpurii ale proiectelor Sputnik și Vostok, inclusiv prima misiune umană pe orbita Pământului a lui Iuri Gagarin, pe 12 aprilie 1961, și prima ‘plimbare spațială’ a lui Alexei Leonov, în 1965. Sănătatea îi fusese însă șubrezită de anii de detenție, și în ultimii ani ai vieții a suferit de multiple boli. A murit pe masa de operație. Identitatea sa reală, păstrată secretă vreme de decenii, a fost dezvăluită doar după moartea sa.
Scenariul WHAT-IF al serialului ‘For All Mankind’ presupune că Serghei Koroliov nu a murit în 1966 și, continuând să conducă programul spațial sovietic, a reușit să trimită primul om pe Luna în primăvara lui 1969. La fel ca în 1957, la fel ca în 1961, publicul american a fost șocat de vestea că sovieticii reușiseră și de această dată să-i depășească pe americani în cursa spațială. Într-o cronologie alternativă care începe în 1969, cosmonautul sovietic Alexei Leonov devine primul om care aselenizează pe Lună. Acest rezultat devastează moralul NASA, dar și catalizează efortul Statelor Unite de a recupera decalajul. Competiția nu este doar una tehnologică și științifică, ci și una politică și militară. Atunci când Uniunea Sovietică accentuează diversitatea prin includerea unei femei în expedițiile ulterioare, Statele Unite sunt forțate să replice antrenând femei și minorități care fuseseră în mare parte excluse din primele decenii de explorare spațială a SUA. Fiecare sezon ulterior al serialului are loc cu 10 ani mai târziu, sezonul doi în anii 1980, sezonul trei în anii 1990, (și așa cum a fost dezvăluit în finalul sezonului trei) sezonul patru în anii 2000.
Primul sezon se petrece într-o perioadă care este destul de bine cunoscută, despre care s-au scris multe cărți și s-au făcut numeroase filme, atât documentare, cât și de ficțiune. O parte dintre eroii primelor episoade sunt personaje reale, implicate în programele spațiale americane, în special în programul Apollo, cum au fost Wernher von Braun însuși, astronauți și ingineri care au participat sau contribuit la succesele americane. Situațiile în care se află aceștia sunt însă diferite, America nefiind lider în această cursă, ci luptând să recupereze decalajul față de sovietici, iar eroilor reali li se alătură o galerie de personaje fictive, care vor deveni dominante în episoadele de la mijlocul și sfârșitul sezonului unu și vor rămâne să continue epopeea în sezoanele următoare. Spectatorii vor face cunoștință cu astronauții care se antrenau și locuiau împreună lângă Houston, cu personalul de la sol care însoțea lansările și supraveghea desfășurarea zborurilor și cu familiile lor: Edward „Ed” Baldwin, unul dintre cei mai buni astronauți ai NASA, personaj bazat pe comandantul lui Apollo 10, Thomas P. Stafford, și soția sa Karen; „Gordo” Stevens, un alt astronaut și cel mai bun prieten al lui Ed, personaj bazat pe pilotul modulului lunar al lui Apollo 10, Eugene Cernan și soția sa Tracy, devenită și ea astronaut; Ellen Wilson, astronaută care mai târziu (în sezonul 3) devine administrator al NASA, senator și președinte al Statelor Unite în urma alegerilor prezidențiale din 1992; Margo Madison, ingineră NASA, discipolă a lui Wernher von Braun, personaj bazat pe figura lui Frances Northcutt, prima femeie inginer care a lucrat în camera de control a misiunilor la NASA. Și multe alte personaje pe care cei ce se vor lăsa captivați de acest serial le vor cunoaște și le vor îndrăgi. Peste elementele de istorie, tehnologie și ficțiune politică, scenariștii au adăugat straturi groase de telenovelă, combinând intrigi amoroase, drame familiale și povești personale impresionante cu elemente de politică, actuale în America deceniilor în care se petrece acțiunea și până astăzi, dar și cu obsesiile scenariștilor nord-americani care par să se simtă obligați să reflecte în scenarii toate aceste probleme: discriminările de gen și inegalitățile rasiale, imigrația ilegală latino-americană, relațiile LGBT.
Două aspecte mi-au plăcut de-a lungul tuturor episoadelor pe care le-am vizionat până acum. Elementul WHAT-IF nu este doar un pretext, ci este urmat cu consecvență de-a lungul tuturor sezoanelor. America și lumea anilor 1969-1973 nu este doar apropiată celei pe care am cunoscut-o direct cei care am prins acea perioadă sau din lecturi, în cazul celor mai tineri, ea reflectă o explorare politică și socială care subliniază cât de diferite sunt traiectoriile pe care le poate lua istoria dacă un eveniment sau altul s-ar fi petrecut în mod diferit. Cum ar fi arătat America și lumea dacă Robert Kennedy ar fi supraviețuit atentatului din 1968 sau dacă Ted Kennedy ar fi câștigat alegerile prezidențiale în 1972? Dacă URSS s-ar fi concentrat pe dezvoltare tehnologică, și nu ar fi invadat Afganistanul în 1979? Dacă John Lennon ar fi supraviețuit și el și ar fi devenit o influentă personalitate în lupta pentru pace, dar în schimb papa Ioan Paul al II-lea ar fi murit în atentatul de la Vatican din 1981? Dacă războiul rece ar fi continuat în spațiu?
Al doilea element extrem de bine prezentat este legat de progresul tehnologic, și ‘For All Mankind’ prezintă o perspectivă istorică foarte interesantă. Primele misiuni Apollo nu aveau încă în dotare calculatoare digitale puternice, iar rigla de calcul era încă folosită pentru a estima traiectoriile. Tehnologiile comunicațiilor de date, audio și video se aflau în primele lor faze de dezvoltare și mesajele interspațiale erau încă tipărite la imprimante uriașe. Pe măsură ce acțiunea avansează în timp, spectatorii pot urmări evoluțiile rachetelor spațiale, ale spațiilor de habitat ale astronauților, ale costumelor spațiale, ale calculatoarelor și comunicațiilor, ale modului de viață și de lucru al exploratorilor cosmosului. A fost investită nu puțină inventivitate, căci unele dintre aspectele descrise în serial nu au fost încă realizate în realitate: nu există încă stații permanente lunare, și – ce bine! – nici arme de foc care să fie folosite pe Lună sau în spațiu. Combinația dintre realitate și imaginație funcționează foarte bine, documentarea este detaliată și rezultatul este impresionant.
Perspectiva despre evoluția cursei în spațiu pe care o oferă serialul ‘For All Mankind’ este destul de pesimistă. Știm din cărțile de istorie că explorarea spațială a fost în primele decenii o fațetă a Războiului Rece și a competiției dintre două supra-puteri și două sisteme politice. ‘Cei buni’ au câștigat în realitate, dar nu și în acest serial, în care competiția continuă multe decenii și în care Luna devine un obiectiv strategic și economic (sunt descoperite apa, care face posibilă viața, și litiu – mineral prețios). Iar astăzi, în realitatea pe care o trăim, cursa spațială este reluată, și mizele sunt din ce în ce mai mari, inclusiv cele militare. S-ar putea ca peste câțiva ani să privim acest serial și să constatăm că realitatea a depășit fantezia. S-a întâmplat de câteva ori în istoria ficțiunilor distopice.
Sunt multe motive pentru care am ales ‘For All Mankind’ ca pe unul dintre serialele care îmi însoțesc începutul acestei veri. Pe mine m-a pasionat partea tehnologică și cea de istorie alternativă. Cred că perspectiva și întrebările puse de scenariu în legătură cu concurența dintre supra-puteri, dar și despre încrederea de sine și destinul special al Statelor Unite sunt interesante și demne de a fi dezbătute. Alți spectatori vor fi interesați și de intrigile gen telenovelă care pe mine mă captivează prea puțin. Pentru studiourile Apple TV+ ‘For All Mankind’ reprezintă un mic pas înainte (ca să folosesc terminologia lui Neil Armstrong) și o contribuție în poziționarea acestor studiouri printre creatorii de conținut streaming de bună calitate.
(sursa imaginilor: https://www.imdb.com/title/tt7772588/)
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)