Amatorii de film știu că a venit toamna atunci când încep să apară pe ecrane filmele cu șanse reale de a candida la Premiile Academiei Artelor și Științelor Imaginilor Mișcătoare. Da, the Academy of Moving Pictures Arts and Sciences (AMPAS) – acesta este numele complet al Academiei de Film americane. Saumai simplu Academia. Sau și mai simplu – Premiile Oscar.
Aproape în fiecare an, între filmele considerate ca având șanse reale de a câștiga unele dintre statuetele mult râvnite se află și cel puțin câte un film din genul science-fiction. Explorarea spațiului cosmic, întâlnirea posibilă cu civilizații diferite de a noastră, inteligența artificială și roboții cu promisiunile și pericolele lor, scenariile apocaliptice datorate schimbărilor climatice sau conflictelor distrugătoare – fiecare dintre aceste teme și altele în plus au devenit sub-genuri ale anticipației în film la fel ca în literatură. În anii trecuți, ‘The Martian’, regizat de Ridley Scott cu Matt Damon în rolul principal, ‘Gravity’ al lui Alfonso Cuaron, cu Sandra Bullock și George Clooney, ‘Arrival’, al lui Dennis Villeneuve, și ‘Interstellar’ regizat de Christopler Nolan au candidat în diverse categorii și chiar au câștigat premii răzlețe, nici unul dintre ele însă premiul pentru cel mai bun film. Asta, desigur, dacă nu considerăm ‘The Shape of Water’, câștigătorul de anul trecut, ca aparținând genului. Eu personal cred că filmele lui Guillermo del Toro sunt un gen separat. În acest an, genul science-fiction este reprezentat – cel puțin între filmele ieșite pe ecrane până acum – de ‘First Man’ (‘Primul Om’), regizat de Damien Chazelle, regizor care la 33 de ani are deja in palmares un film de mare succes, musicalul ‘La La Land’, câștigător acum doi ani a șase premii ale Academiei, între care premiul pentru cea mai bună regie.
‘First Man’ este un film biografic al cărui erou este Neil Armstrong, astronautul american care a intrat în istorie ca primul om care a pășit pe Lună. De fapt, filmul se ocupă în special de perioada de aproximativ zece ani dinaintea expediției care l-a făcut celebru, începând cu activitatea sa de pilot de încercare, înrolarea în programele spațiale Gemini și Apollo, primul său zbor în spațiu (cu capsula spațială Gemini 8), pregătirea și desfășurarea zborului istoric al lui Apollo 11. Filmul are parte de scenele sale în cosmos și ele sunt spectaculoase și nu lipsite de suspans, dar cea mai mare parte a acțiunii se petrece pe Pământ. Spectatorii filmului află multe detalii tehnice despre pregătirile și desfășurarea zborului care a dus pentru prima dată astronauți de pe Terra pe un alt corp ceresc, dar mai multe și mai importante pentru realizatorii filmului par să fi fost resorturile sufletești care i-au determinat pe Neil Armstrong și colegii săi din primele generații de astronauți să-și asume riscurile uriașe pe care le implicau participarea în primele programe de explorare spațială.
Primele expediții spațiale – programele americane Mercury, Gemini și Apollo, ca și programul sovietic Vostok – au fost extrem de periculoase și au reprezentat un risc uriaș pentru astronauții și cosmonauții care au participat la ele. Era vorba, în primul rând, despre tehnologii care erau inventate, testate și folosite aproape concomitent – începând cu sistemele de lansare, propulsie, pilotare și navigație ale vehiculelor spațiale, continuând cu etanșeizarea și presurizarea cabinelor și ale costumelor spațiale, și până la instrumentația științifică și aparatura de comunicații. Primele generații de capsule spațiale nu erau mult mai mult decât niște obuze lansate în spațiu, avându-i în interior pe temerarii cosmonauți. Americanii și sovieticii au pornit de la sisteme asemănătoare de lansare, bazate în mare parte pe tehnologia germană a rachetelor, dobândită de aliați la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Pentru reîntoarcerea din spațiu însă, au fost proiectate sisteme diferite, inginerii americani preferând recuperarea capsulelor spațiale din mare, în timp ce sovieticii folosesc până astăzi aterizări amortizate cu parașute pe uscat. Atingerea Lunii a implicat și ea confruntarea cu multe necunoscute – nu era clară soliditatea suprafeței lunare, nu se știa sigur dacă nu existau organisme și, deci, pericol de contaminare și, în consecință, astronauții primelor misiuni pe Luna au fost ținuți în carantină câteva săptămâni după reîntoarcere. Au plătit cu viața câțiva cosmonauți sovietici și astronauți americani, inclusiv primul echipaj al misiunii Apollo, într-un incendiu petrecut la sol și relatat în film.
Astronauții programului Apollo împreună cu familiile lor au trăit împreună în perioada pregătirii zborurilor, într-un cartier special la Houston. S-au creat între ei legături de prietenie, poate au existat și rivalități și competiție. ‘First Man’ se ocupă în detaliu de personalitatea lui Neil Armstrong, dar și de cea a soției sale din acea perioadă, Janet. Cei doi împărtășiseră o tragedie dintre acelea care sunt coșmarul oricărui părinte, atunci când fetița lor în vârstă dedoi ani a fost răpusă de cancer. Scenariștii și regizorul Chazelle atribuie acestei traume o parte dintre trăsăturile de caracter ale lui Armstrong, comunicarea sa laconică, lipsa aparentă de emoție în aparițiile publice. Mie mi se pare că în Armstrong a existat o combinație unică de curaj, talent de pilot și expertiză tehnică (era de formație inginer aeronautic), care era amplificată de o imensă putere de concentrare asupra misiunii care trebuia executată. A contribuit tragedia în familie la amplificarea acestor trăsături de caracter? Este ceea ce încearcă filmul să demonstreze, iar explicația pare plauzibilă. În sprijinul lui Neil Armstrong s-a aflat însă în permanență și Janet, și scenariul este generos cu desenarea profilului moral și psihologic al unei femei puternice, capabilă de acțiuni și atitudini extraordinare pentru a-și sprijini soțul, dar și hotărâtă să păstreze intacte relația cu soțul ei și coerența familiei. Distribuirea în rolurile principale a actorilor Ryan Gosling și Claire Floy este cât de poate de oportună. Gosling s-a specializat în roluri în care viețile interioare ale personajelor nu se reflectă exterior printr-un exces de
verbozitate. Tăcerile sale sunt mai expresive decât cuvintele. Claire Noy, un import britanic la Hollywood, este una dintre stelele ascendente ale cinematografiei americane. A jucat în ultimii ani roluri foarte diverse, de la cel al tinerei regine Elisabeta a II-a în serialul ‘The Crown’ (‘Coroana’) până la cel al hackeritei punkiste, Lisbeth Salander, în cel de-al cincelea film american din seria ‘Millennium’. Aici, în rolul unei soții al cărei destin este de a trăi în umbra faimei soțului sau, ea creează un personaj la fel de important în structura filmului ca cel al primului om pe Lună. Dacă este să pariez care dintre cei doi actori are șanse mai mari de nominalizare la premiile de interpretare actoricească, eu aș paria pe Claire Noy.
Mandatory Credit: Photo by NASA/REX/Shutterstock (3683583c)
‘First Man’ este lansat pe ecrane într-o perioadă în care programul spațial american se află în reconstrucție și relansare. Multe s-au schimbat în jumătatea de secol care a trecut de când cursa pentru atingerea Lunii intra în faza sa finală. Programele spațiale americane au trecut prin câteva evenimente tragice, două navete spațiale au fost distruse, una la lansare, cealaltă la revenirea pe Pământ, și, ca urmare, siguranța astronauților a devenit unul dintre factorii principali în care sunt investite eforturile proiectanților. Noua frontieră pe care omenirea speră să o atingă în viitoarele decenii este planeta Marte. Modelul economic și instituțional al explorării spațiale este astăzi o combinație a investițiilor guvernamentale și antreprizelor private. La Casa Albă, la începutul programului Apollo, se afla John Kennedy, acum se află Donald Trump, ideologiile și prioritățile sunt cât de poate de diferite. În anii 60, la NASA inginerii erau anonimi, iar astăzi un Elon Musk, partener privat în exploatarea spațială, este o personalitate foarte vizibilă public. Există însă și elemente comune. Investițiile în programe spațiale în detrimentul rezolvării problemelor economice și sociale de pe suprafața planetei noastre erau – se vede și în film – puse sub semnul întrebării și atunci, și acum. Ceea ce este cert însă este faptul că va fi nevoie și în viitor de eroi cu curajul și caracterul demonstrat de Neil Armstrong și de colegii săi
de generație.
În final, veți întreba, poate, care sunt șansele filmului ‘First Man’ în cursa pentru Premiile Academiei. Cred că șansele cele mai bune ar fi în categoriile ‘tehnice’ – imagine, montaj, efecte speciale. Reușita filmului este extraordinară în tot ceea ce privește reconstituirea veridică până la cel mai mic detaliu a vehiculelor spațiale și a spațiilor de lucru și de antrenament ale echipelor participante în programul Apollo. Claire Noy și poate și Ryan Gosling cred că vor fi nominalizați pentru premii de interpretare, dar nu cred că le vor câștiga. Cât despre marele premiu – cel pentru cel mai bun film? Anul trecut, acest premiu a revenit filmului ‘The Shape of Water’, despre care am scris și în rubrica CHANGE.WORLD. Putem discuta dacă el aparține genului sau nu, dar chiar dacă aparține, a fost un eveniment unic în istoria Premiilor Academiei. Nu cred că ‘First Man’ va repeta performanța, ceea ce nu înseamnă că nu ar fi un film pe care merită să-l vedeți.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)