În avanpremiera celui de-al 11-lea sezon al rubricii CHANGE.WORLD, rubrică găzduită cu generozitate de ‘Literatura de Azi’, vă propun să trecem în revistă câteva dintre știrile importante legate de știință, tehnologie, aplicațiile industriale ale acestora și impactul lor în viețile noastre de azi și de mâine, știri acumulate în perioada vacanțelor.
(sursa imaginii: https://www.cnbc.com/2023/06/07/ai-worries-hollywood-actors-as-they-enter-union-talks.html)
Inteligența Artificială (AI) este peste tot. Mi-a invadat până și lecturile de vacanță. Una dintre cărțile cele mai frumoase pe care le-am citit în această vară este romanul ‘Cineva în orașul ăsta te iubește’ al talentatei și prolificei scriitoare Corina Ozon. Cartea este o combinație de intrigă detectivă și poveste de dragoste care se petrece cândva în viitor, într-un Mare Oraș care poate fi Bucureștiul sau altă metropolă a lumii, o lume ușor distopică în care Inteligența Artificială domină multe dintre domeniile vieții, iar roboții preiau o parte dintre sarcinile legate de munca fizică. Evoluția societății este controlată sau acaparată însă de grupuri mafiote, care combină crimele cibernetice cu infracțiunile de tip vechi. În descrierea acestui viitor apropiat, Cristina Ozon folosește cu precizie termeni legați de inteligența artificială, calculatoare cuantice, cyborgi, neurolinkuri implantate, profesori virtuali, predare hibridă, etc. Este o lume a tinerilor, și cam pe la 50 de ani viețile profesionale ale majorității cetățenilor sunt ‘neutralizate’. Până atunci, cei care profesează meserii precum cea de psihanalist sau chiar cea de profesor trebuie să facă față concurentei roboților intelectuali descendenți ai lui ChatGPT. Anunțurile făcute în această vară de firme precum Adobe și Google par a fi cazuri în care realitatea imită literatura. ChatGPT, robotul AI, le amenință însăși filoanele cele mai rentabile ale liniilor lor de producție și vânzări, și atunci răspunsul este diversificarea în aplicații, printre ele unele exact anticipate de literatură. Dar chiar și munca programatorilor de software face față unor noi provocări. Microsoft, care în 2018 a cumpărat GitHub, o uriașă bibliotecă de cod software, la prețul de 7,5 miliarde de dolari, a lansat o aplicație bazată pe Inteligența Artificială care scrie cod de calculatoare. Între timp, greva scenariștilor și a actorilor de la Hollywood a intrat în a patra sa lună. Alături de disputele mai tradiționale cu privire la modelele de salarizare, beneficii și protecția locurilor de muncă, tehnologia AI a fost unul dintre motivele care au determinat sindicatele actorilor și scenariștilor să intre în grevă. Pe măsură ce tehnologia de a crea fără creatori apare și se dezvoltă, actorii-vedete se tem că vor pierde controlul asupra profiturilor legate de fizionomia lor, iar actorii necunoscuți se tem că vor fi înlocuiți cu totul. Scenariștii sunt îngrijorați că vor trebui să împartă veniturile cu mașini. Versiuni emergente ale tehnologiei s-au infiltrat deja în filme, cum ar fi cele care îi întineresc pe Harrison Ford în cel mai recent film din seria „Indiana Jones” sau pe Mark Hamill în „The Mandalorian”, sau pentru a genera imaginile animate abstracte ale lui Samuel L. Jackson și pe extratereștrii din „Secret Invasion” de pe Disney+.
(sursa imaginii: https://samvadaworld.com/featured/germany-at-crossroads-how-can-it-address-its-energy-crisis-and-economic-slowdown/)
Schimbările climatice sunt reale. Nu le mai numim ‘încălzire globală‘, deoarece creșterea temperaturilor medii ale aerului sau apelor reprezintă doar una dintre manifestări. În Golful Mexic, temperatura medie a apei a atins 31,1C, cea mai ridicată de când se fac măsurători. Nu trebuie însă să mergem prea departe, căci bucureștenii pot depune mărturie că numărul de zile caniculare ca și durata perioadelor de călduri și data până la care ele se întind sunt fără precedent în statistici, precum și în amintiri. Temperaturi ridicate înseamnă însă și îndesirea fenomenelor meteorologice extreme și creșterea intensității acestora. Industriile ‘verzi’ trebuie să-și extindă profilurile și să-și adapteze standardele. Desigur, trebuie extinse continuu metodele de producție nepoluante de energie, dar trebuie modificate și standardele de construcție în așa fel încât clădirile viitorului să fie rezistente la furtuni și uragane mai dese și mai intense, în timp ce tot ceea ce se construiește la malul marilor trebuie să ia în considerare creșterea nivelului oceanului planetar. Chiar și Olanda, pe care am vizitat-o la începutul verii, își revizuiește sistemul de diguri care a smuls mării mai bine de o treime din suprafața țării, iar Scoția, pe care am vizitat-o în august, extinde sistemul de centrale eoliene. Aceasta reprezintă o investiție aparent nerentabilă, cel puțin pe termen scurt, ținând cont că cea mai mare parte din petrolul ieftin al Marii Britanii este extras de platforme apropiate de țărmurile Scoției, dar britanicii, cu toate crizele politice și problemele interne, gândesc în perspectiva multor decenii înainte.
Una dintre țările care s-a pus într-o poziție delicată și din cauza abordării ‘originale’ a politicii energetice este Germania. În 1990, un sfert din energia electrică produsă în Germania era nucleară. În același timp, țara cu economia numărul unu din Europa are și o puternică mișcare ‘verde’ ecologistă, inclusiv un partid politic aflat acum la putere. După incidentele nucleare produse în diferite regiuni ale lumii și în special cel de la Fukushima din 2011, guvernul german a decis închiderea reactoarelor nucleare, proces care a fost finalizat în aprilie 2023. Dezvoltarea de surse alternative nu s-a petrecut însă cu viteza prevăzută, și prețul acestora este încă ridicat. Se adaugă la aceasta războiul din Ucraina, care a dus la închiderea robinetelor de gaz rusesc, una dintre sursele alternative de energie pentru Germania și întreaga Europa. Rezultatul este o criză energetică, pe care guvernul Scholz susține că a rezolvat-o (dar rămâne încă de văzut cum se va confrunta țara cu o iarnă grea), și stagnare economica. Previziunile experților afirmă că economia Germaniei se va contracta cu 0,1% în acest an și va reveni la o creștere modestă (1,1%) abia în 2024. Desigur, mulți alți factori sunt implicați în aceste tendințe: sistemul bancar, criza populației, politica de imigrare, care încurajează primirea refugiaților, dar pune obstacole în acceptarea și integrarea specialiștilor. Va trebui să ne obișnuim în anii care vin cu o Germanie care are de rezolvat multe probleme interne și care nu mai este un model economic pentru Europa și Uniunea sa.
(sursa imaginii: https://www.indiatoday.in/business/story/china-economic-slowdown-stagnation-deflation-impact-on-global-economy-2421913-2023-08-16)
O altă țară pe care ne obișnuisem să o admirăm vreme de decenii pentru performanțele sale economice este China. Statisticile recente – chiar și cele oficiale – confirmă observațiile și mărturiile din ultimii ani despre încetinirea dezvoltării și criza din multe domenii de activitate. În al doilea trimestru al anului, economia chineză a crescut doar cu 3,2% (rata anuală), în timp ce cea americană înregistra o creștere de 6%. Șomajul la nivel național este de 5,3% și autoritățile au încetat să mai publice cifrele legate de șomajul în rândul tineretului. Ultima cifră, în iunie, era de 21,3%. Standardul de viață este la 20% față de Statele Unite. Cauzele sunt diferite de cele care afectează economia Germaniei și sunt legate în principal de reinstituirea controlului strict de către partid al activității economice. Asta se petrece la toate nivelurile. În fiecare firmă economică, inclusiv în cele private, reapar organizațiile partidului comunist cu un rol decisiv în luarea deciziilor. Toate firmele chineze, de stat sau private, sunt obligate să împărtășească informațiile interne cu autoritățile. Aceste ‘contra-reforme’, opusul liberalizării economice introduse la sfârșitul anilor ’70 de Deng Xiaoping, nu au întârziat să-și facă efectul și în industria hi-tech și în cercetarea științifică. Experiența personală îmi confirma observații din anii 1990 sau 2000. Trăisem într-un regim comunist și știam că nici firmele și nici salariații lor nu puteau fi total independenți într-un sistem comunist. Vedeam în organizațiile științifice și de standardizare la care participam aspecte care scăpau colegilor mei occidentali. Acum aceste elemente de control politic, chiar și în întreprinderile care sunt proprietate privată, sunt vizibile tuturor. Sancțiunile americane și occidentale lovesc economia chineză, dar afectează și lanțurile de aprovizionare ale firmelor americane și europene. La nivel înalt, în China, deciziile aparțin acum lui Xi Jinping și Biroului Politic din jurul sau. Chiar dacă ei încearcă să încurajeze anumite domenii hi-tech (producția de automobile electrice, inteligenta artificială, electronica performantă), lipsa de libertate, de inițiativă și cenzura impusă în comunicarea cu comunitățile științifice și economice din lume au efecte profund negative și pe termen lung.
(sursa imaginii: www.theweek.in/news/sci-tech/2023/08/22/where-is-chandrayaan-3-now-how-to-live-stream-moon-landing-on-tv-phone.html)
Criza economică nu pare însă să fi alterat planurile de cercetare spațială ale Chinei. Programele acestea avansează în mod susținut. Lăsată în afara programelor de cooperare spațială americane sau europene (și chiar și rusești, pentru o vreme), China a inițiat proiecte proprii în domeniul stațiilor spațiale (Tiangong), telescop spațial (Xuntian) și program de explorare a Lunii (Chang’e). Dacă inițial programele acestea erau controlate de militari, comunicatele din ultimele luni afirmă dorința de a permite prezența astronauților civili pe stațiile spațiale, colaborarea cu întreprinderi particulare și cooperarea internațională. În acest timp, în luna august, au avut loc și două evenimente legate de explorarea lunară, cu participanți din țări care doresc să-și facă simțită prezența în noua cursă pentru explorarea satelitului natural al Pământului. Rusia și India și-au concentrat eforturile în aselenizări în zona polară de sud a Lunii. Luna-25, misiunea trimisă de organizația ruseasca Roscosmos, s-a zdrobit pe Lună, după ce una dintre manevrele care urmăreau plasarea sondei spațiale în orbita de aselenizare a ieșit de sub control. Era prima misiune rusească de acest fel după Luna-24 din 1976. În schimb, India a devenit la 23 august a patra țară care a reușit o aselenizare. Chandrayaan-3 a scris istorie, devenind prima misiune de care aselenizează cu succes în zona polului sud lunar, o regiune care nu a fost niciodată explorată până acum. Misiunea a avut ca scop demonstrarea aselenizării sigure, mobilitatea roverului și experimente științifice diverse. Competiția pentru Lună pare a include în această ediție o probă speciala: care va fi a doua putere spațială care va reuși o a doua aselenizare reușită? În afară de Statele Unite, niciuna dintre celelalte organizații spațiale – ale Rusiei, Chinei și Indiei – nu a reușit să demonstreze că primele reușite pot fi urmate de o a doua și de programe spațiale viabile și susținute.
(sursa imaginii: www.volocopter.com/newsroom/paris-region-groupe-adp-and-ratp-groupe-announce-the-structuring-of-the-urban-air-mobility-industry-branch-with-the-creation-of-a-test-area-at-pontoise-airfield-and-the-opening-of-a-call-for-expressi/)
Deconectarea lentă dar sigură a economiilor americană și chineză are ca efect creșterea industriilor de producție în țări care reprezintă noile ateliere ale lumii. Una dintre acestea este Vietnam. Fostul inamic politic și militar al Statelor Unite a devenit astăzi o putere industrială și un acumulator de capital, cam așa cum era China cu trei sau patru decenii în urma. Pe 15 august, a avut loc lansarea la bursa Nasdaq a firmei VinFast, un producător de automobile electrice înființat în 2017 de Pham Nhat Vuong, considerat cel mai bogat om de afaceri din Vietnam. Evoluția valorii acțiunilor și a valorii de piață a firmei a fost oscilantă în primele trei săptămâni, dar firma este evaluată – la momentul scrierii acest articol – aproape la fel de mult cât Ford și General Motors, doi giganți ai industriei de automobile americane, împreună. Automobilele electrice VinFast sunt încă scumpe (vreo 46 de mii de dolari la bază) și vor fi produse doar 50 de mii în acest an, departe de cele 400 de mii cât se estimează că ar trebui să reprezinte o producție rentabilă. Spre comparație, Tesla a produs anul trecut 1,3 milioane de automobile, iar competitorii chinezi BYD 1,9 milioane. Și totuși, aceste dinamici sunt de urmărit, căci noile puteri industriale vor putea furniza și soluții alternative în lanțurile de aprovizionare globale, puse la încercare de pandemie și de conflictele politice. Tot în transportul electric, dar în cel aerian, aș dori să menționez prototipurile taxiurilor aeriene germane Volocopter care, conform unor planuri de introducere ambițioase, ar putea să populeze cerul Parisului peste un an, cu ocazia Jocurilor Olimpice 2024. Firma de investiții Morgan Stanley estimează că aproximativ 400 de firme sunt implicate în proiectarea și fabricația avioanelor electrice de diferite dimensiuni, iar dacă Parisul ratează ocazia de a le introduce la Olimpiada din 2024, primăria din Los Angeles are planuri și mai ambițioase, în colaborare cu firma americană Joby, pentru introducerea transportului aerian în masă pentru următoarea ediție, cea din 2028.
Despre toate acestea și despre multe alte subiecte vom discuta în articolele următoare ale rubricii, începând din luna octombrie. Ah, să nu uit: Twitter se numește acum X! Și despre asta vom relata și discuta.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)