Perioada agitată prin care trecem nu trebuie să ne facă să uităm că în aceste săptămâni este marcată împlinirea a 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa și victoria împotriva Germaniei naziste. Această aniversare coincide în acest an și cu Ziua Holocaustului (Yom HaShoah în limba ebraică), comemorând cele peste șase milioane de victime ale barbariei naziste. Întrerup în săptămâna aceasta seria de relatări legate de Corona și lupta împotriva pandemiei, voi reveni desigur în săptămânile și lunile următoare. Astăzi aș dori însă să abordez acest subiect legat și de istoria științei sau, mai exact, de felul în care știința poate fi folosită, manipulată, falsificată atunci când, în loc să fie pusă în slujba umanității, este aservită Răului. Avertismentele istoriei sunt întotdeauna prezente pentru a ne preveni în legătură cu pericolele prezentului și ale viitorului. ‘Cei care uită trecutul sunt condamnați să-l repete‘ (George Santayana).
Soldații sovietici, americani, britanici care au eliberat lagărele de concentrare și exterminare de la Auschwitz, Sobibor, Bergen-Belsen, Dachau și multe altele au fost confruntați cu imagini inimaginabile ale cruzimii de care sunt capabili oamenii. Unele dintre ele au fost captate de aparatele de fotografiat și de filmat. Al Treilea Reich și-a deportat și întemnițat oponenții politici, prizonierii de război, cei care erau considerați în concepțiile naziste ca aparținând raselor inferioare și degenerate – evreii, romii, homosexualii. O parte dintre cei care aparțineau acestor categorii au murit de foame, boli, gloanțe, sau au fost uciși prin alte metode în ghetto-uri, în satele și orașele ocupate de germani și de aliații lor. Alții au ajuns în lagăre, unele dintre ele inferne de muncă forțată până la epuizare și moarte, altele fabrici de exterminare în masă. Dintre cele mai cumplite metode, unele documentate în amănunțime, au făcut parte experimentele medicale. Criminali germani, unii dintre ei cu diplome de medici, au făcut experimente pe deținuți și prizonieri de război legate de rezistența organismului la temperaturi scăzute sau la mare altitudine, au injectat germeni ai unor boli fără leac și au testat pe aceștia arme chimice. O altă categorie de experimente medicale a urmărit să promoveze principiile rasiale și ideologice ale viziunii naziste asupra lumii. Cele mai infame au fost experimentele lui Josef Mengele pe gemeni de toate vârstele, la Auschwitz. Tot ‘doctorul morții’ a coordonat experimentele pe romi pentru a determina cum rezistă diferitele „rase” bolilor contagioase. Alte ‘cercetări’ aveau că scop să stabilească „inferioritatea rasială evreiască” sau investigau găsirea unei proceduri eficiente și ieftine pentru sterilizarea în masă a celor considerați ca fiind inferiori rasiali sau nedoriți genetic.
Ideologia nazistă a încercat să-și creeze o baza așa-zis științifică, pornind de la teorii absurde și fără o baza științifică reală despre diferențele dintre diferitele ‘categorii rasiale’, originile și trăsăturile acestora. Aceste teorii sunt expuse în capitolul 11 ‘Națiune și rasă’ al operei de căpătai a lui Hitler, ‘Mein Kampf’. Teoria nazistă pretinde că există o ierarhie precisă a ‘raselor’ având în vârf ‘rasa ariană’. Evreii, romii și slavii erau considerați ‘rasele inferioare’, până la a fi definiți drept categorii sub-umane. Pentru a aplica în practică aceste teorii, nazismul își stabilise ca scop purificarea rasială prin executarea unui program pe scară largă, care includea o formă extremă a eugeniei – o teorie care are ca scop ameliorarea patrimoniului genetic al grupurilor umane. Aceasta își propune să reducă suferințele umane datorate bolilor, dizabilităților și a așa-numitelor caracteristici inferioare ale populației. Originea acestei teorii de inginerie socială poate fi găsită în scrierile lui Platon, dar termenul (care înseamnă ‘bună creație’) a fost inventat în secolul 19 de englezul Francis Galton, un văr al lui Charles Darwin. Teoria a fost populară și în America începutului secolului 20. Susținătorii timpurii ai eugeniei credeau că oamenii au moștenit bolile mintale, tendințele criminale și chiar și sărăcia și că aceste condiții ar putea fi eliminate din fondul genetic al popoarelor. Istoric, adepții au încurajat persoanele din așa-numitele stocuri sănătoase, superioare, să se reproducă și descurajau reproducerea persoanelor handicapate mintal sau a oricui nu se încadra în norma socială. Nu era vorba deci despre o invenție nazistă, dar ea și-a găsit aplicabilitatea extremă în Germania, unde mii de bolnavi născuți cu probleme și suferind de boli genetice au fost sterilizați forțat și chiar asasinați. Justificarea pseudo-științifică a teoriilor rasiale nu a fost însă limitată la Germania nazistă. Și în România, din păcate, au existat astfel de ‘contribuții’ între care cea mai cunoscută este cea a lui Nicolae Paulescu, medicul și fiziologul cu realizări remarcabile în descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. Folosindu-se de prestigiul catedrei sale de profesor de fiziologie Paulescu a publicat în 1928 abjecta lucrare ‘Degenerarea rasei jidănești’ care, pentru a nu lăsa niciun dubiu, avea pe copertă semnul zvasticii.
Cercetările pseudo-științifice ale Germaniei naziste au inclus și unele episoade ezoterice. Între ele se numără obsesia lui Himmler, șeful SS-ului legată de … procesele vrăjitoarelor din perioada Evului Mediu. În acest scop, el a creat Grupul Special H (H de la Hexen – vrăjitoare) condus de Untersturmführer-ul SS Rudolf Levin. Această echipă de ‘cercetători științifici‘ SS avea ca misiune investigarea dovezilor istorice legate de procesele de vrăjitorie care avuseseră loc pe teritoriile cu populație vorbitoare de germană între secolele 13 și 18, cu scopul de a demonstra că Biserica Catolică ar fi folosit procesele pentru a elimina moștenirea germană. Regimul nazist a devenit astfel primul și singurul guvern pro-vrăjitorie în istoria modernă a Europei. Unul dintre rezultatele acestei activități a fost pamfletul ‘Vânătoarea de vrăjitoare creștină‘ publicat în 1935, care afirmat că vânătoarea de vrăjitoare a fost o încercare de exterminare instigată de catolicism pentru a extermina ‘femeile ariene’.
O parte dintre rezultatele activităților Grupului Special H ca și ale altor instituții naziste similare au rămas bine păstrate în active, unele dintre ele sub formă digitală, datorită colaborării dintre Germania Nazistă și prestigioasă firmă americană International Business Machines (IBM) care avea încă din prima jumătate a secolului 20 o prezența multinațională, inclusiv în Germania. În anul 2001, a făcut senzație cartea ziaristului Edwin Black ‘IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation‘ (‘IBM și Holocaustul: Alianța strategică dintre Germania Nazistă și cea mai puternică corporație a Americii) care prezintă în detalii cooperarea dintre firma IBM condusă în acea perioadă de legendarul său întemeietor Thomas Watson și Partidul Național-Socialist al lui Adolf Hitler. Colaborarea data încă dinainte de preluarea de către Hitler a puterii politice în 1933. Chiar după această dată, filiala germană a lui IBM a colaborat activ cu regimul nazist. Tehnologia cartelelor perforate inventată în anii 1880 de Herman Hollerith și distribuită în toată lumea de IBM a fost folosită pe scară largă în recensământul din1933 și activitățile următoare, care clasificau toți locuitorii Germaniei după originea lor etnică și identificau părinții și bunicii evrei, supunându-i astfel discriminărilor conform legilor rasiale și, în final, deportărilor și exterminării. Colaborarea a continuat și după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, până la intrarea Statelor Unite în război. Cartelele perforate și mașinile IBM au fost folosite în Polonia ocupată, unde se aflau lagărele de exterminare.
Obsesia rasială nazistă a fost până la urmă detrimentală regimului, determinând plecarea din Germania a unor talente științifice de marcă, izgonite din învățământ și cercetare fie din cauza originilor lor evreiești, fie în urma opiniilor politice democrate. Din această categorie au făcut parte fizicienii cei mai importanți ai vremii, care, refugiați în America, au contribuit la programul care a creat prima generație de bombe atomice. Aportul lor a pus capăt definitiv celui de-al Doilea Război Mondial, după bombardarea localităților japoneze Hiroshima și Nagasaki, în august 1945. Ne putem doar imagina cum ar fi evoluat istoria dacă Germania nazistă ar fi reușit să stăpânească prima energia atomică. Germanii au reușit totuși să perfecționeze în timpul războiului o altă tehnologie, cea a rachetelor balistice. Celebrele V-2 nu au reușit să întoarcă soarta războiului, dar au produs pagube imense în Londra și au pus bazele cursei înarmărilor cu rachete care a urmat după război. La acest program, care avea centrul la Penemunde, a contribuit savantul sas născut la Sibiu, Hermann Oberth. A fost o personalitate fascinantă, un geniu tehnic care de mic a visat rachete și zboruri spațiale, fiind inspirat de romanele lui Jules Verne. Între 1924 și 1938, și-a câștigat existența ca profesor de fizică la liceul din Mediaș, dar și în calitate de consultant la diferite universități germane. Convingerile politice naziste l-au determinat să se mute în Germania în 1938 și să participe la programul de rachete împreună cu unul dintre foștii săi studenți, Werner von Braun. S-a refugiat după război întâi în Elveția, apoi a petrecut o parte din timp în Statele Unite, făcând parte din grupul de savanți germani recrutați pentru programele de rachete militare și civile americane, în schimbul trecerii cu vederea a trecutului lor în slujba Germaniei Naziste. Werner von Braun, mai tânăr și mai activ, a devenit una dintre personalitățile recunoscute de la NASA, dar și Hermann Oberth a avut contribuția sa, participând la programul de rachete Atlas, la lansările misiunii Apollo 11 și a navetei spațiale Challenger. S-au bucurat de succes și cărțile sale analizând viitorul explorării spațiale, dar și fenomene cum ar fi cel al Obiectelor Zburătoare Neidentificate (OZN). A murit în Germania, în decembrie 1989, la câteva săptămâni după căderea Cortinei de Fier.
Fiecare dintre exemplele trecute în revistă reprezintă un avertisment. Știința trebuie să se ferească de a fi aservită ideologiilor nocive și aspectul etic al activității științifice nu poate niciodată fi ignorat. Cercetătorii științifici, inginerii, biologii, fizicienii și chimiștii, experții IT, AI și în robotică etc. nu activează într-un vid și au responsabilitatea de a verifica unde și cum sunt aplicate rezultatele activităților lor. Istoria nu iartă, și astăzi, mai mult decât oricând, riscurile folosirii acceleratelor progrese ale științei și tehnologiei în slujba Răului sunt formidabile.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)