CHANGE.WORLD – Și totuși, Terra

Noaptea dintre 21 și 22 februarie a acestui an mi-a amintit de o altă noapte istorică, pe care am trăit-o acum aproape jumătate de secol. Atunci, ca și acum, m-am trezit pe la ora 3 și jumătate înainte de zori, pentru a asista în transmisie directă la un eveniment legat de explorarea spațială. Data era 21 iulie 1969, ora exactă 02:56:15 UTC. Astronautul american Neil Armstrong devenea primul om care pășea pe suprafața Lunii, mai mult, era primul om care se afla pe un alt corp ceresc decât Terra. Întreaga planetă părea conectată la transmisia directă, preluată și de televizunea română a vremii, cu comentariile lui Tudor Vornicu și Andrei Bacalu. Omenirea ajunsese la una dintre primele borne importante ale căii spre astre, iar aici, pe Pământ, Statele Unite reușiseră prin progamul Apollo să câștige cursa spre Lună cu Uniunea Sovietică, cealalată supraputere a acelei perioade, recuperând handicapul creat de succesele inițiale ale lansării primului satelit artificial (Sputnik în 1957) și a trimiterii primului om în spațiu (Iuri Gagarin în 1961).

Lansarea care a avut loc cu câteva zile în urmă nu reprezintă poate un eveniment de asemenea proporții, dar totuși ea aduce câteva noutăți semnificative. În primul rând este vorba despre prima lansare a unei expediții spre Lună care este rezultatul unei inițiative private. Pentru cei care urmăresc în mod regulat rubrica CHANGE.WORLD nu este vorba despre o noutate. Am relatat de câteva ori în ultimii ani despre competiția Lunar X lansată de firma Google, care urma să acorde un premiu de 30 de milioane de dolari primei inițiative private care reușea să trimită spre Luna o sondă spațială automată, să efectueze cu succes aselenizarea, să parcurgă cel puțin o jumătate de kilometru pe suprafață Lunii și să transmită imagini video din timpul aventurii selenare. Concursul a fost inițiat în 2007 pentru o perioadă de 10 ani, apoi termenul a fost prelungit cu încă un an, până în martie 2018. Au fost identificați cei cinci finaliști ai competiției, între care și proiectul israelian SpaceIL. Niciunul dintre participanți nu a reușit însă să efectueze lansarea înainte de termenul stabilit. Concursul s-a încheiat, premiul nu a fost atribuit. O parte dintre echipele participante au continuat însă proiectele. Echipa israeliană este prima care a lansat cu succes o sondă spațială spre Luna. O va urma probabil echipa americană Moon Project tot în cursul acestui an, cu câteva alte lansări ale proiectelor concurente prevăzute pentru 2020.

Pentru Israel este, desigur, o realizare excepțională. Dacă misiunea este încununată de succes, mica țară din Orientul Mijlociu va deveni după Statele Unite, Rusia (fosta Uniune Sovietică) și China, a patra națiune care reușește să plaseze o sondă spațială pe Luna. Numele proiectului israelian este BeReshit (Geneza) după numele primei cărți din Biblie. Lansarea a fost efectuată din Florida, de la Cape Canaveral, locul lansărilor misiunilor spațiale americane, folosind o rachetă SpaceX Falcon 9 (aceasta fiind și ea  o tehnologie privată, accesibilă comercial). Strategia aproprierii de Lună este și ea destul de originală.  Spre deosebire de traiectoria directă urmată de majoritatea misiunilor spațiale, inclusiv de modulele programului Apollo, călătorie care durează câteva zile, misiunea israeliană a plasat inițial sonda pe o traiectorie geocentrică. În viitoarele săptămâni, prin mici corecturi incrementale, diametrele acestei orbite vor crește, până când, la 20 martie, sonda va fi plasată pe o orbită eliptică care o va purta spre Luna. La 4 aprilie va avea loc ‘captarea’ sondei în spațiul gravitațional selenar, după ce va fi fost depășit punctul de echilibru dintre forțele gravitaționale ale Terrei și Lunii. Această tehnologie permite utilizarea unei cantități de combustibil care reprezintă doar o fracțiune din cantitatea necesară traiectoriei directe. Este foarte posibil ca în viitorii ani și decenii, când numărul zborurilor spre Lună va crește considerabil, această metodă mult mai economică să fie preferată mai ales în misiuni care nu sunt critice ca timp. Aselenizarea este prevăzută pentru data de 11 aprilie, în Marea Tranchilității, aceeași zonă a Lunii unde aselenizase ‘Vulturul’, modulul ‘Eagle’ al misiunii Apollo 11.

Pentru cei care urmăresc regulat articolele acestei rubrici nu este un secret faptul că sunt un suporter înflăcărat al explorării spațiale, și asta nu numai din cauza pasiunii pentru literatura și filmele pe care aceasta le inspiră, ci mai ales deoarece cred că extinderea în spațiu este critică pentru supraviețuirea omenirii. Această idee a fost  exprimată printre alții și de Carl Sagan și de Steven Hawking, este una dintre mantrele întreprinzătorului Elon Musk, dar poate cel mai bine a pus-o în câteva cuvinte fizicianul și cercetătorul viitorului american Michio Kaku, în cartea sa ‘The Future of Humanity’ (‘Viitorul omenirii’) apărută anul trecut: ‘Sau părăsim Pământul, sau vom pieri’.  Planeta noastră este o minune a Universului, o combinație la scară cosmică a unor condiții unice care fiecare dintre ele este critică existenței vieții. Dacă nu l-ați văzut deja vă recomand vizionarea serialului documentar ‘One Strange Rock’. realizat de National Geographic, prezentat de actorul Will Smith, în care sunt descrise condițiile cu totul speciale care au dus la apariția și dezvoltarea vieții pe Pământ. Care sunt factorii care fac din această ‘stâncă stranie’ leagănul vieții și al civilizației? Iată câțiva dintre ei: ciclul dinamic al bioxidului de carbon în apă, aer și sol păstrează o temperatura relativ constantă a solului care facilitează viață; stratul de ozon protejează organismele de razele cosmice; existența Lunii stabilizează axa de rotație a Pământului păstrând polii climatici în aceleași zone geografice; câmpul magnetic al Pământului datorat miezului fierbinte reflectă undele electromagnetice create de furtunile solare; soarele însuși este o stea matură și stabilă, cu o existența destul de îndelungată și o evoluție destul de lentă pentru a facilita apariția vieții și menținerea ei. O altă grupă include factori legați de locul Pământului în sistemul solar și al sistemului solar în galaxie: distanța față de soare este optimă înlesnind prezența apei în stare lichidă; planetele gigantice de la periferia sistemului solar îndepărtează asteroizii scăzând probabilitatea ciocnirilor care ar produce schimbări dramatice de climă și mediu; și în Galaxie sistemul solar are parte de o ‘vecinătate’ bună și liniștită, undeva la periferie, departe de nucleul galactic bântuit de furtuni gravitaționale și de zone de aglomerație planetară sau de activitățile termonucleare specifice nașterii constelațiilor tinere.

Desigur, mai pot exista și alte forme de viață, care se pot dezvolta în condiții diferite. Carl Sagan făcuse cândva o evaluare, care nu știu în ce măsură mai este considerată exactă astăzi sau dacă va fi fost revizuită. Conform acesteia ar putea exista doar în galaxia noastră mii de planete unde viața este posibilă. În același capitol însă, Sagan demonstrează că șansa de a le descoperi și de a comunica cu ele în decursul vieților noastre este aproape nulă.  Deci poate că suntem sau nu suntem singuri, dar nu prea contează. Ceea ce este sigur este că suntem unici, că șansa dezvoltării unei civilizații este extrem de rară în Univers, și că trebuie să facem eforturi de a păstra acest sistem delicat care este Terra, și în paralel să explorăm spațiul și să găsim metodele de a ne extinde prezența în afara planetei noastre. Spre deosebire de Michio Kaku, eu nu cred că ar trebui să părăsim Terra, ci, din contra, să o păstrăm și să o apărăm ca pe o capitală a unui viitor imperiu stelar. Concepția după care ar trebui să ne ocupăm întâi de rezolvarea problemelor curente de pe planetă și abia apoi să investim în explorarea spațială este după părerea mea nu numai mioapă și obtuză ci pur și simplu sinucigașă. La nivel planetar au loc fenomene climatice care pun în pericol echilibrul termic și de calitate a mediului care a permis apariția și evoluția vieții. Oamenii au creat în scopuri militare și civile tehnologii care pot distruge în mod accidental sau intenționat viața sau pot pune în pericol existența majorității omenirii, a faunei și florei de pe Pământ. Riscurile unui impact cu meteoriți de mari dimensiuni care să aibă consecințe catastrofale nu este nul, s-a întâmplat de câteva ori în istoria geologică a planetei. Va trebui să găsim locurile în care să reconstituim sau să creăm condițiile vieții. Atât prezervarea Terrei cât și explorarea spațială urmată de colonizarea Cosmosului ar trebui să fie prioritățile principale pe agendele politicienilor lumii și ale organizațiilor private care au capacitatea de a se angrena în aceste activități. Programe cum este SpaceIL pot aduce contribuția lor. Le vom urmări și vom relata despre ele și aici, în rubrica CHANGE.WORLD.

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)