A fost o săptămână dificilă pentru colegii săi de faimă și de inițiative în marile companii din lumea hi-tech. Miercuri, 29 iulie, liderii giganților tehnologici Amazon, Apple, Facebook și Google au trebuit să răspundă întrebărilor foarte incomode și să asculte declarațiile membrilor unui comitet al Congresului american care investighează dominația și practicile competitive ale firmelor și discută posibile acțiuni viitoare în direcția limitării controlului monopolist al domeniilor lor de activitate. Nu au fost luate decizii, dar cele peste șase ore de dezbateri (prin video-conferință) indică o intenție clară. Elon Musk însă a lipsit de la această sărbătoare virtuală. S-ar putea ca firmele pe care le conduce el să nu fi ajuns încă la stadiul de maturitate și dominanță ale celorlalți ‘mari’, și rândul său și al lui Tesla și SpaceX să vină doar în viitor. Musk însă a avut și un mare motiv de satisfacție în acel sfârșit de săptămână. Duminică 3 august, în orele după-amiezii, capsula SpaceX Crew Dragon Endeavour a reușit o intrare perfectă în atmosferă, aducându-i înapoi pe Pământ pe astronauții Robert Behnken și Douglas Hurley. În articolul de astăzi al rubricii CHANGE.WORLD, vom vedea unde se află programele de explorare spațială după acest succes, vom trece în revistă trei misiuni de explorare a planetei Marte, care au fost lansate la sfârșitul lunii iulie, și vom analiza dacă există alternative ale colonizării altor planete, așa cum prevăd, cel puțin, unele dintre filmele de anticipație.
(sursa imaginii: scitechdaily.com/an-incredible-day-splashdown-successfully-concludes-nasas-spacex-demo-2/)
Reîntoarcerea astronauților pe Terra reprezintă finalul unei misiuni aproape perfecte, care a demonstrat viabilitatea metodei de lansare, a manevrelor orbitale, a cuplării și decuplării capsulei Dragon, a reintrării în atmosfera și a recuperării astronauților și a echipamentului adus de pe stația spațială internațională. Am discutat într-un articol precedent despre importanța simbolică și practică a reluării lansărilor de astronauți americani, cu tehnologie americană, de pe teritoriul Statelor Unite și despre semnificația participării sectorului privat în programul spațial al agenției NASA. În timpul celor peste 60 de zile petrecute la bordul stației internaționale, Behnken și Hurley au prestat peste 110 ore de cercetare științifică, inclusiv ‘plimbări spațiale’ pentru operații de întreținere în afara stației. Capsula Dragon Endeavour va fi studiată în viitoarele săptămâni și luni în atelierele și laboratoarele NASA, pentru a determina cu precizie cum a suportat călătoria și, dacă totul decurge după plan, va fi refolosită în primăvara lui 2021 pentru un nou zbor, de data aceasta cu un echipaj de patru astronauți. Această misiune a încheiat faza pregătitoare a programului comun Commercial Crew al lui NASA și SpaceX. Primul zbor operațional este prevăzut pentru luna septembrie. Zborul și experimentele științifice reprezintă una dintre etapele programului Artemis, care are ca scop revenirea astronauților americani pe Lună până în anul 2024. La rândul său, Luna este doar o stație intermediară pentru misiunea primilor pași ai omenirii pe planeta Marte, al cărei termen declarat de președintele Trump este sfârșitul acestui deceniu, deci anul 2029.
(sursa imaginii: newsabc.net/first-arab-space-probe-al-amal-hope-on-its-way-to-mars/)
Statele Unite nu sunt singure în ambiția explorării planetei Marte. Spre deosebire de vremurile cursei pentru atingerea Lunii, de acum jumătate de secol, există astăzi mai mult de două puteri cosmice și planeta Marte este ținta ambițiilor multora dintre ele. Din păcate, la ora actuală, atmosfera politică de pe planeta noastră îndeamnă puterile spațiale mai degrabă la competiție decât la cooperare. De ce? Întrebarea nu are un singur răspuns. Este vorba desigur despre o cursă strategică, care are și o componentă economică. Luna și Marte sunt potențiale surse de materii prime, care vor alimenta motoarele economiei viitorului. Iar dacă situația pe Pământ va continua să se deterioreze în ritmul actual sau mai accelerat, necesitatea înființării de colonii care să constituie adăposturi alternative în spațiu s-ar putea să devină o urgență nu peste câteva secole, ci peste câteva decenii. Ultima decadă a lunii iulie a constituit o fereastră de timp oportună pentru lansări de misiuni între Terra și Marte datorită alinierii celor două planete într-un mod care face ca durata călătoriei să fie de mai puțin de șapte luni. Asemenea alinieri planetare au loc o dată la câțiva ani. Trei misiuni au fost lansate în acest interval. Pe 20 iulie a fost lansată de la portul spațial japonez Tanegashima misiunea Al Amal (‘Speranța’), care adaugă Emiratele Arabe Unite pe lista țărilor care au trimis probe spațiale spre alte corpuri cerești. Al Amal își propune să studieze atmosfera și condițiile meteorologice de pe Marte. La 23 iulie, a urmat lansarea misiunii chineze Tianwen-1 (‘întrebările cerești’) de la Centrul Spațial din Hainan. Misiunea chineză include un vehicul orbital, un vehicul care va avea ca scop plasarea de echipament pe suprafața planetei (lander) și un vehicul care se va deplasa și va executa misiuni pe suprafața planetei (rover). Zona aleasă pentru explorare se numește ‘Utopia Planitia’, acolo unde a ajuns în 1976 sonda americană Viking 2. În fine, la 30 iulie a fost lansată de către NASA, de la Cape Canaveraj, expediția care va transporta pe Marte vehiculul ‘Perseverance’, greu de o tonă, cu șase roți. Prețul acestei expediții este 2,4 miliarde de dolari pentru construcție și încă vreo 300 de milioane de dolari pentru operare. Ținta este craterul Jezero, o formațiune cu un diametru de 45 de kilometri, unde cu 3,5 miliarde de ani în urmă exista un lac. Lac. Apă. Posibil viață.
(sursa imaginii: mars.nasa.gov/mars2020/)
Dacă detaliile despre expediția chineză sunt puține, pe măsura gradului de secretizare specific regimului comunist, se cunosc mult mai multe amănunte despre scopurile științifice ale expediției americane și despre metodele pe care urmează aceasta să le folosească. Unele dintre ele sunt legate de căutarea de semne de viață – prezentă sau trecută – pe suprafața planetei ‘roșii’. La bordul lui ‘Perseverance’, va călători în plimbări de durata unei zile planetare un robot numit SHERLOC, al cărui braț va colecta mostre de rocă și de praf de pe suprafață sau rezultate din foraje în solul planetei. Acestea vor fi analizate spectral și studiate vizual prin intermediul sistemului de camere WATSON. ‘Perseverance’ va avea deci ‘ochi’, dar și ‘urechi’, prin intermediul cărora vom putea auzi pe Pământ vânturile de pe Marte. De ce ne interesează aceste ‘semne de viață’? Mai crede cineva în existența marțienilor din literatura științifico-fantastică? Nu tocmai, sunt însă alte motive. Acum 3,5-3,7 milioane de ani, condițiile atmosferice și climaterice ale celor două planete erau asemănătoare. Ceea ce caută specialiștii sunt stromatoliți – roci cu straturi sedimentate în timp, așa cum au fost descoperite în Groenlanda, cele mai vechi roci descoperite pe pământ. Detectarea unor forme de viață, chiar și fosile, ar putea elucida enigmele apariției vieții pe Pământ, dar poate și a factorilor care ar putea duce la dispariția ei în condiții climatice neprielnice. O mare atenție va fi acordată evitării contaminării, atât a contaminării directe (evitarea transportului de micro-organisme de pe Pământ spre Marte), dar mai ales a contaminării inverse, cea prin care probele aduse de pe Marte ar putea include microbi de origine extra-terestră. Astăzi, în vremurile pandemiei COVID-19, nici nu mai avem nevoie de exemplele din literatura și cinematografia științifico-fantastică pentru a ne imagina efectele posibile. Măsurile de prevenție ridică aproximativ cu 10% costul transportului de eșantioane de pe Marte pe Terra. Recuperarea mostrelor este unul dintre puținele programe de colaborare internațională care sunt planificate pentru acest deceniu între agențiile NASA și ESA (European Space Agency). ESA și-a asumat misiunea creării până în 2028 a unui vehicul de colectare și a transportului spre Pământ a celor în jur de 30 de tuburi de titan, în care vor fi depozitate probele recoltate de roboții diferitelor misiuni de până atunci.
(sursa imaginii: quora.com/How-much-would-it-cost-to-build-the-Elysium-space-station)
Ce se va întâmpla însă dacă informațiile primite de pe Marte vor indica faptul că stabilirea pe această planetă este imposibilă sau prea riscantă pentru omenire? Există alte soluții sau soluții intermediare pentru a acorda ‘spațiu locativ’ omenirii sau unei părți a omenirii, până când ajungem să găsim una sau mai multe planete alternative care să ne găzduiască? O asemenea soluție o poate constitui habitatul imaginat într-unul dintre filmele escapiste vizionate de mine în aceasta perioadă – ‘Elysium’, producție hollywoodiană din 2013, regizata de sud-africanul Neill Blomkamp. Acțiunea se petrece în anul 2154. Terra este distrusă ecologic și social, majoritatea populației trăind în condițiile dezolante ale planetei devenite o uriașă ‘lume a 3-a’ dominată de sărăcie, anarhie și violență. Cei norocoși, bogați și puternici trăiesc pe o uriașă stație spațială numită Elysium, unde sunt asigurate condițiile optime de viață, unde bolile sunt tratate și de unde sunt controlate cele care se petrec pe Pământ, având grijă ca migranții potențiali să fie ținuți la distanță și încercările lor de a atinge țărmurile promise lichidate violent dacă este nevoie. Elysium din film nu este în totalitate produsul imaginației scenariștilor filmului. Ea se bazează pe ‘Stanford torus’, conceptul unei uriașe stații spațiale inelare, proiect schițat în 1975 la comanda NASA de Universitatea Stanford, pe baza unei idei a lui Wernher von Braun. Inelul ar putea avea 1,8 km în diametru și, dacă s-ar roti în jurul axei o dată pe minut, ar asigura între 0,9g și 1,0g de gravitație artificială prin intermediul forței centrifuge. Spațiul interior al inelului este folosit ca spațiu locuibil și este suficient de mare încât să poată fi simulat un mediu „natural”. Densitatea populației este similară cu cea a unei suburbii populate cu o parte din suprafața dedicată agriculturii și o parte locuințelor. Cum ar putea fi construite asemenea stații? Din minerale extrase de pe Pământ, dar mai ales de pe suprafața Lunii.
(sursa imaginii: creativebloq.com/3d/how-elysium-robots-were-made-121310099)
‘Elysium’ este un film de acțiune science-fiction, dar cu o importantă componentă socială, specifică filmelor regizorului Neill Blomkamp, care deja din filmul său precedent, ‘District 9’, își demonstrase talentul de a prezenta viitorul ca pe o metaforă a conflictelor sociale și a pericolelor existențiale care planează asupra societății noastre. Filmele sale combină genuri diverse, iar rezultatul este că și spectatorii amatori de filme de acțiune și cei care preferă distopiile cu subtext politic au șanse bune să fie mulțumiți după vizionare. Pe de-o parte, povestea din film sugerează (și nu foarte subtil) decalajele economice, conflictele de clasă și crizele migrațiilor de pe Terra celui de-al doilea deceniu al secolului nostru. Pe de altă parte, sunt abordate câteva idei ale filmelor de anticipație dar și ale dezbaterilor specialiștilor în viitor cum ar fi transhumanța și capabilitatea de a codifica și transfera conținutul personalității umane pe alte suporturi de memorie. Foarte interesantă este și abordarea subiectului inteligenței artificiale. Robotii anului 2154 așa cum sunt imaginați în ‘Elysium’ nu vor fi antropomorfi, ci mai degrabă structuri metalice (create de firma de efecte speciale Image Engine), amintind formele corpului uman, dar păstrând clare caracteristici mecanice. Nu este de mirare că aceștia joaca rolul de polițiști sau soldați în forțele de represiune care apără ordinea și diferențierea socială între clasele suspuse de pe Elysium și locuitorii Terrei. Cum stăm cu legile roboticii? Întrebare fără răspuns. Lumea viitorului din ‘Elysium’ este încă o propunere de ficțiune într-un viitor alternativ despre care există multe semne de întrebare. Ca să ne întoarcem însă pe Pământ și în actualitate, la mai puțin de o săptămână de la revenirea pe Pământ a misiunii SpaceX Crew Dragon, Elon Musk s-a găsit angrenat într-un duel de mesaje Twitter cu senatorul Bernie Sanders, autorul unei propuneri de lege care propune impozitarea miliardarilor pentru finanțarea asistenței medicale în acest an dificil. Se pare că Musk va trebui încă multă vreme să-și împartă atenția între visele interplanetare și problemele Terrei.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)