Minuscula Insulă a Trandafirilor din Parcul Herăstrău găzduiește unul dintre cele mai ciudate ansambluri monumentale cu care este binecuvântată capitala României. Este vorba despre ‘Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene’ sau ceea ce folclorul bucureștean numește ‘La căpățâni’. Concepția monumentului aparține arhitecților Cătălin Cazacu și Paul Valentin, iar execuția sculptorului Ionel Stoicescu. În jurul unui catarg în vârful căruia flutură drapelul UE, se află plasate în circumferință, pe socluri, ca la o macabră Masă a Tăcerii 12 capete de bronz gigantice ale unora dintre personalitățile care au lansat cu șapte decenii în urmă ideea europeană, și au avut contribuții marcante la fondarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a Comunității Economice Europene, organizații care au pus bazele Uniunii Europene. Sunt prezente aici, între cei 12, figurile politicienilor francezi Robert Schumann și Jean Monet, și a primului cancelar al Republicii Federale Germane, Konrad Adenauer.
Să punem însă la o parte discuțiile despre estetica acestui ansamblu și cât de oportună a fost soluția aleasă de artist și de edilii Bucureștilor pentru a onora ideea Europei Unite și apartenența României în acest spațiu geopolitic. Voi aborda în acest articol al rubricii CHANGE.WORLD un subiect legat de rolul Uniunii în dezvoltarea tehnologică a unui domeniu dintre cele mai avansate ale industriei, care are deja un impact semnificativ în viața de zi cu zi a milioane de locuitori al planetei, și al cărui rol va crește exponențial în viitor – Inteligența Artificială (Artifficial Intelligence – AI). Domeniile în care aceasta este aplicată sunt extrem de numeroase, de la roboții de casă sau industriali la planificarea economică și financiară, de la procesarea limbajelor naturale care permit roboților și calculatoarelor să converseze cu oamenii la crearea de medicamente și tratamente pentru boli considerate până recent incurabile, de la transporturile fără șoferi, vatmani sau piloți la aplicații militare. Unii specialiști evaluează că în cel mult jumătate de secol câmpurile de lupta ale războaielor vor fi populate nu de soldați ci de roboți înarmați. Nu, nu este vorba despre filme science-fiction. Experții care studiază inteligența artificială sunt de părere că în viitorul apropiat accesul la aceste tehnologii va deveni o resursă critică pentru țări și factori economici, la fel ca accesul la surse de energie sau resurse naturale cum sunt combustibilii, electricitatea sau apa. Una dintre lecțiile istoriei este că resursele importante sunt obiective de competiție și focare de conflicte între puterile mai mari sau mai mici, consolidate sau în accesiune. Ignorarea lecțiilor istoriei este periculoasă.
sursa imaginii https://www.theatlantic.com/photo/2016/05/hi-robot-angela-merkel-summiting-with-machines/483333/
Care este situația Europei în competiția globală pentru o poziție dominantă pe piața inteligenței artificiale? Dacă ar fi să ne luăm după presă sau după comunicatele unora dintre cancelariile guvernamentale, Europa nu stă prea rău. Doamna Angela Merkel de exemplu pare să aibă o adevărată pasiune pentru robotică, una dintre ramurile cele mai importante ale industriei AI, și dacă încercați o căutare pe Google cu cuvintele cheie ‘Merkel robots’ veți găsi zeci de fotografii și reportaje care o prezintă pe cancelara Germaniei dând mâna sau discutând cu roboți (unii simpatici) sau plimbându-și oaspeții în fabrici de vârf ale industriei germane dotate cu roboți sau fabricand roboți. Examinând însă puțin mai în detaliu situația acestei ramuri tehnologice vom constata că nu în Germania ci în Finlanda și Franța vom găsi strategii naționale bine concepute pentru viitoarele decenii. Luată la întrebări în cadrul unei conferințe organizate de revista tehnică ‘Ada’ în legătură cu una dintre problemele care ii preocupă pe tehnologii din acest domeniu – dacă roboții vor avea in viitor drepturi? – doamna Merkel a răspuns, nu fără ingenuitate si umor: ‘Ce vreți să spuneți? dreptul la putere electrică? sau la întreținere la intervale regulate?’.
sursa imaginii https://www.oxfordinsights.com/insights/2018/1/23/aistrategies
Pentru o mai bună înțelegere a pozițiilor la scală mondială este interesantă examinarea câtorva date statistice. Numărul cel mai mare de publicații științifice în domeniul AI între 2011 și 2015 a aparținut Chinei (în jur de 40 de mii) urmată de Statele Unite. Japonia se află pe locul trei, iar prima națiune europeană este Marea Britanie (locul patru cu aproximativ 10 mii de articole și comunicări). Mai apar în clasamentul primelor zece națiuni conform acestui criteriu și Germania, Spania, Franța și Italia. Clasamentul mondial al numărului de roboți operaționali în 2016 are în frunte (și cred că nu este o surpriză) Japonia, cu Statele Unite pe locul doi și Germania pe locul trei. În topul investițiilor în domeniu pe primul loc se află Statele Unite urmate de Marea Britanie. După cum se știe însă, după martie 2019, odată cu aplicarea Brexit-ului, Marea Britanie nu se va mai număra între țările Uniunii Europene. Cam orice criteriu am folosi, niciuna dintre țările care vor rămâne europene nu se află în poziție de lider, și pare evident că și în acest domeniu este nevoie de o strategie și o politică consistentă comună, de o piață împărtășită de întreaga Europă pentru a putea concura cu uriașii din SUA și China, și de eforturi corelate în ceea ce privește activitățile de cercetare și dezvoltare. Capetele adunate în cercul din Parcul Herăstrău ar fi de acord că și aici Uniunea ar fi o idee bună.
sursa imaginii https://becominghuman.ai/the-409-ai-startups-of-europe-7360b2ce1df9
Nu este cred de mirare că Statele Unite și China sunt la ora actuală ‘supraputerile’ industriei și cercetării în domeniul inteligenței artificiale. Este vorba în primul rând despre volumul piețelor prezente și potențiale. Le ajută de asemenea faptul că structurile organizaționale ale datelor (sau Big Data) în fiecare din cele două teritorii sunt centralizate și consolidate relativ cu ceea ce se întâmplă în alte piețe, inclusiv Europa. Trebuie observat că scopurile și metodele consolidării sunt foarte diferite între America și China. În America avem de-a face cu concentrarea marilor baze de date în ‘nori’ aparțînând câtorva mari companii-gigant de genul Microsoft sau Amazon, în timp ce în China guvernul parte interesat ca orice date importante inclusiv cele personale să treacă prin canalele sau să fie păstrate în depozitele controlate de stat. Aici se află potențial una dintre oportunitățile Europei, care poate oferi alternative descentralizate, care să garanteze și protecția datelor personale în conformitate cu legile europene considerate cele mai avansate în domeniu. Pentru aceasta însă ar trebui corelate strategiile și dezvoltate tehnologii cum ar fi procesarea AI in hardware (‘AI chips’) așa cum plănuiesc să o facă marile companii americane.
sursa imaginii https://www.bundestag.de/blob/556394/ff7f0a1f37e430410961b15ceb58e2b4/3–jedi-en-fr-data.pdf
Consultantul și antrepenorul Philipp Romer a construit o hartă a inițiativelor (start-up) în domeniul Inteligenței Artificiale pe baza studiilor firmei Asgard Capital. Pe primul loc, detașat, se află tot Marea Britanie, care din aprilie anul viitor se îndepărtează de Europa. 121 din cele 409 inițiative europene din 2017 aveau loc acolo. Urmează Germania cu 51, Franța cu 39, Spania cu 31. România se află în coada clasamentului, cu un singur start-up în acest domeniu, cel puțin conform consultantului german (cred că astăzi sunt mai multe, dar nu un număr semnificativ). Necesitatea unirii eforturilor este evidentă. Istoria recentă nu este însă încurajatoare în ceea ce privește proiectele precedente de avengură de colaborare științifică și tehnologică în Europa. Există desigur și succese relative, cum ar fi domeniul explorării spațiale, dar nici aici Europa nu a devenit (încă?) un lider. Multe inițiative europene debutează și avansează greoi din cauza birocrației și lipsei de standardizare în metodologie și abordare. Există speranțe însă în proiecte cum ar fi grupul de lucru franco-german Joint European Disruptive Initiative (JEDI) care propune metode accelerate și neconvenționale de planificare si lucru pentru a înregistra progrese rapide în domeniile tehnologiilor strategice, cu finanțare directă a unui număr redus de proiecte importante, ocolind structurile administrative ale programelor europene tradiționale. Este unul dintre proiectele preferate ale președintelui francez Emanuel Macron, care vede în JEDI un echivalent european a ceea ce a reprezentat agenția americană DARPA în a doua jumătate a secolului 20, mai puțin poate componenta militară a acesteia. Rămâne de văzut cum vor fi susținute financiar aceste intenții în condițiile în care problemele și crizele economice nu vor cruța Europa. În ce domenii ar trebui să se concentreze eforturile Europei? În anumite arii de expertiză cum ar fi robotica europenii au o poziție și o tradiție deja semnificativă, dar în ceea ce privește alte ramuri ale inteligenței artificiale (mașinile autonome – machine learning) există un decalaj semnificativ. Securitatea datelor personale rămâne o tema care pasionează și autoritățile dar și publicul european. Domenii cum ar fi asistența populației vârstnice sau tratamentele medicale sunt susținute și de o cerere socială dar și de profitabilitate comercială. Timpul nu așteaptă și competițiile (sperăm nu și războaiele) viitorului vor avea loc în toate aceste zone tehnologice. Europa trebuie să se miște rapid și inteligent pentru a nu rămâne in urmă in domenii de importanță strategică. Înțelepții care au fondat Uniunea Europeană veghează.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)