Despărțirile sunt inevitabile și, de multe ori, dureroase. Ne despărțim de oameni dragi și de prieteni care au plecat din această lume, de case în care am trăit multă vreme sau de locuri pe care nu le vom revedea poate niciodată. Progresele tehnologiei au adăugat un nou tip de despărțiri acestei game de sentimente – despărțirea de aplicațiile cu care ne-am obișnuit, cu care unii dintre noi am crescut sau care au devenit parte integrală din viața noastră. La începutul lunii mai, pentru mine și pentru mulți dintre cei din generația mea, a avut loc o astfel de despărțire. Skype, aplicația de telefonie pe Internet cea mai populară și mai răspândită într-o vreme, și-a încetat activitatea. Era o despărțire anunțată cu câteva luni înainte, utilizatorii au fost preveniți și li s-a acordat un timp pentru a se muta pe alte platforme, dar totuși momentul – pentru mine, cel puțin – a fost puțin dificil. Este o ocazie însă nu doar de nostalgie, ci și de a reflecta și a analiza ce a determinat succesul lui Skype și nu al celorlalți – mulți – concurenți pe piața aplicațiilor de telefonie pe Internet, și care au fost, după nu mulți ani, cauzele căderii ei în desuetudine. Articolul de azi al rubricii CHANGE.WORLD este, deci, dedicat nașterii, gloriei și decăderii aplicației Skype.
(sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/Skype_Technologies#/media/File:Skype_logo_(fully_transparent).svg)
Precum multe, poate majoritatea aplicațiilor internetice de succes, Skype nu a fost prima și nici cea mai perfecționată aplicație din domeniul său – comunicații de voce pe Internet sau VOIP. La primul congres al organizației Internet Engineering Task Force (IETF) – organizația care de 40 de ani încoace stabilește majoritatea recomandărilor tehnologice și de utilizare ale Internetului – la care am participat, la San Diego, în 1992 (era ediția 23), una dintre noutățile tehnologice prezentate și demonstrate erau transmisiile de voce de la un capăt la celălalt al Statelor Unite. Existau deja cele două moduri fundamentale ale sesiunilor de voce: broadcast (de exemplu, transmisii care emulau posturile de radio) și interactiv (de exemplu, telefonie). Primele experimente existau deja de pe vremea proiectului ARPANET (anii ’70!), dar abia în anii ’90 începeau să se cristalizeze condițiile și să apară justificarea economică a unor sisteme comerciale. Trebuie menționat că cea mai acerbă rezistență, transformată mai târziu într-o crâncenă concurență, a venit din partea puternicelor companii care ofereau servicii de telefonie și a celor care vindeau aparatură (de exemplu AT&T). Ele acționau tehnologic, economic și prin legislații și recomandări regulatorii, căci serviciile de telefonie erau descrise și reglementate juridic atât pentru protecția consumatorilor, cât și pentru criterii de siguranță personală, dar și colectivă. Pentru o vreme, telefonia IP a fost testată și considerată nefezabilă pentru utilizare comercială până la lansarea oficială, în februarie 1995, a software-ului comercial Internet Phone (sau pe scurt iPhone) de către firma israeliană VocalTec, bazat pe un brevet de Lior Haramati și Alon Cohen. Au urmat alte componente ale infrastructurii VoIP, cum ar fi gateway-uri de telefonie (adică convertoare între rețeaua bazată pe protocolul Internet IP și rețeaua de telefonie clasică) și servere de comutare care preiau funcțiile unei centrale telefonice. Până la sfârșitul anilor 1990, primele centrale telefonice software au devenit disponibile, iar noi protocoale, precum H.323 al lui ITU-T, MGCP și Session Initiation Protocol (SIP) ale lui IETF, au atras o atenție largă. La începutul anilor 2000, proliferarea conexiunilor la internet cu lățime de bandă mare, mereu active, către locuințe și companii, a generat o industrie de furnizori de servicii de telefonie prin internet. Terenul era pregătit pentru apariția aplicației Skype.
(sursa imaginii: www.eu-startups.com/2011/10/vdio-skype-founders-are-working-on-a-video-startup/)
Skype a fost lansata oficial publicului în 2003. Fondatorii au fost Niklas Zennström din Suedia și Janus Friis din Danemarca. Software-ul a fost creat de estonienii Ahti Heinla, Priit Kasesalu, Jaan Tallinn și Toivo Annus. Friis și Annus sunt creditați cu ideea de a reduce costul apelurilor vocale prin utilizarea unui protocol peer-to-peer (P2P – comunicare directă), precum Kazaa. O versiune alfa timpurie a fost creată și testată în primăvara anului 2003, iar prima versiune beta publică a fost lansată pe 29 august 2003. Viziunea lor era de a crea o platformă care să revoluționeze modul în care oamenii comunicau pe distanțe lungi. Versiunea inițială, cunoscută sub numele de Skype 1.0, oferea apeluri vocale gratuite prin Internet. Aceasta a fost o dezvoltare revoluționară, deoarece le-a permis utilizatorilor să ocolească serviciile telefonice tradiționale și să se conecteze cu alții direct prin intermediul computerelor lor.
În septembrie 2005, Skype a fost achiziționată de eBay cu 2,5 miliarde de dolari. În 2009, 65% din firmă a fost vândută unor fonduri de investiții. În fine, în mai 2011, Skype a fost achiziționată de Microsoft la prețul de 8,5 miliarde de dolari. A devenit o divizie a lui Microsoft, dar și-a păstrat numele. Așa cum se întâmplă în majoritatea afacerilor de acest fel, Microsoft a început să integreze tehnologia Skype în gama sa de produse și să consolideze portofoliul, eliminând paralelismele. Skype a plecat de la o popularitate modestă pe piața telefoniei. În 2005, doar 2,9% din convorbirile telefonice internaționale erau purtate pe Skype. La apogeul popularității acest procentaj a crescut la 40% în 2014. Atunci când au fost făcute statisticile celor mai utilizate aplicații pe Internet la sfârșitul deceniului anilor 2010, Skype a ocupat locul 6. În paralel, Skype a dezvoltat câteva funcții extrem de utile care au devenit populare și au creat un fel de standard de calitate și excelență apreciat de utilizatori:
• Îmbunătățirea experienței utilizatorilor: Skype era simplu de instalat și de folosit, aproape complet automatizat și foarte logic pentru cei mai puțin familiarizați cu aplicații pe calculator. Oferea, de exemplu, o interfață care era replica perfectă pe ecran a unui telefon banal. În plus, actualizările regulate au îmbunătățit interfața și funcționalitatea platformei.
• Funcții extinse: Au fost introduse funcții foarte utile precum partajarea ecranului și înregistrarea apelurilor pentru a satisface diversele nevoi ale utilizatorilor.
• Optimizarea mobilității: Skype și-a îmbunătățit aplicațiile mobile, asigurând o comunicare fără probleme în deplasare. Am utilizat Skype cu succes pe laptopuri, tablete și telefoane ‘inteligente’ atunci când lucram și mă aflam (des) în deplasare sau în vacanțe. Au fost printre primii care au integrat, de la început, legătura la rețele wifi.
(sursa imaginii: https://ambermac.com/skype-meet-now-how-to-for-video-calls/)
Tehnologia folosită pentru conectare de Skype a fost, în general, bazată pe standarde, dar aplicațiile au rămas mereu ne-standard, ceea ce a însemnat un avantaj, dar și un dezavantaj. Avantajul a fost un control permanent asupra funcționalității și stabilității. Dar pentru utilizatori, asta însemna că sesiunile erau gratuite doar atunci când la ambele (sau la toate) extremitățile sesiunii se aflau aplicații Skype. Pentru a compensa neajunsul și a oferi comunicații și cu cei care – din diverse motive – nu puteau folosi Skype, firma a creat un gateway (adaptor) la rețeaua de telefonie clasică. Această funcție, aparent banală, a devenit unul dintre argumentele comerciale ale firmei și motivele pentru care mulți utilizatori au rămas fideli aplicației Skype chiar și atunci când au apărut concurenți puternici ca funcționalitate și atractivi ca preț de utilizare. Este și cazul meu. Mama mea are peste 90 de ani și trăiește departe de noi. Vorbim cu ea la telefon zilnic, uneori mai mult decât o dată. La vârsta ei nici vederea, nici îndemânarea nu-i mai permit să folosească alte aparate decât telefoanele vechi din rețeaua clasică. Apelurile către ea, când călătoream, le făceam doar pe Skype. Metoda de abonare era extrem de simplă: se încărca un credit minim (10 Euro) și acesta se reînnoia automat. Plăteam cât vorbeam. Prețul era competitiv și chiar mai bun decât al convorbirilor internaționale pe rețea.
Care sunt cauzele declinului aplicației care doar cu un deceniu în urma domina piața? Analiștii susțin că niciuna dintre firmele care au achiziționat și folosit în interesul lor Skype nu a știut să o administreze și să o dezvolte în așa fel încât să țină pasul cu evoluția tehnologiei, necesitățile utilizatorilor și presiunile concurenților. După unii, declinul a început încă din perioada în care Skype făcea parte din eBay. Nici eBay nu s-a dedicat pe deplin creșterii și extinderii aplicației Skype. Prioritatea sa a rămas comerțul electronic și, procedând astfel, nu i-a oferit lui Skype resursele necesare pentru a continua să crească. Acest lucru a prevenit capacitatea lui Skype de a inova și de a concura cu alte instrumente de comunicare. Ca și cum lucrurile nu ar fi fost deja destul de rele, eBay a anunțat, de asemenea, că supraevaluase valoarea lui Skype, ceea ce a dus la tensiuni suplimentare între fondatori și conducerea eBay. Aceasta a culminat cu părăsirea companiei de către fondatorii Friis și Zennström, la începutul anului 2008, urmată de retragerea lui eBay și vânzarea aplicației. Skype a fost vândută unui grup de investitori condus de Silver Lake Partners. Acordul a ajutat platforma să se redreseze și să se concentreze pe îmbunătățirea serviciilor sale principale de comunicare vocală și video. În 2011, Microsoft a oferit 8,5 miliarde de dolari, o propunere imposibil de refuzat. S-a dovedit însă că achiziția de către o companie mai mare nu este întotdeauna o experiență bună (oare este vreodată?). Una dintre problemele achiziției a fost că Microsoft s-a îndepărtat de domeniul de expertiză în care Skype era lider – VoIP. În schimb, pentru a depăși concurența, a adăugat funcții care nu erau potrivite cu profilul lui Skype, ca instrument de comunicare și colaborare. Prin extinderea produsului, Microsoft a diluat punctele forte și brandul Skype. Acest lucru a dus la apariția unor probleme de performanță pentru utilizatori, pe lângă o interfață de utilizator din ce în ce mai complexă. Atunci când a izbucnit, în 2020, pandemia, Skype avea deja pe piață un concurent formidabil – Zoom.
(sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/Zoom_%28software%29#/media/File:Zoom_participants_Bubrikh_readings_2020_conference.png)
Eric Yuan, fost inginer la Cisco, fondase Zoom în 2011, cu scopul principal de a face comunicarea video mai ușor de utilizat și mai eficientă. În timp ce Microsoft se chinuia să găsească strategia potrivită pentru Skype, Zoom s-a concentrat pe îmbunătățirea performanței și securității sale. În loc să adauge noi funcții, Zoom s-a întors la necesitățile de bază, excelând în ceea ce Skype era bun înainte – comunicarea pură. Păstrând interfața cu utilizatorul simplă și oferind o calitate video și audio mai bună, Zoom a valorificat punctele slabe ale lui Skype și s-a poziționat perfect pentru creșterea pe piață. Când lumea a intrat în carantină în 2020, munca la distanță a devenit noua normalitate. Întâlnirile față în față au fost înlocuite peste noapte cu apeluri video online și cu toții a trebuit să ne adaptăm rapid. Videoconferințele au devenit un instrument esențial pentru ca cei care lucrau de la distanță să rămână conectați și să colaboreze online eficient. Ar fi fost oportunitatea perfectă pentru ca Skype să-și consolideze poziția, dar Zoom a fost cea care a preluat conducerea. Skype începuse deja să piardă constant utilizatori în avantajul competitorilor. În timp ce Skype a continuat să scadă, Zoom era deja bine poziționată pentru a valorifica boom-ul cererii pentru conferențiere video. Principalul concurent al lui Skype era mai ușor de utilizat și mai fiabil. Zoom s-a concentrat doar pe adăugarea de funcții care aduceau beneficii videoconferințelor și colaborării, cum ar fi fundaluri virtuale, partajarea ecranului și opțiuni de înregistrare. Prin prioritizarea acestor domenii de îmbunătățire, Zoom a reușit să răspundă cu exactitate nevoilor pieței și să se impună ca o alternativă superioară la Skype. Sfârșitul era inevitabil. La începutul acestui an, Microsoft a anunțat că retrage Skype, în favoarea pachetului de aplicații Team.
(sursa imaginii: https://au.lifehacker.com/tech/113208/news/skype-is-dead)
Poate că am contribuit și noi, utilizatorii, la declinul lui Skype. Mă dau din nou pe mine ca exemplu. În ultimii ani nu am folosit aplicația decât într-un singur scop. Să o sun pe mama mea atunci când călătoream. Skype oferea multe alte funcții, inclusiv video-conferințe, dar le-am ignorat și am preferat să folosesc ceea ce folosea toată lumea – Zoom. Acum trebuie să caut o alta aplicație care să-mi permită să sun pe telefonul vechi al mamei. Lumea merge înainte.
R.I.P, Skype!
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)