Bucuria descoperirii este de multe ori amplificată de caracterul ei neaşteptat. Am prezentat în articolele din rubrica CHANGE.WORLD aplicaţii diferite ale matematicii, informaticii, roboticii, Internetului în arte. În săptămâna care a trecut am trăit încă un exemplu splendid de eveniment artistic rezultat din colaborarea dintre artişti şi informaticieni. De fapt poate că ar trebui să reformulez, căci nu este vorba doar despre colaborarea între specialiştii din discipline foarte îndepărtate, unii aparţinând sferelor culturii, alţii universului tehnologiilor, ci despre un gen nou de creatori cu cunostiinte ştiinţifice solide, care folosesc elemente tehnologice ca o parte firească din repertoriul lor de mijloace artistice.
sursa imaginii http://www.lepoint.fr/culture/mourad-merzouki-le-hip-hop-version-danseur-etoile-01-10-2015-1969805_3.php
Îmi plac baletul modern şi spectacolele de dans contemporan. De multe ori acestea combină pe scenă elemente din arte diferite, de la arta baletului (cu formaţia clasică de baza), pantomimă, muzică de toate genurile, luminile şi artele plastice în crearea decorurilor şi a costumelor de scenă. Nu voi intra în enumerarea genurilor şi curentelor, sunt multe şi interesante, şi sunt mulţi experţi care le pot explica mult mai bine decât mine. Spectacolul la care am asistat acum câteva zile se numeşte ‘PIXEL’ şi aparţine coregrafului francez Mourad Merzouki şi companiei sale ‘Compagnie Käfig’ (‘cuşcă’ în arabă şi germană) care îşi are baza la Centrul Coregrafic Naţional francez din Creteil al cărui director este Merzouki. Născut la Lyon în 1973, acesta este unul dintre dansatorii, coregrafii şi promotorii stilului hip-hop, integrându-l în dansul modern şi alte mijloace de exprimare artistică.
sursa imaginii https://www.yellowtrace.com.au/pixel-dance-meets-digital-projection/
Ce pot spune despre spectacol? Scepticismul meu legat de stilul de dans hip-hop a fost total infirmat. Combinaţia dintre acest stil, promovat de Merzouki, dans contemporan şi acrobaţie, toate plasate într-un spaţiu de lumini în permanentă mişcare şi schimbare creat de algoritmi digitali, a avut efecte uimitoare şi a rezultat într-un spectacol dinamic, fără nici o clipă plictisitoare. Publicul din Tel Aviv a fost pe bună dreptate entuziasmat.
Puteţi să vă faceţi o idee despre cum arată PIXEL sau în general spectacolele lui Merzouki şi ale companiei sale din acest clip de pe youTube:https://www.youtube.com/watch?v=z_Hu57QTqqE
sursa imaginii http://am-cb.net/en/a-propos
Povestea însă abia aici începe. Scenografia originală contribuie esenţial la spectacol. Spaţiul scenei în cele trei dimensiuni ale sale este permenent modificat de lumini care se schimbă funcţie de mişcările dansatorilor. Îmi era clar că sunt folosiţi aici algoritmi matematici care crează formele spaţiale. Dar se merge mai departe. Căutând fişa tehnică a spectacolului am găsit numele creatorilor concepţiei scenice şi a soluţiei digitale. Se numesc Adrien Mondot şi Claire Bardainne, aka Adrien M / Claire B şi de aproape un deceniu lucrează împreună în cadrul unei firme care crează şi promovează proiecte artistice digitale în colaborare cu artişti de marcă precum Mourad Merzouki. Născut în 1979 la Grenoble, Adrien este informatician de formaţie, a fost cercetător la Centrul Naţional de Cercetări în Automatică şi Informatică de la Grenoble, până când în 2003 a descoperit lumea dansului şi a combinaţiei între algoritmi şi implementaţiile lor şi spaţiul mişcării pe scenă. De atunci colaborează în spectacole de dans, circ, şi la festivaluri de prestigiu cum este cel de la Avignon. Claire este artistă plastică, designer grafic, scenografă. În concepţia ei graficienii activează într-un univers în care scena dialoghează cu arhitectura, cultura, moda. Colaborarea lor a început în 2010.
sursa imaginii https://www.timeout.com/penang/dance/hakanai
Să examinăm încă două din proiectele lor. ‘Hakanaï’, un număr de dans solo interpretat de dansatoarea Akiko Kajihara, exploră relaţia dintre vise şi realitate prin interacţiunile dansatoarei cu animaţii care se mişcă în modele sincronizate cu muzica interpretată ‘live’. Tot algoritmul care stă la baza ‘cubului’ este dinamic şi foloseşte în timp real informaţia despre muzică şi mişcările dansatoarei.
sursa imaginii https://artechouse.com/?exhibition=xyzt-abstract-landscapes
‘XYZT: Abstract Landscapes’ este o creaţie interactivă pentru spaţii de expoziţii. Numele ei exprimă dimensiunile spaţiale (X, Y, Z) şi cea temporală (T). Este vorba despre zece sculpturi în lumină care interacţionează cu vizitatorii. Spre deosebire de spectatorii reprezentaţiilor de dans, experienţa senzorială şi interacţiunea este aici directă. Cei care au avut şansa să viziteze expoziţia în Washington, DC, în lunile august şi septembrie, au fost mai aproape că niciodată de experienţa de a simţi şi atinge nemijlocit, de a fi parte din spaţiul digital creat de algoritmii imaginaţi de Adrien Mondot şi Claire Bardainne.
Marii creatori ai Renaşterii au fost spirite enciclopedice, maeştri în artă şi în ştiinţe, inovatori în frumos şi în cunoaştere. Astăzi este fără îndoială dificil sau chiar imposibil să stăpâneşti la nivel de excepţie domenii multiple şi diferite, dar posibilităţile umane sunt amplificate de realizările tehnologice şi de puterea comunicării. Realizările artiştilor informaticieni sunt o faţetă a acestei noi lumi a sintezei între cunoaşterea ştiinţifică şi cea artistică.
(Articolul a aparut initial in revista culturala ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)