Există artiști care reprezintă și simbolizează epocile în care au trăit. Asociem Italia secolului 16 cu operele lui Leonard, Rafael și Michelangelo, Spania de la cumpăna secolelor 18 și 19 cu Goya, sau Franța ultimelor decenii ale secolului 19 cu pictorii școlii impresioniste. Joseph Wright din Derby este, poate, un nume mai puțin celebru în istoria artei, contemporanii și compatrioții săi Thomas Gainsborough și Joshua Reynolds fiind cotați mai bine. O parte din opera sa însă este extrem de reprezentativă pentru perioada în care a trăit, a doua jumătate a secolului al 18-lea, surprinzând un moment din istoria cunoașterii când știința se desprindea de filosofie și de magie, și devenea noua religie a unei societăți materialiste și a unei economii bazate pe industrializare. A fost pictorul potrivit pentru epoca și țara în carea începea loc aceasta revoluție – Anglia.
Joseph Wright a trăit intre 1734 și 1797. S-a născut, a trăit și a creat în cea mai mare parte a vieții sale în orașul Derby, din centrul Angliei, unde a și murit. Era cunoscut ca ‘Joseph Wright din Derby’ în timpul vieții, deoarece mai exista un alt artist cu același nume care însă a fost uitat de istorie. A studiat timp de doi ani la Londra cu Thomas Hudson, care era și profesorul lui Joshua Reynolds. Acestei perioade i se datorează formația sa clasică, tehnica sigură, și în special stăpânirea perfecta a clar-obscurului căruia îi poate fi considerat ca fiind unul dintre maeștri în arta secolului 18. Contrastele dramatice între lumina artificială, umbre și întuneric sunt caracteristice lucrărilor sale de interior, multe dintre ele dedicate științei, medicinei, începuturilor industrializării. Opera sa însă nu s-a rezumat la aceste teme. Dimpotrivă, a fost un pictor destul de prolific, cunoscut în epocă și pentru peisaje și portrete, participant la expozițiile și prezent în saloanele Societății Artiștilor și ale Academiei Regale de Arte. La fel ca Rembrandt, s-a pictat și pe sine însuși la intervale regulate de timp, așa încât avem astăzi numeroase autoportrete care expun evoluția fizionomiei și a stărilor sale sufletești de-a lungul vieții. Din autoportretul care ni-l înfățișează în tinerețe, pictat intre 1765 și 1768 și care se afla la Galeria Națională a statului Victoria din Melbourne, ne privește un tânăr elegant, inteligent, încrezător în sine, cu o privire care învăluie și cercetează lumea din jur și pe cei care o populează.
A doua jumătate a secolului al 18-lea a fost pentru Marea Britanie o perioadă de consolidare și expansiune. După secole de frământări sociale, conflicte interne, războaie civile și crize constituționale, Anglia a cunoscut după 1714, sub casa de Hanovra, aproape un secol de stabilizare a monarhiei, reconstrucție internă și expansiune treptată a imperiului. Pierderea unei părți a coloniilor din America de Nord a fost compensată de expansiunea economică, urmată de creșterea influenței politice în Asia și de descoperirea și colonizarea Australiei și a Noii Zeelande. După începutul secolului 18, insulele britanice nu aveau să mai cunoască războaie, toate conflictele în care a fost angrenat imperiul având loc peste mări. Se înființează și se consolidează instituțiile academice, se dezvoltă universitățile, cluburile și societățile unde au loc cercetări, conferințe și dezbateri pe teme științifice. O astfel de societate era Societatea Lunară din Birmingham, care număra printre membrii sai pe Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin și medicul personal și prietenul lui Joseph Wright. Filosofi, oameni de știință, industriași se adunau în aceste societăți pentru a schimba informații, a înțelege lumea din jur, a îndruma activitățile economice și de educație. Lucrările semnificative ale lui Wright reflectă această efervescență intelectuală organizată, uneori în mod realist, alteori cu o mai importantă încărcătură simbolică. ‘Alchimistul’, creată în 1771 și care se afla expusă la Muzeul și Galeria de Artă din Derby, este una dintre aceste lucrări. Titlul complet al picturii poate fi tradus ca ‘Alchimistul în căutarea pietrei filosofale, descoperă fosforul, și se roagă pentru succesul lucrării sale, așa cum era obiceiul Vechilor Astrologi Chimiști’. Încă din titlul lucrării poate fi sesizată plasarea subiectului într-un spațiu istoric-alegoric, și despărțirea dintre știință și credință. Alchimistul semi-îngenunchiat se roagă într-o atitudine specifică sfinților din picturile baroce, dar practica este definită ca istorică, iar celelalte două personaje, probabil asistenții alchimistului, nu participă la ceremonial, ci sunt concentrați asupra experienței și asupra lor înșiși. Globul pământesc și cărțile sau manuscrisele de pe etajeră localizează scena în vremea Renașterii, după 1500. Forța interioară este credința, dar sursa puterii și a cunoașterii este știința.
Atmosfera întâlnirilor societăților științifice este reflectată și în tabloul ‘Un filosof conferențiind în planetariu (în care o lampă ține locul soarelui)’ realizat ceva mai devreme, între 1763 și 1765, care se află la același muzeu din Derby. De observat în primul rând rolul filosofului, care aici poate fi un nume generic pentru cercetătorul renascentist al universului înainte de specializarea în discipline ale cunoașterii. Oaspetele, un conferențiar cum vor fi fost mulți dintre cei care vizitau orașe ca Derby sau Birmingham, s-a oprit pentru un moment din vorbit, dând răgaz celuilalt bărbat să-i înregistreze în scris cuvintele. Doi copii, băieți, par mai interesați să se joace. O fată adolescentă, cu brațele sprijinite pe mașină, văzută din spate, contemplează liniștit. Un tânăr își protejează ochii de strălucirea luminii emanate din centru și o tânără se uită fascinată, fără să clipească. Între conferențiar și celelalte personaje există o relație ca între un mesager și apostolii săi. Atitudinile sunt asemănătoare cu cele din picturile lui Caravaggio realizate cu un secol și jumătate în urmă, doar că locul revelației religioase a fost luat de cunoașterea științifică. Magie poate? În orice caz știința devine doctrina magică.
Una dintre lucrările cele mai celebre ale lui Joseph Wright se găsește la National Gallery din Londra. Este vorba despre ‘O experiență cu o pasăre în pompa de aer’. Astăzi, acest gen de experiențe ar atrage critici justificate din partea societăților care protejează animalele. Pompa de aer fusese inventată în 1650, la Magdeburg, de Otto von Guericke. Câțiva ani mai târziu, Robert Boyle a început să construiască asemenea mașinării în Anglia, ele devenind aparate curente în laboratoare și universități, pentru a demonstra caracteristicile fizice ale vidului, dar și comportamentul animalelor supuse unor asemenea experiențe. Acesta este subiectul dramaticului tablou pictat de Joseph Wright în 1768. O conferință științifică folosește ca material didactic o astfel de pompă în care se află o biată pasăre identificata ca un cuc alb. Remarcați folosirea iscusita a clar-obscurului, precum și, ca și în pictura precedentă, atitudinea dominantă a conferențiarului, ale cărui acțiuni, precum cele ale unui magician, determină reacțiile participanților. Deși este vorba despre un tablou imaginar, o parte dintre personaje sunt identificabile. Cuplul de tineri din stânga tabloului reprezintă o pereche de logodnici care aveau să se căsătorească cu un an mai târziu. Bărbatul care le consolează pe cele două fetițe este Erasmus Darwin. În perspectivă istorică, acest tablou capătă o semnificație suplimentară, cea de avertisment asupra unor experimente care creează suferință, a unor direcții de cercetare științifică riscând să producă mai multe pagube decât folos.
Ciclul din care face parte pictura ‘Atelierul fierarului’, aflată la muzeul din Derby pe care l-am menționat anterior, face legătura între revoluția cunoașterii științifice, care se apropia de apogeu în perioada în care a trăit și a creat Joseph Wright, și perioada revoluției industriale, aflată în faza sa incipientă. S-ar putea ca motivele care l-au determinat pe pictor să aleagă atelierele de fierărie ca subiect al câtorva dintre creațiile sale importante să fi fost artistice în aceeași măsură în care erau tematice. Lumina focului și a metalului incandescent înlocuiește sursele centrale de lumină din alte tablouri, creând însă același joc de lumini și umbre și aceeași atmosferă care amplifică sentimentele personajelor reprezentate în tablou, în cea mai buna tradiție a clar-obscurului. Scena este concretă și detaliile sunt precise, însă compoziția și mai ales fundalul aparțin deja picturii romantice. Atelierul acesta ar putea reprezenta chiar fierăria lui Hefaistos sau Vulcan, zeul antic al făurarilor, meșteșugarilor, sculptorilor și, în general, al creatorilor și inventatorilor de bunuri materiale din orice domeniu. Trecutul și viitorul se regăsesc într-o îmbinare simbolică. Alături de portretele unora dintre eroii primei faze a revoluției industriale engleze, picturile de gen ale lui Joseph Wright din Derby sintetizează spiritul unei epoci în care setea de cunoaștere, forța gândului și talentul invenției deveneau motoarele progresului social.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)