Nu prea mai este la modă expedierea de cărți poștale ilustrate din vacanțe. Ele au fost înlocuite cu postările – zilnice, pentru cine are timp și energie – pe rețelele sociale. Însemnările de vacanță sunt distribuite tot prin intermediul Internetului. Mă voi încadra și eu în ritmurile vremurilor și voi relata câteva impresii despre vacanța mea recentă în Olanda. Desigur, voi aborda aspecte legate de profilul rubricii CHANGE.WORLD și interesele cititorilor săi.
Tradițional, Olanda este cunoscută ca țara lalelelor, a canalelor și morilor de vânt, a maeștrilor pictori ai Renașterii și a aspectelor liberale ale Amsterdamului, unul dintre orașele turistice cele mai vizitate din lume și unul dintre nodurile de comunicație și transporturi cele mai solicitate. Fiecare dintre aceste aspecte are tradiții ale căror rădăcini așteaptă să fie descoperite și cunoscute de turiștii care doresc să treacă de nivelul superficial al primelor și rapidelor contacte și toate aceste domenii trec în ultimele decenii prin schimbări semnificative ca rezultat al efectelor revoluției internetice. Vacanța noastră a fost prilejuită de o reuniune aniversară care a adus împreună trei generații ale familiei, cu copii de vârste între 2 și 70 de ani. Am avut deci ocazia de a vizita muzee și de a parcurge trasee turistice bătute, dar și prilejul, în cele 12 zile de excursie, de a discuta cu localnici, de a-mi îmbogăți cunoștințele prin lecturi la sursă sau de a respira și trăi pur și simplu atmosfera țării.
Cum a reușit această națiune mică, aflată la răscrucea unor mari imperii care au ales de multe ori teritoriul său drept câmp de luptă pentru conflicte care aveau foarte puțină legătură cu cei care trăiau aici, să devină unul dintre centrele strălucitoare ale cunoașterii și artelor în a doua jumătate a celui de-al doilea mileniu, și o putere politică și militară care a construit un imperiu colonial care s-a întins, la un moment dat, peste părți importante ale globului pământesc? Natura ostilă este unul dintre secrete, ea punându-i la încercare pe locuitorii Țărilor de Jos încă din primul mileniu. De peste 1 000 de ani, olandezii au săpat canale pentru transport, irigare și drenaj. În plus, canalele exterioare din jurul orașelor au servit drept apărare împotriva amenințărilor din exterior. Canalele de astăzi sunt încă vitale pentru toate tipurile de întreținere și transport local. O majoritate din suprafața tarii se află sub nivelul oceanului planetar, iar creșterea nivelului acestuia, datorată schimbărilor climatice, mărește pericolul natural și creează noi solicitări. Exact în săptămânile în care ne-am aflat acolo olandezii comemorau 70 de ani de la ultimul mare eveniment natural traumatic – inundarea unei părți însemnate a teritoriului țării, ca urmare a unor condiții meteorologice extreme care au dus la creșterea cu câțiva metri a nivelului apelor în strâmtoarea dintre Europa și insulele britanice. De atunci digurile au fost consolidate și înălțate și a fost creată o autoritate națională care se ocupă de administrarea rețelei de canale, diguri și ecluze, coordonează lucrările de întreținere, urmărește fenomenele meteorologice și acționează în situații de urgență. Totul se întâmplă, desigur, cu ajutorul automatizării și comunicațiilor digitale. Pentru turiști, croazierele pe canale sunt un prilej de relaxare și de cunoaștere a țării dintr-un unghi mai puțin obișnuit. M-am dedat cu plăcere acestei activități turistice, atât în Amsterdam, cât și în interiorul tarii, cu ajutorul bunului meu prieten Bert Wijnen, coleg și partener de lucru în domeniul Internetului, pe care l-am revăzut la el acasă după câțiva ani buni de comunicări exclusiv digitale.
De ce Olanda are atât de multe mori de vânt? În fapt, istoriile morilor de vânt și canalelor sunt interconectate. Morile de vânt olandeze au fost construite inițial pentru a pompa apa din pământ, deoarece Țările de Jos sunt atât de plate și în mare parte sub nivelul mării. Cu pământul mereu inundat, agricultura era aproape imposibilă, de unde nevoia de a redirecționa apa prin intermediul morilor de vânt. Spre mijlocul mileniului trecut, olandezii au descoperit că forța mecanică îmblânzită și redirecționată în mecanisme poate fi utilizată și în alte scopuri industriale – în special în prelucrarea lemnului. Fiind deja un popor maritim, olandezii au putut construi corăbii mai multe și mai durabile în șantierele lor navale decât alte națiuni ale epocii. Cu două sau trei secole înainte de inventarea mașinii cu aburi, olandezii s-au bucurat de un avantaj de productivitate industrială, care le-a permis să devină comercianți la scară planetară. Intervine aici, cum rar se întâmplă în istorie, o influență pozitivă a religiei. Organizarea socială a fost puternic influențată de Reformă. Olanda a fost fondată în nordul provinciilor flamande, adoptând odată cu religia protestantă și etica acesteia, plasând munca productivă ca valoare morală și egalitatea membrilor comunității ca principiu de organizare socială. Replicarea americană a durat aproape doua secole, comunitățile de coloniști fondate în America de Nord (printre ele Noul Amsterdam din secolul al XVII-lea a devenit mai târziu New York), preluând multe dintre principiile republicii olandeze. Religiile neprotestante, inclusiv catolicismul și iudaismul, au fost tolerate și nu reprimate, ceea ce a făcut ca Olanda să fie și un loc de refugiu pentru exilații lumii în perioada Inchiziției, și să se îmbogățească spiritual și din contribuțiile acestora. Cât despre morile de vânt, ele continuă să puncteze peisajele în multe locuri din Olanda, dar lor li s-au alăturat astăzi turbinele eoliene. În 2022, aproximativ 40% din energia electrică consumată în Țările de Jos provenea din surse regenerabile. Producția de energie electrică din surse regenerabile a crescut cu 20% față de anul precedent. Producția din surse fosile a scăzut cu 11%. Cea mai mare parte a creșterii producției de energie regenerabilă a provenit din energie solară. În fiecare a doua casă din Olanda surplusul de energie realizat local prin captatoare solare este trimis înapoi în rețea și stocat energetic, iar costul devine credit pentru utilizatori.
Olanda de astăzi este o țară modernă, avangardistă din anumite puncte de vedere, dar care își respectă și chiar își idealizează tradițiile. Este probabil una dintre cele mai digitalizate societăți și economii din lume. În Comunitatea Europeană, Olanda se află pe primul loc în ceea ce privește procentajul de cămine conectate la Internet (98%, deci practic toate, majoritatea conexiuni fiind broadband, cu cabluri sau fibre optice). Și din punctul de vedere al vitezei și calității conexiunilor, Olanda se află pe un loc de frunte, după unele clasamente pe locul 2 după Islanda. Aceasta îi permite să digitalizeze toate serviciile guvernamentale și majoritatea serviciilor comerciale. Până și ghidurile turistice sunt depășite de viteza evoluțiilor din aceste domenii. Ediția Martie 2023 a ghidului Lonely Planet pentru Amsterdam pe care am cumpărat-o în pregătirea călătoriei își sfătuiește cititorii să se înarmeze cu o cantitate de cash pentru a preveni situațiile în care plățile nu pot fi efectuate cu card. În realitate, nu numai că nu am întâlnit nici măcar un singur astfel de loc în 12 zile, dar în multe dintre magazine, restaurante, mijloace de transport, etc. sunt afișate la intrare avertismente ‘cash only’. Olanda dorește să fie în avangarda evoluției spre o economie care să elimine plățile cash. Olanda este și un centru important al industriei digitale – cu firme locale precum ASML Holdings și centre de proiectare ale giganților globali – și al administrării Internetului, la Amsterdam fiind sediul lui RIPE, o organizație independentă, non-profit, care sprijină infrastructura Internetului prin coordonarea tehnică în Europa. Activitatea să cea mai importantă este cea de Registru Regional de Internet (RIR), care furnizează resurse de internet globale și servicii conexe (adrese IPv4 / IPv6 și numere AȘ) membrilor din regiunea europeană de servicii.
Amsterdam este un oraș extrem de aglomerat. Circulația ar fi infernală și nivelul de poluare insuportabil dacă nu ar exista bicicletele. Numărul de biciclete înregistrate îl depășește pe cel al locuitorilor. În 2022, în Amsterdam existau 780 559 de locuitori și 881 000 de biciclete. Turiștii, până se obișnuiesc, pot fi derutați, căci pistele de biciclete sunt de multe ori mai late decât trotuarele, iar bicicletele par a avea prioritate absolută, și în detrimentul automobilelor, tramvaielor, autobuzelor, dar și al pietonilor. Efectul este însă foarte vizibil. Cu toată aglomerația, Amsterdam nu este cea mai mare parte a timpului un oraș zgomotos, și chiar dacă este uneori, zgomotul nu se datorează mijloacelor de transport. Dar, mai ales, Amsterdam nu este un oraș poluat, nu numai pentru că numărul de automobile personale este relativ redus, dar și datorită faptului că o mare parte dintre automobile sunt electrice sau hibride. Să nu uitam că, până în 2035, Europa vă face tranziția completă, renunțând la comercializarea automobilelor cu motoare cu combustie.
Pasiunea pentru muzeele științifice și tehnice am dobândit-o în copilărie, din vizitele la Muzeul Tehnic din Parcul Carol din București, înființat în 1909 de inginerul Dimitrie Leonida. Tatăl meu era unul dintre consilierii muzeului și organiza acolo lecții și conferințe. Muzeul bucureștean fusese la origine inspirat de formidabilul Muzeu Tehnic din München, pe care-l consider până astăzi cel mai impresionant dintre cele pe care le-am vizitat – și am vizitat multe în toată lumea, împreună cu copiii și acum cu nepoții. Pot spune că Muzeul Științei NEMO din Amsterdam este unul dintre concurenții săi cei mai puternici. NEMO este The Network of European Museum Organisations – Rețeaua Organizațiilor Muzeale Europene, fondată în 1992 ca o rețea independentă de organizații muzeale naționale care reprezintă comunitatea muzeală a statelor membre ale Consiliului Europei. Împreună, membrii NEMO reprezintă peste 30 000 de muzee din 40 de țări din Europa. Clădirea muzeului din Amsterdam are o formă uimitoare, o uriașă corabie de culoare verde-cupru care se ridică deasupra zonelor docurilor din estul Amsterdamului. Arhitectul Renzo Piano a avut o viziune clară pentru designul clădirii pe cinci nivele, cu propria sa piață la 22 de metri deasupra nivelului apei. Aici, toți vizitatorii – de la tineri la bătrâni – se conving de cât de fascinante sunt știința și tehnologia. Pe cele cinci etaje pline de expoziții, experimente, demonstrații și ateliere, vizitatorii descoperă cât de speciale sunt lucrurile de zi cu zi și află despre principiile de bază ale științei și tehnologiei, despre fenomene precum electricitatea, lumina, sunetul și gravitația. Ei învață interacționând, experimentând și folosindu-și toate simțurile. Vizitatorii sunt invitați să descopere și să exploreze cine sunt ei și lumea din jurul lor, iar programele de cercetare concepute în colaborare cu școlile extind gama de activități ale vizitatorilor. Totul este interactiv și extrem de sigur.
Închei cu o notă despre experiența aeroportului. Schiphol a fost unul dintre aeroporturile care a avut probleme majore în 2022. Industria de transporturi aeriene, în general, a fost lovită de pandemie, fiind obligata să-și reducă cifrele de afaceri în 2020 și 2021 uneori până la 10-20% din nivelele din anii precedenți și concediind mulți dintre lucrătorii din aeroporturi și chiar și din echipajele de zbor. În 2022, când lumea a început din nou să circule, nu mai exista suficient personal în toate compartimentele serviciilor aeriene, de la piloți și stewardese până la oamenii de securitate și hamalii de pe aeroporturi. S-au adăugat la acestea efectele războiului din Ucraina și, mai ales, creșterea preturilor combustibililor. Schiphol a înregistrat recorduri negative și la întârzieri și zboruri anulate, și la bagaje pierdute. M-am temut de experiența de la sosirea și la plecarea din Olanda, dar temerile mele s-au dovedit a fi neîntemeiate. Deși eram deja la începutul sezonului turistic de vară, aeroportul funcționa perfect, cozile erau suportabile, și sistemul informațional era actualizat și accesibil pasagerilor. Și da, au ajuns cu bine și bagajele. În plus, aeroportul Schiphol este un imens centru comercial, cu multe magazine interesante – inclusiv librării! – și cu destule restaurante și cafenele, astfel încât în niciuna dintre ele să nu fie remarcată o aglomerație excesivă. În plus, pe culoarul dintre parcare și terminalul principal, pasagerii pot admira una dintre creațiile monumentale ale maestrului american Dale Chihuly (născut la Tacoma, în statul Washington), probabil cel mai important sculptor în sticlă contemporan și dintotdeauna. Olandezii știu că un aeroport bine organizat, comod și prietenos cu pasagerii reprezintă prima și, mai ales, ultima impresie a unei vizite într-o țară.
Tot ziens, Nederland! La revedere, Olanda!
(sursa foto: din arhiva personală a autorului)
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)