În principiu este vorba despre vești bune. Durata de viață medie crește. Speranța de viață a oamenilor, adică acel parametru statistic care definește durata medie de viață ca funcție de anul nașterii, vârsta actuală și alți parametrii demografici nu numai că se află la un maxim absolut în istorie, dar a și înregistrat în ultima sută de ani ceea mai spectaculoasă creștere vreodată. La scală globală însă, această creștere numerică și modificarea structurii de vârstă a populației planetei poate duce la fenomene negative cu influențe până la catastrofale asupra economiei și modului de viață al populației planetei. Ca și în multe alte domenii nu numai cantitatea ci și calitatea contează. Mai mulți ani de trăit înseamnă și mai mulți ani buni? Care este prețul și cum pot ajuta tehnologiile noi și invențiile recente în atenuarea efectelor negative ale îmbătrânirii și îmbunătățirea vieții populației vârstnice? Fără pretenții de a da răspunsuri definitive, voi încerca în rubrica CHANGE.WORLD de azi să descriu câteva soluții și noutăți interesante.
sursa imaginii https://www.kindness2.com/life-expectancy-test.html
Să trecem întâi în revista câteva statistici. Deși tendințele sunt clare, cifrele diferă puțin sau mai mult de la sursă la sursă. Să folosim informațiile furnizate de Enciclopedia Britanică. Aprecierile istorice (bazate pe evaluări) ne oferă o primă surpriză. Între paleolitic și începutul secolului 20 speranța de viață a rămas cam la aceeași valoare, ba chiar a scăzut de la 33 de ani în paleolitic la 31 de ani în anul 1900. Regimul de viață și alimentația în perioada numită și ‘comuna primitivă’ se pare că erau destul de prielnice speciei umane, și în ceea mai mare parte a istoriei dezvoltarea tehnicilor de auto-distrugere (militare) și circulația mărfurilor și a oamenilor au compensat prin războaie și molime progresele lente ale științelor medicale. Abia în secolul 20 începe creșterea spectaculoasă a speranței de viață de la 31 de ani în 1900 la 48 de ani în 1950 și la 71 de ani în 2014. Atenție însă – această cifră este aproape identică cu cea a speranței de viață a unui nobil englez de pe la 1500-1600. Cauza este distribuția demografică și geografică, care sunt departe de a fi echitabile între bărbați și femei, între grupurile socio-economice din cadrul aceleaiasi țări, între țări și zonele diferite ale globului pământesc. Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății și ale Organizației Națiunilor Unite plasau pe primul loc în clasamentul mondial al longevității în anul 2015 Japonia, cu o medie de viață de 83,7 ani în ambele statistici, dar și cu o diferența de șase ani între speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților. România ocupa locul 66-68 în clasamentul OMS (cu 75 de ani) și locul 87 din 201 de țări în clasamentul ONU (cu 74,46 ani). Nu este aici locul unei analize detaliate diferențelor și cauzelor acestora, dar este clar că factorii determinanți se află calitatea serviciilor medicale și sociale, stilul de viață și alimentație. Există și diverse programe și aplicații, unele accesibile gratuit on-line, care permit calcularea unei speranțe de viață personale pe baza datelor furnizate de cei curioși. Nu voi recomanda aici niciuna dintre ele, și am câteva motive întemeiate. În primul rând, orice aplicație de acest fel, în special dacă este gratuită, are puține șanse să fi trecut verificări și aprobări de calitate corespunzătoare. În al doilea rând, furnizarea de date personale inclusiv de sănătate pe Internet este o expunere de securitate foarte nerecomandabilă. În final, chiar dacă exactitatea prognozei ar fi perfectă, nu sunt sigur că dorim să știm exact când va fi clipa despărțirii definitive. Celor care cred altfel le recomand un film belgian, foarte distractiv de altfel, care se numește ‘Le tout nouveau testament’.
sursa imaginii https://mariakonovalenko.wordpress.com/2014/05/15/roadmap-to-immortality-cyborgization/
La fel de interesante sunt și prognozele pentru viitor. Apar și aici diferențe considerabile. Estimările ‘conservatoare’ se bazează pe extrapolarea și perfecționarea metodelor medicale actuale și generalizarea treptată a progreselor medicale odată cu accesul unor țări aflate astăzi în curs de dezvoltare la tratamentele moderne pe care și le pot permite acum beneficiarii sistemelor de medicină publică sau particulară din țările avansate, sau doar o parte dintre ei. Comform acestor estimări vom înregistra o încetinire a ritmului de creștere a speranței de viață care va atinge 90-92 de ani la mijlocul secolului actual, și o nivelare a diferențelor între diferitele zone ale lumii și diferitele categorii demografice. Aceste estimări nu iau însă în considerație două domenii ale științelor medicale aflate în faze de cercetare și teste preliminare: ingineria genetică incluzând tratamentele preventorii pre-natale și tratamentele genetice personalizate per pacient; și evoluția științei transplanturilor spre ciborgizare, adică îmbunătățirea sau repararea corpului omenesc cu dispozitive sau capacități biologice livrate mecanic sau non-genetic. Acestea includ înlocuiri ale organelor sau membrelor, dispozitive electronice interne, inclusiv nano-mașini și extinderea capabilităților membrelor sau simțurilor, inclusiv protecția imunitară și rezistența fizică și biologică. Pe lângă perspectivele medicale și aspectele științifice, ciborgizarea ridică și aspecte etice, pe care le-am discutat în trecut și le vom mai discuta în rubrica CHANGE.WORLD. Nu se poate exact prevedea astăzi în ce stadiu se vor afla aceste două domenii în jurul anului 2050, dar chiar în ipoteza unor progrese moderate, estimările specialiștilor plasează speranța de viață peste durata unui secol. Ne apropiem de cifrele matusalemice.
sursa imaginii http://www.internationalman.com/articles/my-two-big-bets-on-the-pension-crisis
Își va putea însă omenirea permite o asemenea creștere a mediei de viață? Sistemul actual de asigurări sociale și asistență medicală se bazează pe anumite estimări statistice ale raportului între cei care contribuie la sistem prin muncă activă și cei care sunt susținuți de sistem (pensionarii de vârstă, asistații medicali și sociali). Ponderea populației care depășește 65 de ani a crescut între 1950 și 2015 doar cu 60%, dar estimările (cele conservatoare!) sunt că se va dublă între 2015 și 2050. Este în același timp o uriașă problemă potențială și un complex de oportunități. Problema este în primul rând financiară. Sistemele de asigurări trebuie schimbate pentru a susține schimbările din structura de vârstă a populației dar aceste schimbări nu pot avea loc brusc, ci trebuie făcute din mers. Schimbări prea bruște pot distruge viețile unor categorii largi de asistați ai căror viață și îngrijire medicală depind de ele, dar un ritm prea lent de adaptare poate crea crize financiare la nivel național și mondial, cele mai negre scenarii prevăzând un faliment complet și prăbușirea pensiilor și asigurărilor peste nu mai mult de 10 sau 15 ani. O criză la nivel național a existat deja în cazul Greciei, și ea nu este încă complet depășită. Există însă și oportunități economice – în primul rând dezvoltarea industriei de asigurări și de asistență socială, ramuri economice care vor crea milioane de locuri de muncă, în proporție cu creșterea numărului populației asistate. Diferitele guverne se adaptează în mod diferit acestor schimbări, dar pot fi deja decelate două tendințe comune multor țări: privatizarea unei mari părți din programele de asigurare la nivel național (statul devine mai puțin implicat și răspunzător de pensiile sistemului economic privat) și ridicarea treptată a vârstei de pensionare. Desigur, această a doua măsură poate fi eficientă numai în condițiile în care există și locuri de muncă pe măsură capacității și talentelor unei populații vârstnice, lucru posibil in condiții de expansiune economică și nu de crize prelungite, cum a fost ceea din ultimii ani.
sursa imaginii https://www.population.sg/articles/new-set-of-standards-to-make-it-easier-for-seniors-to-use-technology
Se modifică și calitatea și preocupările populației aflate la vârsta pensiei, și crește procentul celor care – proveniți din domenii IT sau care au folosit tehnologii IT în viața lor profesională – se adaptează cu mult mai puține probleme decât generațiile precedente la metodele de comunicare moderne. Statisticile Școlii de Gerontologie de la Universitatea Californiei de Sud arată că 59% dintre pensionarii americani folosesc Internetul, și 71% din aceștia îl accesează zilnic. 49% dintre ei folosesc Facebook, dar numai 18% sunt interesați să învețe cum să folosească dispozitive noi, cum ar fi de exemplu o nouă generație de telefoane inteligente. 80% din populația de peste 65 de ani suferă de condiții cronice care le limitează capacitatea de a folosi anumite tipuri de aparate și de interfețe la același nivel de eficiență cu cei mai tineri. Tocmai aici putem din nou identifica un domeniu extrem de interesant de cercetare și proiectare de produse și servicii adaptate vârstei a treia și limitelor pe care le impune aceasta. Programele de cooperare și colaborare europeene (cum este de exemplu ‘Horizon 2020’) care investesc în stimularea colaborării între centrele de cercetare, instituțiile de învățământ superior, și întreprinderile particulare au inclus economia vârstei a treia ca una dintre prioritățile de nivel maxim, și organizațiile și firmele din Uniunea Europeană (inclusiv România) și țările asociate pot beneficia de aceste programe pentru a-și finanța activitățile în domeniu. Nici lumea standardizărilor la nivel național sau internațional nu poate rămâne în urmă. Singapore, o țară în care astăzi deja un cetățean din 8 este trecut de 65 de ani și în care ponderea acestora va crește până la 1 din 4 în anul 2030 a creat deja un set de standarde numite Silver Standards (Standarde de Argint) cărora trebuie să li se conformeze toți cei care dezvoltă și vând în Singapore produse, de la aparate casnice la aparatele bancare ATM. Și organizații internaționale cum este International Telecommunications Union (ITU) crează standarde similare de accesibilitate și adaptabilitate a produselor electronice și de comunicații cerințelor vârstelor înaintate.
sursa imaginii http://www.hobbr.com/products-elderly-independence/
Domeniul pe care îl discutăm crează și oportunități pentru invenții și inițiative particulare sau chiar individuale. Este încă o dovadă a faptului că secretul reușitei unei invenții se află întotdeauna în întâlnirea între o necesitate reală și o idee care răspunde acestei necesități și care poate fi aplicată în practică cu mijloace tehnologice existente și rezonabile economic. Un exemplu: Web site-ul hobbr.com vinde produse pe Internet. El propune o lista de 38 de produse (‘gadgets’) destinate îmbunătățirii calității vieții persoanelor în vârstă. Este vorba despre produse reale, verificate, care au trecut aprobările de siguranță, și care pot fi achiziționate pe Internet. Gama lor este multiplă, cum sunt și problemele persoanelor în vârstă – de la deschizătoare de conserve pentru persoane cu capacități mecanice dimunuate la căști care filtrează, clarifica și amplifică sunetul aparatelor de televiziune, de la sisteme personale de supraveghere a sănătății și alarmă a condițiilor extreme la adaptoare de tastatură pentru telefoane digitale. Unele dintre ele nu sunt destinate exclusiv populației în vârstă, dar toate pot ajuta într-un aspect sau altul al vieților acestora.
O categorie aparte de pensionari sunt cei proveniți din lumea electronicii și calculatoarelor. Studenții anilor 60 și 70, experții și profesioniștii din generațiile care au creat microprocesoarele și Internetul fac deja parte din categoria pensionarilor de astăzi. Contribuțiile lor au un impact direct în calitatea vieților celor de vârstă lor și a celor care vin după ei. Prelungirea mediei de viață este o realizare care nu poate fi considerată completă și nici măcar justificată dacă nu este însoțită de o îmbunătățire a calității anilor și deceniilor adăugați spre apus.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)